Eterniseed › Curriculum › 2 Macabei
2 Macabei 15 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanon)
Deschidere
Capitolul al cincisprezecelea și ultimul din 2 Macabei prezintă înfrângerea finală a lui Nicanor la bătălia de la Adasa, în ziua a treisprezecea a lunii Adar — ziua pe care comunitatea evreiască o instituise ca Ziua lui Nicanor în comemorare liturgică, așa cum a consemnat și 1 Macabei capitolul șapte. Dar 2 Macabei deschide acest capitol cu unul dintre pasajele sale cele mai bogate teologic: viziunea lui Iuda Macabeul din noaptea dinaintea bătăliei, în care îl vede pe marele preot decedat Onia al III-lea și pe profetul Ieremia rugându-se pentru poporul lui Israel și pentru cetatea sfântă. Biserica primește această viziune ca unul dintre mărturiile fundamentale din Vechiul Testament la intercesiunea sfinților — doctrina conform căreia cei sfinți adormiți, departe de a fi despărțiți de poporul lui Dumnezeu, continuă să se roage activ pentru ei și constituie comuniunea mai largă a sfinților în care este integrat fiecare suflet creștin la botez. Capitolul se încheie cu scurta epilogă a editorului inspirat, care recunoaște că lucrarea a ajuns la sfârșit, cu reflecția modestă că, dacă este bine făcută și potrivit scopului, aceasta este ceea ce a dorit, dar dacă nu, să i se ierte. Tradiția catolică a citit acest colofon final ca o mărturie profundă a meșteșugului uman al editorului inspirat.
Citește
Citire
Citiți 2 Macabei capitolul 15 cu reverența pe care o merită capitolul final. Acordați atenție mișcării geografice a armatei lui Nicanor din Samaria; ordinului său blasfemator ca ghizii evrei să atace în ziua de Sabat; refuzului acestora și noii sale blasfemii că va dărâma templul dacă va fi biruitor; pregătirilor lui Iuda cu trei mii de oameni împotriva armatei vaste a lui Nicanor; mai ales îndemnului lui Iuda către oamenii săi cu viziunea-vis pe care o primise — marele preot decedat Onia al III-lea apărând întâi, rugându-se pentru întregul popor cu mâinile întinse, și apoi profetul Ieremia apărând ca un om de vârstă înaintată și cu înfățișare venerabilă, înmânându-i lui Iuda o sabie de aur pentru a-i doborî pe dușmani, spunând că aceștia erau sfinții lui Dumnezeu care primiseră de la Domnul darul intercesiunii. Apoi acordați atenție bătăliei înseși, înfrângerii armatei lui Nicanor, descoperirii trupului lui Nicanor printre uciși, tăierii capului și a mâinii drepte care au fost expuse la Ierusalim, instituirea zilei a treisprezecea a lui Adar ca Ziua lui Nicanor și scurta epilogă a editorului.
Studiu
Viziunea-vis a lui Iuda din capitolul cincisprezece a deținut o poziție de importanță deosebită în tradiția doctrinală catolică deoarece păstrează una dintre cele mai clare mărturii din Vechiul Testament la intercesiunea activă a sfinților adormiți în numele celor vii. Textul descrie cum Iuda, în noaptea dinaintea bătăliei, l-a văzut pe marele preot decedat Onia al III-lea (a cărui ucidere de către Andronicus a fost consemnată în capitolul patru) stând în rugăciune, cu mâinile întinse în intercesiune preoțească pentru întregul trup al națiunii evreiești. Onia i-a arătat apoi lui Iuda o altă figură de vârstă înaintată, cu înfățișare venerabilă, demnitate magnifică și slavă covârșitoare — acesta este iubitorul fraților, Ieremia profetul lui Dumnezeu, care se roagă mult pentru popor și pentru cetatea sfântă. Textul descrie cum Ieremia i-a întins lui Iuda o sabie de aur, spunând: ia această sabie sfântă, un dar de la Dumnezeu, cu care vei lovi pe potrivnicii poporului meu Israel. Viziunea-vis se încheie cu Iuda fiind încurajat de ambii mijlocitori și ridicându-se să ducă bătălia pe care dimineața o va aduce. Substanța doctrinală pe care textul inspirat o păstrează este intercesiunea activă a celor sfinți adormiți în numele celor vii. Onia marele preot, a cărui moarte narațiunea inspirată o consemnase mai devreme, este prezentat ca continuând slujba preoțească a intercesiunii după moarte — mâinile sale întinse în rugăciune, grija sa pentru întregul popor al lui Dumnezeu nediminuată. Ieremia profetul, care murise cu aproximativ patru secole înainte de vremea lui Iuda, este prezentat ca continuând slujba profetică a intercesiunii — iubitorul fraților care se roagă mult pentru popor și pentru cetatea sfântă. Tradiția catolică a citat acest pasaj din epoca patristică încoace ca mărturie scripturală fundamentală la doctrina intercesiunii sfinților. Sfântul Augustin în De Civitate Dei Cartea X (capitolele 19-22, tratând întrebarea dacă sfinții din ceruri cunosc treburile noastre și se roagă pentru noi) și în epistola 28 (către Sfântul Ieronim) se referă explicit la 2 Macabei 15 ca parte a fundamentului scriptural al practicii invocării celor sfinți adormiți în rugăciune. Sfântul Ioan Gură de Aur în omilia 26 la Faptele Apostolilor și în comentariul său la epistolele pauline face uz similar de materialul macabean. Conciliul de la Trento în Sesiunea 25 (1563) despre invocarea, venerarea și moaștele sfinților citează explicit 2 Macabei 15:14 ca fundament scriptural: 'Ieremia profetul lui Dumnezeu, care se roagă mult pentru popor și pentru cetatea sfântă.' Catehismul Bisericii Catolice păstrează învățătura la numerele 956 ('intercesiunea sfinților'), 957 ('comuniunea cu sfinții') și mai ales 958, care tratează comuniunea cu cei morți și practica sufragiiilor. Substanța doctrinală are o profunzime teologică dincolo de ceea ce este uneori recunoscut în devoțiunea catolică populară. Intercesiunea sfinților nu este un canal concurent al harului alături de unica mijlocire a lui Hristos, ci o participare la unica sa mijlocire preoțească — sfinții mijlocesc deoarece sunt membri ai trupului său și deoarece caritatea lor, desăvârșită în viziunea beatifică, se extinde în mod natural în rugăciune către cei aflați încă în starea de pelerini. Sfântul Toma d'Aquino în Summa II-II q.83 a.11 (considerat deja în lecțiile Aquinas-Tobit) articulează aceasta cu precizie scolastică: în timp ce Dumnezeu este singura cauză principală a harului, intercesiunea sfinților este un instrument real al economiei divine prin care Dumnezeu distribuie în mod obișnuit harurile pe care le-a hotărât să le dea. Doctrina păstrează deci atât unica mijlocire a lui Hristos (împotriva oricărei obiecții protestante că intercesiunea sfinților concurează cu ea) cât și eficacitatea reală a intercesiunii sfinților (împotriva oricărei reduceri a intercesiunii lor la un simplu gest sentimental). Colofonul final al editorului inspirat — 'dacă am făcut bine și cum se cuvine subiectului, aceasta este ceea ce am dorit; dar dacă prost și modest, acesta este maximul pe care l-am putut realiza; căci precum vinul băut cu apă este dulce și delicios, tot așa aranjamentul meșteșugit al discursului încântă urechile celor ce citesc lucrarea; aici deci va fi încheierea' — este una dintre cele mai izbitoare semnături de autor din întreaga Biblie. Editorul își recunoaște meșteșugul uman, dorința de a face bine, recunoașterea limitărilor sale, speranța că prescurtarea pe care a produs-o din lucrarea mai mare a lui Iason din Cirena a slujit cititorului. Tradiția catolică a primit de mult acest colofon ca o mărturie substanțială la dimensiunea umană a inspirației Scripturii: editorul inspirat nu a fost ocolit de Duhul Sfânt, ci folosit de Duhul Sfânt, meșteșugul său păstrat, judecata sa exercitată, alegerile sale literare particulare integrate în textul canonic pe care Biserica l-a primit. Decretul Conciliului de la Trento privind primirea cărților sfinte (8 aprilie 1546) și Constituția dogmatică Dei Filius a Primului Conciliu de la Vatican (1870) afirmă ambele că Sfintele Scripturi canonice, scrise sub inspirația Duhului Sfânt, au pe Dumnezeu ca autor și au fost primite ca atare de Biserică; autorul și meșteșugul uman sunt păstrate în cadrul autorului divin, nu abrogate de acesta. Încheierea din 2 Macabei este una dintre cărțile care dezvăluie cel mai explicit acest caracter dual.
Considerați
Considerare
Considerați viziunea lui Iuda despre Onia și Ieremia ca mărturia scripturală fundamentală la doctrina intercesiunii active a sfinților. Tradiția catolică a susținut cu statornicie că sfinții din ceruri cunosc treburile noastre (Viziunea Beatifică pe care o posedă include cunoașterea a ceea ce afectează iubirea lor), le pasă de treburile noastre (caritatea lor, desăvârșită prin unirea cu Dumnezeu, se extinde în mod natural către membrii pelerini ai trupului lui Hristos) și se roagă pentru treburile noastre (intercesiunea lor este un instrument real al economiei divine). Unde în propria devoțiune ați cultivat invocarea regulată a sfinților numiți și unde ați permis ca vocabularul devoțional catolic al cererii rugăciunilor sfinților să se retragă din practica voastră? Considerați de asemenea colofonul final al editorului inspirat. Înțelegerea catolică a inspirației nu este nici teoria dictării (în care scriitorul uman este ocolit ca un simplu instrument de înregistrare) nici critica reductivă (în care inspirația divină este dizolvată în simplu meșteșug uman). Editorul inspirat al 2 Macabei își recunoaște dorința de a face bine, recunoașterea limitărilor sale, speranța că lucrarea sa a slujit cititorului — iar inspirația Duhului Sfânt lucrează prin aceste dispoziții foarte umane pentru a produce textul canonic pe care Biserica l-a primit. Ați cultivat o înțelegere catolică a inspirației biblice care ține împreună dimensiunile umane și divine depline? Considerați în final arcul lung al 2 Macabei de la scrisorile de deschidere care stabilesc cadrul liturgic, prin bogăția doctrinală a teologiei martiriului și rugăciunea pentru cei morți și intercesiunea sfinților, până la semnătura autorului modestă a colofonului final. Biserica Catolică a primit această carte ca una dintre cele mai importante din punct de vedere doctrinal ale literaturii deuterocanonice tocmai pentru că păstrează în formă scripturală substanțele pe care învățătura magisterială ulterioară le-a dezvoltat doar: învierea trupului, rugăciunea pentru cei morți, doctrina purgatoriului, intercesiunea sfinților, teologia martiriului, caracterul dual uman-divin al inspirației scripturale. Biblia catolică include această carte; Biblia protestantă a eliminat-o; distincțiile doctrinale între creștinismul catolic și cel protestant se bazează în parte tocmai pe faptul dacă 2 Macabei este primit ca Scriptură canonică. Ați cultivat recunoștința pe care o merită această primire canonică?
Răspunde
Răspuns
Identificați pe nume trei sfinți din întreaga tradiție catolică — biblici, patristici, medievali, moderni — și angajați-vă să-i invocați pe fiecare pe nume în rugăciune regulată în luna care vine. Bazându-vă pe 2 Macabei 15, mărturia scripturală fundamentală la intercesiunea activă a sfinților, îi puteți invoca cu încrederea că rugăciunile lor sunt un instrument real al economiei divine. Considerați martirii macabeeni înșiși — Eleazar, cei șapte frați, mama lor, Razis cu primirea pastorală atentă pe care tradiția catolică i-a acordat-o — ca parte a comuniunii precreștine a sfinților în care intră propria voastră rugăciune.
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule atotputernic și veșnic, care prin viziunea-vis a lui Iuda Macabeul i-ai arătat slujitorului tău pe marele preot decedat Onia și pe profetul Ieremia de mult adormit continuându-și intercesiunea în numele poporului legământului tău, și care prin colofonul final al editorului inspirat ai păstrat pentru Biserica ta mărturia caracterului dual uman-divin al inspirației Sfintei Scripturi, dă-ne statornicia mărturisirii catolice care ține aceste substanțe împreună. Prin intercesiunea martirilor macabeeni a căror mărturie a precedat-o pe cea a apostolilor, prin rugăciunile lui Onia marele preot și ale lui Ieremia profetul lui Dumnezeu pe care 2 Macabei îi numește explicit ca rugându-se mult pentru poporul tău și pentru cetatea sfântă, și prin rugăciunile Fericitei Fecioare Maria, regina tuturor sfinților și mângâietoarea fiecărui membru al trupului Fiului ei, integrează-ne în comuniunea sfinților a căror intercesiune susține Biserica prin toate veacurile până la învierea morților și viața veacului ce va să vină. Prin Hristos Domnul nostru, care trăiește și domnește cu tine în unitatea Duhului Sfânt, un singur Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.