Eterniseed › Curriculum › 2 Tesaloniceni
2 Tesaloniceni 2 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la lecția Eterniseed de astăzi extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a capitolului 2 din 2 Tesaloniceni, Maclaren se oprește asupra uneia dintre rugăciunile tandre ale lui Pavel pentru mângâiere și statornicie. Cuvintele sale ne invită să vedem cum afecțiunea apostolului pentru o biserică tânără, persecutată, vorbește încă nevoii noastre de mângâiere durabilă. Pe măsură ce ascultăm, Duhul să ne deschidă inimile pentru a primi aceeași mângâiere veșnică și bună speranță pe care Maclaren le desfășoară atât de bogat.
Citește
Citire
Întoarceți-vă acum la capitolul 2 din 2 Tesaloniceni și citiți întregul capitol cu încetineală. Observați scurta rugăciune care întrerupe învățătura lui Pavel și profunda afecțiune pe care o dezvăluie. Lăsați cuvintele să se așeze în inima voastră înainte de a ne întoarce la expunerea lui Maclaren, cerând Domnului să ne pregătească pentru mângâierea și stabilitatea pe care dorește să ni le dea.
Studiu
Maclaren începe prin a contura cele trei secțiuni ale rugăciunii.
Rugăciunea se împarte în mod natural, așa cum se întâmplă cu orice rugăciune adevărată, în trei secțiuni: contemplarea Aceluia căruia i se adresează, înțelegerea marelui act pe care se întemeiază și specificarea dorințelor pe care le cuprinde. Aceste trei gânduri ne pot călăuzi pentru câteva clipe acum.Maclaren se adresează apoi ascultătorilor divini ai rugăciunii.
Primul lucru izbitor la această rugăciune este recunoașterea sa fermă a divinității lui Iisus Hristos ca un adevăr familiar acestor convertiți tesaloniceni. Observați acumularea solemnă a titlurilor Sale auguste: 'Însuși Domnul nostru Iisus Hristos'. Observați, mai departe, asocierea extraordinară a numelui Său cu cel al Tatălui. Observați, în continuare, ordinea cea mai remarcabilă în care apar aceste două nume: Iisus primul, Dumnezeu al doilea. Dacă nu am fi atât de familiarizați cu cuvintele și cu ordinea lor, care reapare în binecunoscuta și frecvent folosita Binecuvântare a lui Pavel, am fi surprinși să descoperim că Iisus Hristos este pus înaintea lui Dumnezeu într-o asemenea adresare solemnă. Asocierea și ordinea menționării numelor sunt la fel de revoltătoare, profane și inexplicabile, cu excepția unei singure ipoteze, și anume că Iisus Hristos este divin.Maclaren consideră apoi marele fapt pe care se întemeiază rugăciunea.
II. În al doilea rând, observați marele fapt pe care se întemeiază această rugăciune.
Considerați
Considerare
Maclaren încheie cu cererile întemeiate pe aceste adevăruri.
III. Ultimul lucru aici sunt cererile întemeiate pe contemplarea ascultătorilor divini ai rugăciunii și a darului deja acordat de Dumnezeu.Maclaren arată apoi cum o inimă mângâiată devine stabilă.
Apoi, din nou, inima mângâiată va fi o inimă stabilă. Fărămițarea și stabilitatea noastră nu sunt o imobilitate naturală, ci o statornicie comunicată. Trebuie să existe, mai întâi, mângâierea lui Hristos înainte de a putea exista calmul unei inimi așezate. Toți știm cât de nestatornice, cât de purtate încoace și încolo de rafale de patimă și vânturi de învățătură și forțe ale pământului sunt hotărârile și duhurile noastre. Dar puful de ciulin lipit de o suprafață fermă va fi ferm, și orice lucru ușor legat de unul solid va fi solid; și trestiile clătinate de vânt pot fi prefăcute în stâlpi de aramă care nu pot fi mișcați. Dacă Îl avem pe Hristos în inimile noastre, El va fi mai întâi mângâierea noastră și apoi stabilitatea noastră. De ce ar trebui să fim spasmodici și fluctuanți, și sclavii urcușurilor și coborâșurilor, ca un barometru pe vreme furtunoasă; acum la 'vreme frumoasă', și apoi jos unde este scris 'ploaie multă'? Nu este nevoie de asta. Puneți-L pe Hristos în inima voastră, și mercurul vostru va sta mereu la o singură înălțime. De ce ar trebui ca la o oră apele sclipitoare să umple portul, iar șase ore mai târziu să fie o risipă de nămol și murdărie? Nu trebuie să fie așa. Inimile noastre pot fi ca un lac închis de uscat care nu cunoaște maree. 'Inima lui este statornică, încrezându-se în Domnul.'
Răspunde
Răspuns
Unde în împrejurările voastre actuale aveți cea mai mare nevoie de mângâierea veșnică pe care o subliniază Maclaren? Cum schimbă recunoașterea divinității lui Hristos felul în care vă aduceți nevoile înaintea Lui în rugăciune? În ce mod practic ar putea mângâierea pe care o primiți astăzi să ducă la o mai mare statornicie în cuvinte și fapte bune?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, Te lăudăm pentru mângâierea sigură a Cuvântului Tău din 2 Tesaloniceni 2, unde ne-ai iubit de la început și ne-ai chemat la mântuire prin Evanghelie. Prin Duhul Tău, întărește inimile noastre în orice cuvânt bun și lucrare, și dă-ne mângâierea veșnică și buna nădejde care izvorăsc din lucrarea împlinită a Fiului Tău. Păstrează-ne statornici până în ziua arătării lui Hristos, ca să ne odihnim cu totul în harul care este al nostru în El. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →