Eterniseed › Curriculum › Marcu
Marcu 7 — cu Simeon
Deschidere
În venerabila tradiție a expunerii anglicane, ne întoarcem la Horae Homileticae a lui Charles Simeon pentru tratamentul său măsurat și profund al capitolului 7 din Marcu. Simeon ghidează cititorul prin cuvintele Domnului nostru despre adevăratele surse ale pângăririi și restaurarea plină de compasiune a celor suferinzi, îndreptând întotdeauna atenția către inimă și către harul suveran al Mântuitorului. Metoda sa omiletică invită la o meditație liniștită asupra distincției dintre formele exterioare și reînnoirea interioară.
Citește
Citire
Să ascultăm acum capitolul al șaptelea din Evanghelia Sfântului Marcu, auzind glasul lui Hristos care cheamă poporul la înțelegere și săvârșește lucrările Sale de milă. Duhul să ne pregătească inimile ca să primim cuvântul cu evlavie și cu folos.
Studiu
Simeon deschide discursul prezentând parabola și împrejurarea ei imediată.
Versetele 14-16. DISCURS: 1429 MIJLOACELE PÂNGĂRIRII SUFLETEȘTI Marcu 7:14-16. Și chemând la Sine tot poporul, le-a zis: Ascultați-Mă toți și înțelegeți: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să-l poată pângări, ci cele ce ies din om, acelea sunt cele ce pângăresc pe om. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă. Nu este deloc neobișnuit să vedem o atașare excesivă față de instituțiile omenești la cei care au foarte puțin respect pentru legile lui Dumnezeu. Persoanele de acest fel sunt mereu gata să mustre o abatere neînsemnată de la vreun obicei prostesc, în timp ce își permit o încălcare continuă a celor mai importante datorii. Ei strecoară țânțarul și înghit cămila.El continuă să dezvăluie ce pângărește cu adevărat sufletul.
Așa erau fariseii de odinioară: ei îi condamnaseră pe ucenicii Domnului pentru că nu se conformau tradițiilor lor; de aceea Domnul le-a demascat mai întâi ipocrizia, apoi și-a apărat ucenicii printr-o parabolă foarte potrivită. În ilustrarea parabolei vom căuta să arătăm: I. Ce anume pângărește sufletul. Domnul observă că 'tot ce intră în om nu-l poate pângări': nu că omul nu s-ar pângări prin beție și exces; dar este dispoziția care este îngăduită, și nu simplul act de a mânca sau de a bea, ceea ce constituie acea pângărire. Cum inima este sediul pângăririi spirituale, tot astfel numai ceea ce iese din ea sau locuiește în ea poate face pe om necurat înaintea lui Dumnezeu. Lucrurile care pângăresc deci pe om sunt: Cuvinte rele. [Acestea ies din prisosul inimii; și vai, ce 'necurăție și prisos de răutate' trădează ele!Simeon arată apoi importanța înțelegerii acestei distincții.
Este demn de remarcat că acestea sunt chiar lucrurile prin care Domnul Însuși spune că inima este pângărită [Nota: ver. 21-23.]. Și acestea sunt lucrurile care, aduse la maturitate, umplu lumea cu adulterii, crime și tot felul de urâciuni [Nota: Iacov 4:1.].] Felul cu totul deosebit în care acest adevăr este rostit de Domnul ne duce să arătăm: II. Importanța înțelegerii și cunoașterii acestei distincții. Domnul 'a chemat la Sine tot poporul'; li s-a adresat nu numai colectiv, ci, ca să zicem așa, individual, 'fiecăruia'. Și-a repetat îndemnul: 'Ascultați și înțelegeți'; și în cele din urmă l-a întărit cu o foarte puternică avertizare: 'Cel ce are urechi de auzit, să audă'. Acum, rațiunea acestei solemnități va apărea dacă vom considera că de cunoașterea clară a acestui adevăr depinde cunoașterea noastră a tot ce este important în religie. Fără el nu putem ști: 1.El subliniază întinderea depravării noastre ca primă consecință.
Întinderea propriei noastre depravări. [Atâta timp cât credem că pângărirea noastră vine în principal din fapte exterioare, ne vom face o părere bună despre noi înșine. Dacă am fost feriți de călcări flagrante, vom fi, ca Pavel în starea sa neconvertită, 'vii fără lege'. Dar dacă spiritualitatea poruncii și abaterile noastre de la linia datoriei ni se fac cunoscute, vom 'muri' și noi ca el, adică ne vom vedea morți în fărădelegi și în păcate [Nota: Romani 7:9.]. Cunoscând depravarea propriilor noastre inimi, vom fi dispuși să ne smerim înaintea lui Dumnezeu ca niște păcătoși pierduți; vom striga ca Iov: 'Iată, sunt josnic; mă pocăiesc și mă urgisesc pe mine însumi în țărână și cenușă'. Până nu ajungem astfel să ne urâm pe noi înșine, nu avem pocăință adevărată. Trebuie deci să învățăm în ce constă pângărirea spirituală, dacă vrem vreodată ca vina ei să fie îndepărtată de la sufletele noastre; căci, dacă nu ne pocăim, vom pieri.] 2.
Considerați
Considerare
Simeon încheie aplicând adevărul celor ce se mulțumesc cu slujbe formale.
Aceasta este doar ca 'zugrăvirea unui mormânt plin de putreziciune și de toată necurăția'. Aduceți-vă aminte deci că trebuie să 'puneți securea la rădăcina pomului'. 'Trebuie să vă nașteți din nou'. Aceasta este declarația solemnă și repetată a lui Hristos Însuși: 'Trebuie să vă nașteți din Duh, sau nu puteți intra niciodată în Împărăția lui Dumnezeu'. Ascultați deci și înțelegeți această solemnă avertizare: fiecare dintre voi s-o aplice la sine. Strigați cu David: 'Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, și înnoiește în mine un duh drept'. 'Dacă are cineva urechi de auzit, să audă'.] 2. Celor ce au început să experimenteze religia vitală și spirituală. [Este o binecuvântare de nespus să cunoști ceva din inimile voastre; și nu puteți mulțumi niciodată îndeajuns Aceluia care v-a descoperit 'taina fărădelegii' din voi: dar ce grijă stăruitoare trebuie să luați ca să nu fiți atrași din nou sub puterea stricăciunilor voastre!El încheie cu sfat pentru cei ce au început să cunoască religia vitală.
Încă purtați cu voi 'un trup al păcatului și al morții': 'Carnea poftește încă împotriva Duhului, după cum și Duhul împotriva cărnii'. Să fie deci strădania voastră zilnică 'să răstigniți carnea cu patimile și poftele ei'. Să 'dezbrăcați zilnic pe omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare și să vă îmbrăcați în omul cel nou' etc. Este o solemnă avertizare pe care Dumnezeu v-a dat-o: 'Dacă cineva strică templul lui Dumnezeu, pe acela îl va strica Dumnezeu'. 'Voi sunteți acum templul Duhului Sfânt'; O, păziți-vă de orice gând sau dorință care L-ar putea întrista pe oaspetele vostru dumnezeiesc. Trebuie să rezistați primelor mișcări ale înclinării: o dorință îngăduită va orbi ochii, va împietri inima și va aduce cu ea o mulțime de păcate. Mai presus de toate, încredințați-vă Aceluia Atotputernic Mântuitor care a făgăduit să vă păstreze fără prihană până la Împărăția Sa cerească.
Răspunde
Răspuns
Unde îmi găsesc cel mai ușor scuze mișcărilor inimii în timp ce țin seama de rânduieli exterioare? În ce măsură recunosc nevoia mea de o curățire pe care nu o pot împlini eu însumi? Cum voi încredința zilnic gândurile și dorințele mele Domnului care singur poate păstra curat templul Său?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care ai cercetat tainele fiecărei inimi, dă-ne har să primim cu blândețe cuvântul care ne descoperă pângărirea și ne îndreaptă către Fiul Tău. Curățește-ne de tot ce iese dinăuntru și înnoiește în noi un duh drept. Păzește-Ți poporul de a se odihni în forme exterioare și conduce-i pe cei ce au gustat harul Tău înnoitor să umble în priveghere continuă și în dependență de Tine. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →