Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 77-78 — cu Benson
Deschidere
Preaiubitule, astăzi ne deschidem inimile către Comentariul lui Iosif Benson la Vechiul și Noul Testament, acel ghid wesleyan de încredere care deschide Psalmii cu claritate pastorală și căldură evanghelică. În capitolele 77 și 78, Benson ne conduce prin anotimpuri de mare necaz și prin amintirea statornică a faptelor puternice ale lui Dumnezeu, arătând cum credința, deși aspru încercată, își găsește ancora în îndurările legământului Domnului. Duhul care a călăuzit pana lui Benson să ne învioreze acum sufletele pe când stăm la picioarele lui și ascultăm cuvântul Domnului.
Citește
Să luăm acum textul sfânt însuși. Cu atenție liniștită, citește Psalmii 77 și 78, îngăduind strigătele psalmistului și lunga relatare a rătăcirilor lui Israel să vorbească propriei tale căi. Observă cum tânguirea face loc amintirii și cum amintirea naște încredere reînnoită în Dumnezeul credincios al lui Iacov.
Studiu
Studiază
Benson începe prin a înfățișa strigătul stăruitor al psalmistului către Dumnezeu în mijlocul necazului neîncetat.
Versetul 2. Psalmii 77:2. În ziua necazului meu L-am căutat pe Domnul. Fiind întristat, s-a rugat, Iacov 5:13, iar fiind în agonie s-a rugat și mai cu ardoare: a strigat către Dumnezeu. Nu a apelat la distracția afacerilor sau a vreunei recreații ca să scape astfel de necazul său, ci a recurs la Dumnezeu în rugăciune și a căutat favoarea și harul Lui. În aceasta este un exemplu pentru noi. Când suntem sub orice necaz și mai ales sub necazul minții din pricina păcatului, trebuie să ne adresăm lui Dumnezeu și să-I înfățișăm cazul nostru. Nu trebuie să încercăm să scăpăm de necaz pe altă cale, ci să-L rugăm să-l îndepărteze ridicând lumina feței Sale asupra noastră. Aceasta și numai aceasta ne va da pacea minții și va pune bucurie și veselie în inimile noastre. Rana mea curgea. Ebraică: ידי נגרה, jadi niggerah, mâna mea curgea sau se vărsa, adică era întinsă sau ridicată către Dumnezeu în rugăciune și nu înceta. Astfel Hammond, Patrick, Waterland și Houbigant. Noaptea, care pentru alții era vreme de odihnă și înviorare, pentru mine era de durere și necaz. Sufletul meu a refuzat să fie mângâiat fără un răspuns plin de har de la Dumnezeu și fără asigurarea că nu m-a lepădat, ci S-a împăcat iarăși cu mine, Psalmii 77:7-9. Până să obțin aceasta, am respins toate mângâierile pe care mi le-au sugerat fie prietenii, fie propria mea minte.Benson urmărește apoi întoarcerea psalmistului către amintirea îndurărilor de odinioară.
Versetele 5-6. Psalmii 77:5-6. Am cugetat la zilele de demult, la lucrările puternice ale lui Dumnezeu săvârșite pentru poporul Său în vremurile de odinioară, dacă prin aceasta aș putea dobândi vreo mângâiere. Chem în amintire cântarea mea din noapte, multele și marile îndurări și binefaceri ale lui Dumnezeu dăruite mie și poporului Său, care m-au obligat să-L ador și să-I cânt lauda nu numai ziua, vremea rânduită pentru această lucrare, ci și noaptea, ori de câte ori îmi veneau în minte. Duhul meu a făcut o cercetare stăruitoare: care să fie pricina acestei stranii și mari schimbări și cum putea veni acest cumplit necaz din mâna unui Dumnezeu atât de plin de har și de îndurare ca al nostru și ce se putea aștepta cu privire la continuarea sau îndepărtarea lui. 'O reamintire a îndurărilor de odinioară este antidotul potrivit împotriva ispitei de a deznădăjdui în ziua nenorocirii: și deoarece în rânduielile dumnezeiești, care sunt întotdeauna uniforme și asemenea lor înseși, orice s-a întâmplat poate și probabil se va întâmpla din nou când împrejurările sunt similare, experiența vremurilor străvechi trebuie chemată în ajutor și cercetată cu grijă. Asupra acestor subiecte trebuie, în noaptea necazului, să vorbim cu inimile noastre și să facem o cercetare stăruitoare, așa cum a făcut Daniel în Babilon, asupra pricinii necazurilor noastre, cu metodele potrivite de a le scurta și a le aduce la sfârșit, îngăduindu-le să-și aibă efectul deplin și intenționat într-o pocăință sinceră și o reformare desăvârșită.' Horne.Benson arată apoi cum sufletul restabilit își amintește în mod deliberat lucrările Domnului.
Versetul 11. Psalmii 77:11. Voi pomeni lucrările Domnului. Voi cugeta cu seriozitate la ceea ce a făcut Dumnezeu odinioară pentru poporul Său, de multe ori cu mult peste așteptarea lor, și voi lua mângâiere de aici, pentru că El este același acum cum a fost, în putere, bunătate și îndurare și, de aceea, va avea milă și va ajuta în încercarea de acum care mă apasă. Astfel psalmistul, fiind readus la o stare dreaptă a minții, în loc să mai brodeze asupra necazului său, hotărăște cu înțelepciune să-și îndrepte gândurile către rânduielile dumnezeiești de odinioară, să mediteze la lucrările și minunile lui Dumnezeu din trecut, la arătările pe care le-a făcut ale înțelepciunii și puterii Sale, ale îndurării și harului Său pentru poporul Său, atât pentru persoane individuale cât și pentru întreaga națiune, și astfel să-și întărească și să-și învioreze credința în eliberarea așteptată.
Considerați
Cugetă
Benson apasă asupra momentului hotărâtor când psalmistul își recunoaște slăbiciunea și găsește vindecare.
S-a plâns cu greutate, dar ce a câștigat prin plângerea sa? Nu a fost silit îndată să mărturisească nepotrivirea și nebunia ei? Am zis: Aceasta este slăbiciunea mea. A zis foarte drept. Plângându-se, a urmat impresiile firești ale patimii și nerăbdării; recunoscând nebunia plângerii sale, a vorbit nu numai limbajul harului, ci și al simțului și al rațiunii. Dar acest om bun, fiind bine întemeiat în religie, a putut atât de mult să biruiască îndoielile și temerile sale încât să judece drept în propria sa pricină și să cheme în ajutor cugetările potrivite pe care marile lucrări ale Proniei le ofereau pentru sprijinirea și întărirea nădejdii și încrederii sale față de Dumnezeu. Aici a fost deci mângâierea sa; aici vindecarea întregii sale dureri.Benson încheie marcând pacea subită care urmează meditației asupra conducerii străvechi a lui Dumnezeu.
Versetul 20. Psalmii 77:20. Ai condus pe poporul Tău mai întâi prin mare și apoi prin pustiul cel mare și cumplit spre Canaan, ca pe o turmă, cu grijă și gingășie deosebită, așa cum păstorește păstorul oile sale. Psalmul se încheie brusc și nu aplică acele exemple străvechi ale puterii lui Dumnezeu la necazurile de acum, fie personale fie naționale, așa cum s-ar fi putut aștepta. Căci de îndată ce omul cel bun a început să mediteze la aceste lucruri a simțit că și-a atins țelul. Însăși intrarea sa în această materie i-a dat lumină și bucurie; temerile sale au dispărut deodată și în chip ciudat, astfel încât nu a mai avut nevoie să meargă mai departe; și-a văzut de drum, a mâncat și chipul său nu mai era trist.
Răspunde
1. În ce necaz prezent refuz eu orice mângâiere în afară de o nouă asigurare a bunăvoinței lui Dumnezeu?
2. Ce eliberare din trecut a Domnului neglij ez să o chem în minte când se întoarce întunericul?
3. Unde mă invită Duhul să-mi recunosc slăbiciunea ca să poată credința iarăși să apuce îndurarea legământului?
Roagă-te
Părinte plin de har, Îți mulțumim pentru lumina pe care Benson a revărsat-o asupra acestor cântări sfinte. Dă-ne har ca, atunci când sufletele noastre refuză mângâierea, să Te căutăm totuși și să ne aducem aminte de îndurările Tale de odinioară. Vindecă orice slăbiciune a necredinței și lasă amintirea lucrărilor Tale puternice în Egipt și în viețile noastre să restabilească bucuria și nădejdea statornică. Condu-ne, așa cum ai condus pe Israel, ca pe o turmă, și adu-ne la urmă la odihna care rămâne pentru poporul Tău, prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →