← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iosua

Iosua 21-22 — cu Barnes

Iosua 21-22Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
În Notele asupra Bibliei ale lui Albert Barnes, capitolele de încheiere ale cărții Iosua primesc o atenție atentă pe măsură ce semințiile se așază în moștenirile lor și unitatea poporului lui Dumnezeu este testată și confirmată. Barnes urmărește distribuirea cetăților levitice și construcția altarului de către semințiile de la răsărit cu claritatea constantă care marchează întregul său comentariu. Expunerea sa subliniază atât credincioșia Domnului în acordarea odihnei cât și vigilența atentă necesară pentru a păstra acea odihnă printre poporul legământului. Lecția de astăzi se inspiră din aceste note pentru a ne întări înțelegerea lucrării împlinite a lui Dumnezeu și a responsabilității noastre continue.
Citește

Citire

Întoarce-te acum la capitolele 21 și 22 din Iosua și citește relatarea cetăților levitice împreună cu istorisirea altarului ridicat de semințiile de la răsărit de Iordan. Ascultă împlinirea de către Domnul a fiecărei făgăduințe și apărarea stăruitoare oferită de cele două seminții și jumătate când motivele lor au fost puse la îndoială. Lasă textul însuși să-ți modeleze înțelegerea înainte de a te întoarce la observațiile lui Barnes.
Studiu
Barnes începe prin a detalia prevederea făcută pentru familiile preoțești printre cele treisprezece cetăți. Versetul 4. Treisprezece cetăți - Acest număr este socotit prea mare pentru singura familie a lui Aaron. Dar se arată în 1 Cronici 24:0 că cei doi fii rămași în viață ai lui Aaron, Eleazar și Itamar, au avut împreună 24 de fii, capii familiilor preoțești. Deoarece Aaron avea 123 de ani când a murit Numeri 33:39, nepoții și strănepoții fiilor săi trăiau fără îndoială în anii care au trecut din cursul lui Iosua și trebuiau să primească locuințe. Ei puteau număra în total câteva mii. „Cetățile” Canaanului erau în cea mai mare parte mici; acest lucru este evident din numărul uimitor al lor în raport cu suprafața țării, mai ales în sud, unde se afla partea preoților. Preoții sau leviții nu ar ocupa toate locuințele dintr-o cetate, nici toate „câmpiile” ei, nici neapărat și întotdeauna toate „satele” ei (compară Iosua 21:12). Ne-leviți, cărora li se încredința cultivarea pământului lor și alte treburi lumești, locuiau fără îndoială în cetățile levitice sau în împrejurimile lor. Se arată, mai departe, că mai multe dintre cetățile enumerate aici au fost smulse de la cananeeni doar la o dată mai târzie. Barnes consemnează apoi așezarea cetăților preoțești în Iuda, Simeon și Beniamin. Versetele 9-19. Cele treisprezece cetăți preoțești (vezi trimiterile marginale) se aflau toate în semințiile lui Iuda, Simeon și Beniamin. Astfel, după cum remarcă Calvin, Dumnezeu a orânduit astfel încât familiile preoțești să fie așezate pe locul pe care El hotărâse dinainte să-l aleagă ca loc al templului Său. Barnes examinează apoi altarul ridicat de semințiile de răsărit pe malul de apus al Iordanului. Versetul 10. Cele două seminții și jumătate au ridicat acest altar pentru a păstra vie pretenția lor de a avea același interes ca celelalte seminții în sanctuarul lui Dumnezeu, care era stabilit pe partea de apus a Iordanului: și pentru a preîntâmpina orice afirmație că Iordanul însuși era o barieră naturală de excludere între ei și sanctuar, l-au construit pe malul de apus sau cananean al Iordanului și nu pe cel de răsărit. Cuvântul tradus prin „hotare” este demn de remarcat; înseamnă circumscripții, arondismente.
Considerați

Considerare

Barnes subliniază deplinătatea credincioșiei legământului lui Dumnezeu în aceste versete de încheiere. Versetele 43-45. Nu există nicio contradicție reală între declarațiile acestor versete și faptul că israeliții nu și-au luat încă în stăpânire toate cetățile repartizate diferitelor seminții Judecători 1:21-36 - nici nu au supus vreodată întreaga întindere a țării făgăduite lor Numeri 34:1-12. Dumnezeu Și-a împlinit toată partea Sa din legământ. Nu era parte din scopul Său ca populația băștinașă să fie nimicită brusc Deuteronom 7:22; dar au fost dați în mâna lui Israel, iar deposedarea lor completă ar fi putut fi realizată oricând prin ajutorul divin care nu lipsea niciodată când era căutat. La vremea la care se referă textul, cananeenii erau descurajați, zdrobiți în putere, ținându-se doar în locuri izolate ici și colo în pământ, chiar în mijlocul semințiilor poporului lui Dumnezeu. Cucerirea Canaanului era deja „ex parte Dei” o lucrare desăvârșită; la fel cum în Noul Testament triumful creștinului individual și al Bisericii creștine în războiul lor este adesea vorbit ca împlinit în vederea voii divine ca să fie așa și a harului divin ca să poată fi așa. Prin urmare, doar inerția și lașitatea israeliților au împiedicat desăvârșirea cuceririi când împărțirea Canaanului a fost făcută de Iosua; la fel cum căderile lor ulterioare L-au făcut pe Dumnezeu să întoarcă valul biruinței împotriva lor și chiar să-i alunge din pământul făgăduit strămoșilor lor și câștigat efectiv în campaniile lui Iosua. Vezi introducerea la Cartea lui Iosua. Cu privire la protestul celor două seminții și jumătate, Barnes subliniază apelul lor cuviincios la Domnul. Versetul 22. Invocarea repetată a lui Dumnezeu și aceea prin cele trei nume ale Sale - אל 'êl, אלהים 'ĕlohı̂ym, יהוה y e hovâh: compară Psalmii 50:1 - marchează stăruitoarea protestare. Conduita celor două seminții și jumătate a fost adesea remarcată ca exemplară. Li s-a pus pe neașteptate în seamă o crimă gravă și capitală, de care erau cu totul nevinovați. Totuși, nu există niciun cuvânt de reproș sau de recriminare în apărarea lor. Se mulțumesc pur și simplu să respingă acuzația falsă și să explice adevăratele motive ale conduitei sugerate poate de un precedent stabilit de Moise Exodul 17:15. Să nu ne mântuiască în ziua aceasta - Cuvintele sunt un apel direct la Dumnezeu, exact echivalent în efect cu formula noastră „Așa să-mi ajute Dumnezeu”.
Răspunde

Răspuns

Cum încurajează împărțirea atentă a cetăților leviților încrederea ta în grija detaliată a lui Dumnezeu pentru slujitorii Săi astăzi? În ce feluri ar putea răspunde prompt și smerit al semințiilor de răsărit să instruiască Biserica atunci când apar neînțelegeri între frați? Unde vezi aceeași credincioșie divină pe care o evidențiază Barnes chemându-te acum la o mai mare sârguință în păzirea unității credinței?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru lucrarea împlinită pe care ai săvârșit-o prin Iosua și pentru mărturia sigură păstrată în Scriptură. Dă-ne ochi să vedem credincioșia Ta la fel de limpede cum au văzut-o semințiile și dă-ne inimi gata să apărăm adevărul Tău fără ceartă sau autoapărare. Păzește-Ți Biserica de orice altar care ar despărți și de orice bănuială care ar întrista Duhul Tău. Să ne odihnim în moștenirea cumpărată pentru noi și să ne ostenim să păstrăm unitatea pe care deja ai asigurat-o. Prin Hristos Domnul nostru, Amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →