← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Plângerile lui Ieremia

Plângerile 1 — cu Simeon

Plângerile lui Ieremia 1Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În disciplina liniștită a căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de expunere anglicană modelată de rugăciune răbdătoare și atenție exactă la textul sacru. În discursurile sale, Simeon conduce constant Biserica de la sensul simplu al Scripturii la realitățile căutătoare ale lucrurilor de pe urmă. Tratarea sa a Plângerilor 1 ne invită să auzim lamentația profetului cu aceeași reverență sobră care a marcat pe Reformatori și moștenitorii lor, permițând cuvântului să judece și să vindece.
Citește

Citire

Să dăm acum urechea primului capitol al Plângerilor, citind întregul cu ritm deliberat și inimi reculese. Să luăm aminte la cadența măsurată a bocetului, permițând refrenurilor sale repetate să apese asupra conștiinței. Duhul care a inspirat lamentația să ne acorde harul de a primi avertismentul și speranța sa.
Studiu
Simeon deschide discursul numind păcatul care pătrunde în fiecare rang. Dar făcând aceasta, el nu se oprește asupra niciunui păcat anume, oricât de mare; ci asupra aceluia care a pătruns toate rangurile de oameni, nepăsarea lor față de sfârșitul lor. În cuvintele sale citim, I. Păcatul lor — Acesta este păcatul comun al întregii omeniri — [Moise îi avertizase pe evrei despre lucrurile ce aveau să vină asupra lor în zilele de pe urmă: dar ei nu luaseră în seamă cu adevărat profețiile sale, nici nu se osteniseră să îndepărteze nenorocirile amenințate. Astfel ne-a avertizat și pe noi Dumnezeu de nenorocirile pe care le vor îndura cei răi în altă lume: dar noi nu vom ține seama de îndemnurile sale. Cei veseli, cei lumești, cei ambițioși sunt preocupați de urmăririle lor felurite; dar nimeni nu zice: „Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu [Notă: Iov 35:10. Psalmii 14:2-3.]?” El apasă apoi gravitatea acelui păcat cu forță măsurată. Chiar și cei care mărturisesc oarecare respect pentru religie sunt totuși, în cea mai mare parte, foarte puțin angajați într-o pregătire pentru veșnicie: râvna lor, în urmărirea lucrurilor cerești, nu poartă nicio proporție cu importanța obiectului lor, sau chiar cu ostenelile pe care alții le folosesc pentru dobândirea deșertăciunilor lumești.] Nici să nu socotim aceasta o chestiune ușoară — [Aceasta a fost ceea ce a prăbușit Ierusalimul: și ne va implica și pe noi în cele mai grele nenorociri. Și bine ar putea: căci este un dispreț față de Dumnezeu, Făcătorul nostru. În această privință el însuși se plânge de ea [Notă: Psalmii 10:4-6; Psalmii 10:11; Psalmii 10:13.]; și el înfățișează toate atributele și desăvârșirile sale ca fiind dezonorate de ea [Notă: Maiestatea sa, Psalmii 12:4; omnisciența sa, Iov 22:13-14; dreptatea sa, Psalmii 94:7; bunătatea și îndelunga sa răbdare, Romani 2:4.]. Este de asemenea un dispreț față de Hristos, Mântuitorul nostru. Simeon desfășoară apoi pedeapsa pe care o atrage o asemenea uitare. Poate atunci aceasta să fie ușoară și fără vină, când implică în ea asemenea consecințe înfricoșătoare? Cu siguranță, chiar dacă nicio crimă flagrantă n-ar fi fost vreodată săvârșită, numai aceasta ar fi de ajuns să aducă asupra noastră mânia și indignarea veșnică a lui Dumnezeu.] Răul unei asemenea purtări va apărea din belșug, dacă luăm aminte, II. Pedeapsa lor — Căderea Ierusalimului a fost un simbol potrivit al aceleia ce așteaptă pe călcătorii de lege nepocăiți — [Să comparăm doar plecarea lui Israel din Egipt, călăuzit, ocrotit și susținut de însuși Dumnezeu, și stabilirea și înmulțirea lor în țara Canaanului, cu starea lor nenorocită când au fost duși captivi în Babilon: „Cum s-a întunecat aurul, și aurul cel mai curat s-a schimbat!” Astfel de minunată va fi și nimicirea noastră, dacă vom continua să uităm de sfârșitul nostru.] Dumnezeu însuși ne avertizează că nimicirea noastră va fi mare dacă neglijăm sufletele noastre — [Va fi bruscă [Notă: Psalmii 73:17-20. 1 Tesaloniceni 5:3.
Considerați

Considerare

Simeon încheie întorcând același adevăr spre mângâierea și încurajarea sufletelor credincioase. ]:” dar mai târziu vor împărăți cu el ca părtași ai slavei sale [Notă: Romani 8:17.]. Să dea atunci această nădejde viață creștinului în dificultățile sale și să ne stimuleze pe toți la o mai mare sârguință în chemarea noastră cerească [Notă: 1 Ioan 3:3.].
Răspunde

Răspuns

Unde în rânduiala mea zilnică uit cel mai lesne de sfârșitul meu? Ce mângâiere sau râvnă prezentă este micșorată de acea uitare? Cum ar putea nădejdea înălțării finale să mă întărească în îndatoririle ce stau înaintea mea astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, Cel ce ai descoperit în Cuvântul Tău pustiirile pe care le aduce păcatul asupra poporului Tău, dă-ne harul să ne tânguim pentru fărădelegile noastre cu inimi zdrobite și să ne întoarcem iarăși la Tine, Cel ce ești plin de îndurare. Rânduiește astfel afecțiunile noastre prin pomenirea judecăților Tale drepte și a îndurărilor Tale milostive, ca să umblăm înaintea Ta în sfințenie și pace. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →