Eterniseed › Curriculum › Luca
Luca 6 — cu Matei Henry
Deschidere
Notele atente verset cu verset ale lui Matei Henry despre Luca 6 ne invită să privim cum Iisus restaurează atât litera cât și spiritul legii. De-a lungul capitolului Henry urmărește cum Hristos apără mila în ziua de Sabat, se retrage pentru rugăciune, numește pe cei Doisprezece și apoi rostește o predică simplă despre adevărata fericire. Observațiile sale ne readuc constant la inima uceniciei: dragostea care oglindește bunătatea Tatălui însuși. Urmând îndrumarea lui Henry astăzi vom vedea cum faptele obișnuite de necesitate și compasiune devin sfinte când sunt făcute în numele Domnului. Să lăsăm expunerea sa constantă să ne întărească propria noastră umblare cu Hristos.
Citește
Ia Biblia ta și citește Luca capitolul 6 încet, observând controversele legate de Sabat, noaptea de rugăciune, alegerea apostolilor și binecuvântările și nenorocirile care deschid Predica de pe Câmpie. Lasă textul însuși să-ți modeleze așteptările înainte de a te întoarce la comentariul lui Henry.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a situa cele două istorisiri despre Sabat în cadrul relatărilor evanghelice anterioare.
Aceste două pasaje de istorie le-am avut atât în Matei cât și în Marcu și au fost așezate acolo împreună (Matei 12:1; Marcu 2:23; 3:1), deoarece, deși s-au întâmplat la o oarecare distanță de timp una de alta, ambele au fost menite să îndrepte greșelile cărturarilor și fariseilor cu privire la ziua de sabat, asupra odihnei trupești a căreia puneau un accent mai mare și cereau o strictețe mai mare decât intenționase Dătătorul Legii. Aici,El continuă examinând apărarea de către Hristos a lucrărilor de necesitate.
I. Hristos își justifică ucenicii într-o lucrare de necesitate pentru ei înșiși în acea zi, și anume smulgerea spicelor de grâu, când le era foame în acea zi. Această istorisire are aici o dată pe care nu o aveam în ceilalți evangheliști; a fost în a doua sâmbătă după prima (v. 1), adică, după cum crede doctorul Whitby destul de clar, prima sâmbătă după a doua zi a azimelor, de la care zi socoteau cele șapte săptămâni până la sărbătoarea Cincizecimii; prima dintre ele o numeau Sabbaton deuteroproton, a doua deuterodeuteron și așa mai departe. Binecuvântat să fie Dumnezeu, nu trebuie să fim critici în această privință. Dacă această împrejurare este menționată pentru a arăta că acest sabat era considerat a avea o oarecare cinste deosebită asupra lui, ceea ce agrava ofensa ucenicilor, sau doar pentru a arăta că, fiind primul sabat după aducerea primelor roade, era timpul anului când grâul era aproape copt, nu contează. Putem observa: 1. Ucenicii lui Hristos nu trebuie să fie pretențioși și curioși în privința dietei lor, în orice moment, mai ales în zilele de sabat, ci să se mulțumească cu ce este mai ușor de obținut și să fie recunoscători. Acești ucenici au smuls spicele de grâu și au mâncat (v. 1); puțin le-a fost de ajuns și ceea ce nu avea delicatețe în el. 2. Mulți care sunt ei înșiși vinovați de cele mai mari crime sunt gata să-i critice pe alții pentru cele mai nevinovate și inofensive acțiuni, v. 2. Fariseii s-au certat cu ei pentru că făceau ceea ce nu era îngăduit să facă în zilele de sabat, când era obiceiul lor să se hrănească delicios în zilele de sabat, mai mult decât în toate celelalte zile. 3. Iisus Hristos își va justifica ucenicii când sunt criticați pe nedrept și îi va recunoaște și accepta în multe lucruri pe care oamenii le spun că nu le este îngăduit să le facă. Cât de bine este pentru noi că oamenii nu trebuie să fie judecătorii noștri și că Hristos va fi Apărătorul nostru! 4. Rânduielile ceremoniale pot fi suspendate în cazuri de necesitate; ca și alocarea pâinii punerii înainte preoților a fost suspendată când David a fost adus de Providență într-o astfel de strâmtorare încât trebuia să aibă fie aceea, fie nimic, v. 3, 4. Și, dacă rânduielile lui Dumnezeu însuși puteau fi astfel lăsate deoparte pentru un bine mai mare, cu atât mai mult pot fi tradițiile oamenilor. 5. Lucrările de necesitate sunt în mod deosebit îngăduite în ziua de sabat; dar trebuie să luăm seama să nu transformăm această libertate în desfrânare și să nu abuzăm de concesiile și condescendențele favorabile ale lui Dumnezeu în detrimentul lucrării zilei. 6. Iisus Hristos, deși a îngăduit lucrările de necesitate în ziua de sabat, va avea totuși grijă să știm și să ne aducem aminte că este ziua Lui și de aceea trebuie petrecută în slujba Lui și spre cinstea Lui (v. 5): Fiul Omului este Domn și al sabatului. În împărăția Răscumpărătorului, ziua de sabat trebuie transformată într-o zi a Domnului; proprietatea ei trebuie, în unele privințe, schimbată și trebuie observată mai ales în cinstea Răscumpărătorului, așa cum fusese înainte în cinstea Creatorului, Ieremia 16:14, 15. În semn al acestui lucru, nu numai că va avea un nume nou, ziua Domnului (fără a uita totuși pe cel vechi, căci este tot o zi de sabat de odihnă), ci va fi mutată într-o zi nouă, prima zi a săptămânii.Henry trece apoi la justificarea de către Hristos a lucrărilor de milă în ziua de Sabat.
II. El se justifică pe sine înfăptuind lucrări de milă pentru alții în ziua de sabat. Observă în aceasta: 1. Hristos în ziua de sabat a intrat în sinagogă. Nota: Este datoria noastră, când avem ocazie, să sfințim sabatele în adunări religioase. În ziua de sabat trebuie să fie o adunare sfântă; și locul nostru nu trebuie să fie gol fără un motiv foarte bun. 2. În sinagogă, în ziua de sabat, a învățat. A da și a primi învățătură de la Hristos este o lucrare foarte potrivită pentru o zi de sabat și pentru o sinagogă. Hristos a folosit toate ocaziile pentru a învăța, nu numai pe ucenicii Săi, ci și mulțimea. 3. Pacientul lui Hristos a fost unul dintre ascultătorii Săi. Un om a cărui mână dreaptă era uscată a venit să învețe de la Hristos. Dacă avea vreo așteptare să fie vindecat de El nu apare. Dar cei ce vor fi vindecați prin harul lui Hristos trebuie să fie dispuși să învețe doctrina lui Hristos. 4. Printre cei care au fost ascultătorii doctrinei excelente a lui Hristos și martorii oculari ai minunilor Sale glorioase, au fost unii care au venit cu singurul scop de a căuta certuri cu El, v. 7. Cărturarii și fariseii nu au vrut, așa cum se cuvine unor adversari generoși, să-i dea un avertisment cinstit că, dacă va vindeca în ziua de sabat, vor interpreta aceasta ca o încălcare a poruncii a patra, ceea ce ar fi trebuit să facă în cinste și dreptate, deoarece era un caz fără precedent (nimeni nu a vindecat vreodată ca El), ci L-au supravegheat josnic, așa cum leul își supraveghează prada, dacă va vindeca în ziua de sabat, ca să poată găsi o acuzație împotriva Lui și să-L surprindă cu o urmărire. 5. Iisus Hristos nu a fost nici rușinat, nici înfricoșat să-și mărturisească scopurile harului Său, în fața celor care, știa El, li se opuneau, v. 8. El le știa greșelile și ce intenționau și i-a poruncit omului să se ridice și să stea în picioare, pentru a încerca credința și îndrăzneala pacientului. 6. El a apelat la adversarii Săi înșiși și la convingerile conștiinței naturale, dacă scopul poruncii a patra era să-i oprească pe oameni de la a face bine în ziua de sabat, acel bine pe care mâna lor îl găsește de făcut, pentru care au ocazie și care nu poate fi amânat atât de bine pentru un alt timp (v. 9): Este îngăduit să faci bine sau rău în zilele de sabat? Niciun om rău nu este atât de absurd și de nerezonabil ca persecutorii, care studiază să facă rău oamenilor pentru că fac bine. 7. A vindecat pe omul sărac și i-a redat folosirea prezentă a mâinii drepte, cu un cuvânt rostit, deși știa că dușmanii Săi nu numai că se vor ofensa, ci vor profita de El pentru aceasta, v. 10. Să nu ne lăsăm abătuți, nici de la datoria noastră, nici de la utilitatea noastră, prin asuprirea pe care o întâlnim în ea. 8. Adversarii Săi au fost astfel înfuriați și mai mult împotriva Lui, v. 11. În loc să fie convinși de această minune, așa cum ar fi trebuit, că El era un învățător venit de la Dumnezeu, în loc să fie aduși să-L iubească ca pe un binefăcător al omenirii, au fost umpluți de nebunie, supărați că nu-L puteau speria să nu mai facă bine sau să împiedice creșterea interesului Său în afecțiunile poporului. Erau nebuni pe Hristos, nebuni pe popor, nebuni pe ei înșiși. Mânia este o nebunie scurtă, răutatea este una lungă; răutatea neputincioasă, mai ales răutatea dezamăgită; așa era a lor. Când nu au putut împiedica săvârșirea acestei minuni, au stat de vorbă unii cu alții ce ar putea face lui Iisus, ce altă cale ar putea lua ca să-L doboare. Putem sta bine uimiți că fiii oamenilor ar trebui să fie atât de răi încât să facă astfel și că Fiul lui Dumnezeu ar trebui să fie atât de răbdător încât să sufere aceasta.
Considerați
Consideră
Henry reflectă mai târziu asupra exemplului lui Hristos de rugăciune secretă prelungită.
I. În taină Îl vedem rugându-Se lui Dumnezeu, v. 12. Acest evanghelist observă frecvent retragerile lui Hristos, pentru a ne da un exemplu de rugăciune tainică, prin care trebuie să ne menținem comuniunea cu Dumnezeu zilnic și fără de care este imposibil ca sufletul să prospere. În acele zile, când dușmanii Lui erau plini de nebunie împotriva Lui și unelteau ce să-I facă, a ieșit să Se roage; ca să poată răspunde tipului lui David (Psalmul 109:4): Pentru dragostea Mea, ei sunt potrivnicii Mei; dar Eu Mă dau pe Mine însumi rugăciunii. Observă: 1. El era singur cu Dumnezeu; a ieșit pe un munte să Se roage, unde să nu aibă nicio tulburare sau întrerupere; nu suntem niciodată mai puțin singuri decât atunci când suntem astfel singuri. Dacă a existat vreun loc convenabil construit pe acest munte pentru ca oamenii evlavioși să se retragă pentru devoțiunile lor private, așa cum cred unii, și că acea capelă sau loc de rugăciune este menit aici prin he proseuche tou theou, nu mi se pare foarte sigur. A mers pe un munte pentru intimitate și, prin urmare, probabil nu ar fi mers într-un loc frecventat de alții. 2. A fost mult timp singur cu Dumnezeu: A continuat toată noaptea în rugăciune. Ni se pare mult o jumătate de oră petrecută în îndatoririle dulapului; dar Hristos a continuat o noapte întreagă în meditație și rugăciune tainică. Avem multe treburi la tronul harului și ar trebui să găsim o mare plăcere în comuniunea cu Dumnezeu, iar prin ambele acestea putem fi ținuți uneori mult timp la rugăciune.
Răspunde
1. Unde în ritmul tău săptămânal ai cea mai mare nevoie să redescoperi Sabatul ca ziua Domnului mai degrabă decât doar o zi liberă?
2. Cum ai putea să-L imiți pe Iisus alegând rugăciunea înainte de a alege acțiunea atunci când se ridică opoziția?
3. Care dintre binecuvântările sau nenorocirile din Luca 6 vorbește cel mai direct situației tale prezente și de ce?
Roagă-te
Doamne Isuse, Stăpân al Sabatului, dă-ne harul să cinstim Ziua Ta prin a arăta milă și a face binele care ne stă înainte, chiar și în timp ce ne odihnim pe deplin în lucrarea Ta împlinită. Atrage-ne prin Duhul Tău în locul tainic al comuniunii cu Tine, pentru ca slujirea noastră publică să izvorască din inimi modelate de dragostea Ta generoasă față de vrăjmași și de cei nevrednici. Păzește-ne de mulțumirea de sine care pierde binecuvântarea Ta și modelează-ne în schimb în ucenici care trăiesc Evanghelia pe care am primit-o. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →