← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul

Deuteronomul 31-32 — cu Barnes

Deuteronomul 31-32Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la Notele lui Albert Barnes despre Biblie pentru îndrumare prin Deuteronomul 31-32. Expunerea atentă a lui Barnes deschide ultimele adrese ale lui Moise și Cântarea maiestuoasă care urmează, arătând cum aceste capitole pregătesc Israelul pentru zilele ce vor veni. Tratamentul său măsurat, verset cu verset, ajută cititorii să vadă atât avertismentele solemne cât și credincioșia statornică a lui Dumnezeu. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale, suntem invitați să primim aceeași Scriptură cu reverență și să lăsăm adevărul ei să ne modeleze propria noastră umblare a credinței astăzi.
Citește

Citire

Cu inimi gata să primească cuvântul, să citim Deuteronomul 31 și 32 în întregime. Aceste capitole consemnează ultima însărcinare a lui Moise, numirea lui Iosua și Cântarea profetică ce mărturisește împotriva generațiilor viitoare. Citiți încet, lăsând fiecare verset să vorbească despre dragostea de legământ a lui Dumnezeu și nevoia viitoare de pocăință a poporului. Duhul care a inspirat aceste cuvinte le va aplica cu siguranță și zilei noastre.
Studiu
Barnes începe prin a examina propriile cuvinte ale lui Moise cu privire la vârsta și slujirea sa viitoare. Versetul 2. Sunt de o sută douăzeci de ani - Cei 40 de ani ai rătăcirii trecuseră de când Moise, pe atunci în vârstă de 80 de ani, „a vorbit lui Faraon” (Exodul 7:7; Compară Deuteronomul 34:7). Nu mai pot ieși și intra - Redă: Nu voi mai fi în stare să ies și să intru: adică să-mi îndeplinesc datoriile printre voi. Nu există nicio neconcordanță cu Deuteronomul 34:7. Moise face aici referire la propria sa vârstă, ca fiind probabil să-l facă în viitor inapt pentru îndeplinirea activă a slujbei sale de conducător al poporului: scriitorul din Deuteronomul 34:1-12, unul dintre contemporanii lui Moise, remarcă despre el că până la sfârșitul vieții „ochiul lui nu era întunecat, nici puterea lui firească slăbită” Deuteronomul 31:7; adică el era, până la capăt, în judecata altora, în deplină posesie a facultăților și a puterii. El expune apoi actele solemne prin care conducerea trece la Iosua și bătrâni. Versetele 7-8. Moise predă lui Iosua acea slujbă de conducător al poporului, pentru care fusese deja desemnat Deuteronomul 1:38; Numeri 27:23. El atribuie, de asemenea, preoților leviți și bătrânilor, ca șefi bisericești și civili ai națiunii, responsabilitatea de a învăța legea și de a impune respectarea ei Deuteronomul 31:10-13. Ambele erau acte simbolice, menite să marcheze responsabilitatea părților implicate după moartea lui Moise. Barnes desfășoară apoi structura și scopul Cântării înseși. Versetele 1-42. Cântarea lui Moise Dacă Deuteronomul 32:1-3 este privit ca introducere, iar Deuteronomul 32:43 ca încheiere, conținutul principal al cântării poate fi grupat sub trei capete, și anume, (1) Deuteronomul 32:4-18, credincioșia lui Dumnezeu, necredincioșia lui Israel; (2) Deuteronomul 32:19-33, pedeapsa și necesitatea aplicării ei de către Dumnezeu; (3) Deuteronomul 32:34-42, mila lui Dumnezeu față de starea de jos și smerită a poporului Său. Cântarea diferă în mod semnificativ în dicție și idiom de capitolele precedente; la fel cum un pasaj liric este conceput în moduri de gândire cu totul diferite de cele care aparțin narațiunii sau îndemnului și este rostit într-o frazare diferită. Există, totuși, în Cântare numeroase coincidențe atât în gânduri cât și în cuvinte cu alte părți ale Pentateuhului și în special cu Deuteronomul; în timp ce asemănările dintre ea și Psalmii 90:0: „O rugăciune a lui Moise” au fost privite pe bună dreptate ca importante. Despre versurile de început ale Cântării el subliniază sensul titlului divin Stânca. Răspândirea Cântării ar fi un protest permanent împotriva apostaziei; un protest care ar putea opri bine pe cei șovăitori și ar avertiza pe cei credincioși că revolta altora nu era nici neprevăzută, nici neluată în seamă de Cel în care ei se încredeau. Că această Odă trebuie, pe orice temei, să ocupe primul loc în poezia ebraică este universal admis. Deuteronomul 32:1-3 Introducere. Cerul și pământul sunt invocate aici, ca și în altă parte (vezi referințele marginale), pentru a impresiona asupra ascultătorilor importanța a ceea ce urmează. Deuteronomul 32:4 El este Stânca, lucrarea Lui este desăvârșită - Mai degrabă, Stânca, desăvârșită este lucrarea Lui. Acest epitet, repetat nu mai puțin de cinci ori în Cântare Deuteronomul 32:15, Deuteronomul 32:18, Deuteronomul 32:30-31, reprezintă acele atribute ale lui Dumnezeu pe care Moise caută să le impună, imuabilitatea și puterea de nebiruit.
Considerați

Considerare

Barnes încheie arătând cum Cântarea anticipează istoria ulterioară a lui Israel și chemarea către neamuri. Cântarea se referă la o stare de lucruri care nu a urmat decât mult după zilele lui Moise. În aceasta seamănă cu alte părți din Deuteronom și Pentateuh care nu mai puțin distinct contemplă o apostazie (de exemplu Deuteronomul 28:15; Leviticul 26:14) și o descriu în termeni generali. Dacă odată admitem posibilitatea ca Moise să fi putut prevedea apostazia viitoare a lui Israel, este cu greu posibil să ne închipuim cum o astfel de prevedere ar putea fi folosită mai bine de el decât prin scrierea acestei Cântări. Arătând, așa cum o face, milele preîntâmpinătoare ale lui Dumnezeu, necredincioșia și ingratitudinea poporului Său, judecățile consecutive ale lui Dumnezeu și triumful final și desăvârșit al sfaturilor divine ale harului, ea formează rezumatul tuturor profețiilor ulterioare din Vechiul Testament și dă, ca să zicem așa, cadrul pe care acestea sunt așezate. Aici, ca și în altă parte, Pentateuhul se prezintă ca temelia vieții religioase a lui Israel în timpurile de mai târziu. El încheie expunerea cu invitația finală pentru neamuri de a se bucura împreună cu poporul lui Dumnezeu restaurat. Versetul 43. Bucurați-vă, neamuri, împreună cu poporul Său - Unii preferă redarea marginală. În acest pasaj profund este prefigurat scopul lui Dumnezeu de a supraveghea: (1) necredința evreilor pentru aducerea neamurilor; și (2) mila arătată neamurilor pentru restaurarea eventuală a evreilor (compară Romani 11:25-36). Cântarea se încheie, așa cum a început Deuteronomul 32:1-3, cu o invitație la laudă. Ea a ajuns, printr-o lungă serie de intervenții divine, la tema sa cea mai mare în această chemare adresată neamurilor, acum nu mai păgâne, de a se bucura de poporul lui Dumnezeu restaurat, evreii.
Răspunde

Răspuns

Cum modelează certitudinea Cuvântului lui Dumnezeu felul în care îi pregătiți pe cei ce vă vor urma în credință? În ce fel mărturia Cântării împotriva apostaziei vorbește bisericii de astăzi? Unde aveți cea mai mare nevoie să vă odihniți în Stânca care rămâne neschimbătoare?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, pe măsură ce medităm la cuvintele Tale prin Moise, dăruiește-ne har prin Duhul Tău ca să primim avertismentele Tale cu smerenie și promisiunile Tale cu nădejde statornică. Păzește-ne de orice idol și învață-ne să ne încredem doar în Tine ca Stânca și Răscumpărătorul nostru. Întărește-i pe cei ce conduc poporul Tău și adu mulți dintre neamuri să se bucure împreună cu răscumpărații Tăi până când Împărăția Ta va veni în plinătate. Amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →