← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 145-146 — cu Simeon

Psalmii 145-146Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În spiritul căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, unde marele teolog evanghelic deschide tezaurul Psalmilor 145 și 146 cu o expunere măsurată și plină de rugăciune. Discursurile sale invită Biserica să zăbovească în laudă, urmărind trăsăturile bunătății divine, ale milei și ale harului suveran. Prin aceste pagini, același Duh care s-a odihnit peste primii creștini încă mai înviorează inimile pentru a-L preamări pe Regele lor. Să stăm deci la picioarele lui Simeon, ca buzele noastre să fie deschise în același cântec neîntrerupt de mulțumire.
Citește

Citire

Cu atenție liniștită, citiți cu glas tare Psalmii 145 și 146, lăsând cadența măsurată a textului să modeleze atât mintea cât și inima. Observați cum lauda se ridică fără întrerupere, fiecare verset zidindu-se pe cel dinainte până când însăși creația este chemată să binecuvânteze pe Domnul. Primiți cuvintele ca ofranda zilnică a Bisericii, înnoită în prezența Regelui.
Studiu
Simeon începe prin a prezenta hotărârea statornică a inimii lui David spre lauda neîncetată. Versetele 1-2. DISCURS: 741 LAUDA ADUSĂ LUI DUMNEZEU PENTRU BUNĂTATEA ȘI MILA SA Psalmii 145:1-2. Te voi înălța, Dumnezeule, Împăratul meu, și voi binecuvânta numele Tău în veci și în veci. În fiecare zi Te voi binecuvânta și voi lăuda numele Tău în veci și în veci. Acesta este unul dintre psalmii ale căror versete încep succesiv cu literele diferite ale alfabetului; și este unul în care (ca și în cei cinci care îl urmează) nu este nimic decât laudă și mulțumire neîntrerupte. Este o expunere atât de frumoasă a unei stări spirituale a minții cum se poate găsi în toate Sfintele Scripturi; și presupunem că din această pricină a fost rânduit de Biserică să fie citit în Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, când coborârea Duhului Sfânt și influența Sa asupra minților primilor creștini sunt pomenite în mod deosebit. Subiectul pe care îl cuprinde are atâta unitate, încât întregul poate fi adus în revistă cu folos. El dezvăluie apoi însușirea milei așa cum ne întâmpină în starea noastră de păcătoși. Mila Sa — [În cele spuse până acum suntem priviți ca făpturi; dar în această însușire suntem interesați ca păcătoși. Și o, ce pricină avem să adorăm mila gingașă a Dumnezeului nostru! Cine nu ar trebui să spună împreună cu David: „Domnul este milostiv și plin de îndurare, încet la mânie și de mare milă”? Da, într-adevăr, „El este bun cu toți și îndurările Lui sunt peste toate lucrările Lui [Notă: ver. 8, 9.]”. David avea, ce-i drept, pricină din belșug să cânte despre milă; dar cine nu are? Cine, cunoscând ceva despre sine, nu este pătruns de cel mai adânc simțământ al „harului” lui Dumnezeu, privind la un păcătos atât de josnic; al „îndurării” Sale față de el, când a fost redus la cea mai săracă stare; al „răbdării” Sale, suferind atâtea rătăciri; și al „mari Sale mile”, iertând atâtea fărădelegi nenumărate? Simeon îndreaptă apoi atenția spre lucrările harului în împărăția lui Mesia. Ba, când „pământul și tot ce este în el vor fi arse și desființate cu desăvârșire”, această împărăție va continua în toată vigoarea ei; și prosperitatea ei nu va slăbi cât timp Dumnezeu Însuși va dăinui. Ce temă de laudă este aici! O, cugetați la ea, voi toți care credeți în Iisus; și cântați despre ea, voi toți care v-ați jurat credință numelui Său.] Psalmistul merge și mai departe și observă, III. Lucrările harului Său — Aici influențele Duhului Sfânt vin mai direct în vedere. El este Cel care duce la îndeplinire întreaga lucrare a harului în inimile oamenilor și îi pregătește pentru bucuria acelei împărății care le este pregătită. Iată lucrările Sale; 1. Cât de pline de har! [Nu este nici un sfânt pe pământ pe care El să nu-l ajute, după cum cer situația și împrejurările sale. „Este cineva căzut? El îl sprijină; și ridică pe toți cei plecați”, fie din pricina păcatului, fie a întristării. El încheie expunerea psalmului prin a sublinia înălțarea de caracter pe care o produce adevărata religie. Spuneți acum, dacă, în această vedere a Dumnezeirii, hotărârile și dorințele lui David nu erau cu totul vrednice de laudă; „Gura mea va vorbi lauda Domnului; și tot trupul să binecuvânteze numele cel sfânt al Lui în veci și în veci [Notă: ver. 21.]”.] Din citirea acestui psalm se nasc în mod firesc două reflecții: 1. Ce înălțare de caracter produce adevărata religie! [Nu am vrea să vorbim în chip disprețuitor despre nimeni și cu atât mai puțin despre cei renumiți pentru înțelepciune; totuși, cine nu vede cât de josnice și de pământești sunt gândurile oamenilor de stat și ale filosofilor, în comparație cu cele care ocupă mintea credinciosului? El se înalță, ca să zicem așa, pe aripi de îngeri: cugetă la subiectele „în care îngerii doresc să privească”; „cetățenia lui este în ceruri”. Fraților, să nu uităm pentru ce înalte destine am fost zidiți.
Considerați

Cugetare

Simeon încheie prin a avertiza asupra pierderii suferite când sufletul trăiește departe de Dumnezeu. Ei privesc lucrarea laudei și a închinării mai degrabă ca ceva de dorit decât de atins; ca ceva ce îi va ocupa în cer, mai degrabă decât ca ceva cu care pot fi mult ocupați pe pământ. Cele mai multe dintre evlavii lor constau în tânguiri formale din pricina morții sufletelor lor și în rugăminți călduțe pentru iertare și primire. Ah! ce dușmani sunt aceștia propriei lor fericiri! Ei ar putea gusta un adevărat cer pe pământ; și totuși abia depășesc în fericire pe oamenii de la care au ieșit. O, fraților, să nu fie așa cu voi: năzuiți spre lucruri înalte și cerești; nu vă mulțumiți fără cele mai strălucite arătări ale dragostei lui Dumnezeu și fără cele mai bogate revărsări ale harului Său: „Încântați-vă în Dumnezeu; și atunci El vă va da dorirea inimii voastre”.
Răspunde

Răspuns

Unde, în propriul vostru mers zilnic, mai trebuie înnoită hotărârea de a binecuvânta pe Dumnezeu „în fiecare zi”? Cum v-a întâlnit deja mila celebrată de Simeon în starea voastră de păcătoși? Ce pas unic ați putea face astăzi ca să vă apropiați mai mult de Regele a cărui împărăție dăinuiește în veci?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care ești mare și vrednic de mare laudă, dă ca același Duh care a lărgit inima lui David să o lărgească și pe a noastră. Sădește în noi acea hotărâre statornică de a binecuvânta numele Tău în veci și în veci, și să nu treacă nicio zi fără un nou cântec de mulțumire. Adu-Ți aminte în milă de păcatele noastre, sprijinește-ne când cădem și satură sufletele noastre cu partea pe care Tu știi că ne trebuie. Astfel să vorbim despre slava împărăției Tale și să vorbim despre puterea Ta, până când, în cele din urmă, ni se va alătura corul veșnic al sfinților și al îngerilor; prin Iisus Hristos, Regele nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →