Eterniseed › Curriculum › 1 Cronici
1 Cronici 1-4 — cu Matei Henry
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la 1 Cronici 1–4 ne invită la lucrarea răbdătoare de a urmări linia legământului lui Dumnezeu prin lungi liste de nume. Henry arată cum aceste genealogii, departe de a fi simple înregistrări seci, păstrează identitatea după exil și indică fără echivoc spre Mesia cel promis. Pe măsură ce zăbovim asupra reflecțiilor sale, descoperim că fiecare nume contează deoarece fiecare generație duce mai departe povestea harului. Lecția de astăzi ne atrage în aceeași atenție grijulie, ajutându-ne să vedem propriul loc în scopurile continue ale lui Dumnezeu.
Citește
Așază-te într-un spațiu liniștit și citește 1 Cronici capitolele 1 până la 4 încet. Lasă șirul de nume să curgă peste tine fără grabă. Observă cum textul trece de la Adam la semințiile lui Israel și zăbovește îndeosebi asupra lui Iuda. Cere Duhului să-ți trezească imaginația astfel încât aceste registre străvechi să devină mărturie vie a credincioșiei lui Dumnezeu de-a lungul secolelor.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a explica scopul și valoarea acestor genealogii repetate.
Acest capitol și multe care urmează repetă genealogiile pe care le-am întâlnit până acum în istoria sfântă și le adună pe toate laolaltă, cu adăugiri considerabile. Am putea fi ispitiți, poate, să credem că ar fi fost mai bine dacă nu ar fi fost scrise, deoarece, atunci când sunt comparate cu alte locuri paralele, se găsesc diferențe pe care abia le putem împăca spre mulțumirea noastră; totuși nu trebuie să ne poticnim de cuvânt din această pricină, ci să-L binecuvântăm pe Dumnezeu că lucrurile necesare mântuirii sunt destul de clare. Și deoarece înțeleptul Dumnezeu a socotit potrivit să ne scrie aceste lucruri, nu ar trebui să le trecem necitite. Toată Scriptura este de folos, deși nu toate la fel de folositoare; și putem lua prilej de gânduri și meditații bune chiar și din acele părți ale Scripturii care nu oferă atât de mult material pentru observații folositoare ca alte părți. Aceste genealogii, 1. Au fost atunci de mare folos, când au fost păstrate aici și puse în mâinile evreilor după întoarcerea lor din Babilon; căci robia, asemenea potopului, pusese totul în confuzie, iar ei, în acea împrăștiere și disperare, ar fi fost în primejdie de a pierde deosebirile semințiilor și familiilor lor. Aceasta, așadar, reînvie vechile hotare chiar și ale unor seminții care au fost duse în robie în Asiria. Poate că i-ar fi îndemnat pe evrei să studieze scrierile sfinte care fuseseră neglijate, pentru a găsi numele strămoșilor lor și originea familiilor lor în ele. 2. Ele sunt încă de oarecare folos pentru ilustrarea istoriei scripturistice și mai ales pentru clarificarea genealogiilor Mesiei, ca să se arate că Mântuitorul nostru binecuvântat a fost, potrivit profețiilor care au vorbit mai dinainte despre El, fiul lui David, fiul lui Iuda, fiul lui Avraam, fiul lui Adam. Iar acum, când a venit Acela pentru care aceste registre au fost păstrate, evreii de atunci au pierdut atât de mult toate genealogiile lor încât chiar și aceea a preoților, cea mai sfântă dintre toate, este uitată, și ei nu cunosc niciun om în lume care să poată dovedi că este din casa lui Aaron. Când clădirea este ridicată, schelele sunt îndepărtate. Când Sămânța promisă a venit, linia care trebuia să ducă la El este ruptă. În acest capitol avem un rezumat al tuturor genealogiilor din cartea Genezei, până ajungem la Iacov. I. Urmaşii de la Adam la Noe și fiii săi, din Gen. v., ver. 1-4. II. Urmaşii fiilor lui Noe, prin care pământul a fost repopulat, din Gen. x., ver. 5-23. III. Urmaşii de la Sem la Avraam, din Gen. xi., ver. 24-28. IV. Urmaşii lui Ismael și ai fiilor lui Avraam prin Chetura, din Gen. xxv. ver. 29-35. V. Urmaşii lui Esau, din Gen. xxxvi., ver. 36-54. Acestea, se pare, au fost trecute ușor în Geneză; și de aceea, potrivit legii școlii, suntem puși să parcurgem din nou lecția pe care nu am învățat-o bine.Henry subliniază apoi linia sfântă de la Adam la Avraam.
I. Primele patru versete ale acestui paragraf și ultimele patru, care sunt legate prin Sem (v. 4, 24), conțin linia sfântă a lui Hristos de la Adam la Avraam și sunt incluse în genealogia Sa, Luca iii. 34-38, ordinea urcând așa cum aici coboară. Această genealogie dovedește falsitatea acelei reproșări: 'Cât despre Omul acesta, nu știm de unde este'. Episcopul Patrick observă bine aici că, fiindcă se întocmește o genealogie a familiilor evreilor, aceasta apare ca slava deosebită a națiunii evreiești, că ei singuri au putut să-și derive pedigree-ul de la primul om pe care Dumnezeu l-a creat, ceea ce nicio altă națiune nu a pretins, ci s-au amăgit pe ei înșiși și pe urmașii lor cu relatări fabuloase despre originile lor, arcadienii închipuindu-și că au fost înaintea lunii, tesalienii că au izvorât din pietre, atenienii că au crescut din pământ, foarte asemănător cu închipuirile deșarte pe care unii dintre filosofi le aveau despre originea universului. Relatarea pe care o dă Sfânta Scriptură atât despre crearea lumii cât și despre ridicarea națiunilor poartă cu sine dovezi la fel de clare ale propriului adevăr precum acele tradiții deșarte poartă ale propriei deșertăciuni și falsități.În continuare, Henry se îndreaptă spre registrul copiilor lui Israel cu accent pe Iuda.
Am ajuns acum la ceea ce era intenționat în principal, registrul copiilor lui Israel, acel popor deosebit, care trebuia să 'locuiască singur și să nu fie socotit printre neamuri'. Aici avem, I. Numele celor doisprezece fii ai lui Israel, ver. 1, 2. II. O socoteală a seminției lui Iuda, care are întâietatea, nu atât de mult din pricina lui David cât din pricina Fiului lui David, Domnul nostru, care a răsărit din Iuda, Evr. vii. 14. 1. Primii urmași din Iuda, până la Iesei, ver. 3-12. 2. Copiii lui Iesei, ver. 13-17. 3. Urmaşii lui Hesron, nu numai prin Ram, din care a venit David, ci prin Caleb (ver. 18-20), Segub (ver. 21-24), Ierahmeel (v. 25-33, și așa până la v. 41), și mai mult prin Caleb (ver. 42-49), cu familia lui Caleb, fiul lui Hur, ver. 50-55. Cea mai bună expunere pe care o putem avea a acestui capitol și a celor următoare, și care va da cea mai clară vedere asupra lor, se găsește în acele tabele genealogice care au fost publicate cu unele dintre primele ediții ale ultimei Biblii engleze acum aproximativ 100 de ani și au continuat o vreme; și este păcat că nu au fost reînviate în unele dintre edițiile noastre mai târzii, căci sunt de mare folos celor care cercetează cu sârguință Scripturile. Se spune că au fost întocmite de acel mare maestru în învățarea scripturistică, domnul Hugh Broughton. Le întâlnim uneori în Biblii vechi.Henry observă figurile notabile din familia lui Iuda.
II. Familia lui Iuda. Acea seminție a fost cea mai lăudată, cea mai înmulțită și cea mai înălțată dintre toate semințiile, și de aceea genealogia ei este prima și cea mai mare dintre toate. În socoteala dată aici despre primele ramuri ale acelui arbore ilustru, din care Hristos trebuia să fie ramura de vârf, întâlnim, 1. Pe unii care au fost foarte răi. Aici este Er, fiul cel mai mare al lui Iuda, care a fost rău în ochii Domnului și a fost nimicit, la începutul zilelor sale, printr-o lovitură a răzbunării dumnezeiești: Domnul l-a omorât, v. 3. Următorul său frate, Onan, nu a fost mai bun și nu a avut parte mai bună. Aici este Tamar, cu care Iuda, socrul ei, a săvârșit incest, v. 4. Și aici este Ahan, numit Ahar – un necaznic, care a necăjit pe Israel luând din lucrul blestemat, v. 7. Observă, cele mai bune și mai cinstite familii pot avea printre ale lor pe unii care sunt pete. 2. Cu unii care au fost foarte înțelepți și buni, ca Heman și Etan, Calcol și Dara, care nu au fost poate fiii nemijlociți ai lui Zerah, ci urmași din el, și sunt numiți deoarece au fost slava casei tatălui lor; căci, când Duhul Sfânt a vrut să mărească înțelepciunea lui Solomon, îl declară mai înțelept decât acești patru bărbați, care, deși fii ai lui Mahol, sunt numiți ezrahiți, de la Zerah, 1 Împărați iv. 31. Că patru frați să fie eminenți în înțelepciune și har a fost un lucru rar. 3. Cu unii care au fost foarte mari, ca Nahșon, care a fost căpetenie a seminției lui Iuda când tabăra lui Israel a fost formată în pustie, și astfel a condus avangarda în acea marșă glorioasă, și Salman, sau Salmon, care a fost în acea poziție de cinste când au intrat în Canaan, v. 10, 11.
Considerați
Reflectează
Reflectând asupra liniei, Henry notează semnificația lui Adam și Avraam.
Acest paragraf are pe Adam ca prim cuvânt și pe Avraam ca ultim cuvânt. Între crearea celui dintâi și nașterea celui de-al doilea au fost 2000 de ani, aproape jumătate din acest timp a trăit Adam însuși. Adam a fost tatăl comun al cărnii noastre, Avraam tatăl comun al credincioșilor. Prin încălcarea pe care cel dintâi a făcut-o legământului neprihănirii, am fost cu toții făcuți nenorociți; prin legământul harului făcut cu cel de-al doilea, suntem cu toții, sau putem fi, făcuți fericiți. Noi toți suntem, prin natură, sămânța lui Adam, ramuri ale acelui măslin sălbatic. Să veghem ca, prin credință, să devenim sămânța lui Avraam (Rom. iv. 11, 12), ca să fim altoiți în măslinul cel bun și să luăm parte la rădăcina și grăsimea lui.Henry încheie prin a scutura de pe genealogie celelalte neamuri.
Toate neamurile în afară de sămânța lui Avraam sunt deja scuturate de pe această genealogie: ele nu au parte nici sorț în această chestiune. Partea Domnului este poporul Său. Despre ei ține socoteală, îi cunoaște pe nume; dar pe cei care Îi sunt străini îi privește de departe. Nu că ar trebui să concluzionăm că de aceea nicio persoană anume din vreun alt neam în afară de sămânța lui Avraam nu a găsit favoare la Dumnezeu. Era un adevăr, înainte ca Petru să-l perceapă, că în orice neam cel care se teme de Dumnezeu și lucrează dreptatea este primit de El. Mulțimi vor fi aduse în cer din toate neamurile (Apoc. vii. 9), și suntem dispuși să sperăm că au fost mulți, foarte mulți oameni buni în lume, care au stat în afara hotarului legământului de deosebire al lui Dumnezeu cu Avraam, ale căror nume erau în cartea vieții, deși nu se trăgeau din niciuna dintre familiile următoare scrise în această carte. Domnul îi cunoaște pe ai Săi. Dar Israel a fost o națiune aleasă, aleasă în chip, și nicio altă națiune, în capacitatea ei națională, nu a fost atât de înălțată și privilegiată precum a fost națiunea evreiască. Aceea este națiunea sfântă care este subiectul istoriei sfinte; și de aceea trebuie să scuturăm în continuare toată sămânța lui Avraam în afară de posteritatea lui Iacov numai, care au fost cu toții încorporați într-o singură națiune și uniți cu Domnul, în timp ce ceilalți urmași ai lui Avraam, din câte se pare, au fost înstrăinați atât de Dumnezeu cât și unii de alții.
Răspunde
1. Care nume sau linie de familie din aceste capitole îți trezește cel mai mult simțul apartenenței la povestea continuă a lui Dumnezeu?
2. Cum schimbă amintirea că 'toată Scriptura este de folos' felul în care abordezi pasajele care par repetitive sau dificile?
3. În ce domeniu al vieții tale ai putea avea nevoie să crezi că Dumnezeu încă îți scrie numele în scopurile legământului Său?
Roagă-te
Dumnezeule credincios, mulțumim că ai păstrat fiecare generație care duce la Hristos. Învață-ne să prețuim lucrarea liniștită de a ne aminti și a înregistra credincioșia Ta. Acolo unde ne simțim pierduți sau uitați, amintește-ne că numele noastre sunt cunoscute Ție. Întărește încrederea noastră că același legământ care l-a ținut pe Avraam și pe David ne ține și pe noi astăzi. Fie ca aceste liste străvechi să trezească recunoștință proaspătă și speranță statornică pe măsură ce umblăm în linia harului. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →