Eterniseed › Curriculum › Luca
Luca 17 — cu Barnes
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la Notele lui Albert Barnes despre Biblie pentru o expunere exegetică prin capitolul 17 din Luca. Expunerea atentă verset cu verset a lui Barnes deschide textul cu precizia și reverența care au servit de mult cititorilor presbiterieni și evanghelici. Tratarea sa despre iertare, credință, slujire umilă și ascultare recunoscătoare oferă lumină constantă pentru ucenicii care doresc să umble cu credincioșie cu Hristos. Ascultăm cu atenție cum comentatorul ne călăuzește prin cuvintele Domnului, permițând Scripturii să cerceteze inima și să ordoneze viața.
Citește
Citire
Cu Bibliile deschise citim acum în întregime capitolul 17 din Luca. Să lase cuvintele Domnului nostru să se așeze adânc: avertismente împotriva pricinuirii de poticnire altora, chemarea la iertare repetată, puterea chiar și a unei credințe mici, postura slujitorilor netrebnici și curățirea celor zece leproși cu întrebarea ei cercetătoare despre recunoștință. Citim încet și cu rugăciune, cerând Duhului să pregătească inima pentru expunerea care urmează.
Studiu
Barnes se îndreaptă mai întâi spre cererea ucenicilor pentru o credință sporită.
Versetul 5. sporește-ne credința - Această datorie de a ierta ofensele li se părea atât de grea ucenicilor încât au simțit cu putere nevoia unei sporiri a credinței. Ei simțeau că sunt înclinați să nutrească ei înșiși resentimente și că era nevoie de o sporire suplimentară a adevăratei religii pentru a le permite să se supună cerințelor lui Isus. Putem învăța de aici: Că Isus are 'puterea' de a spori credința poporului Său. Puterea vine de la El și mai ales puterea de a crede Evanghelia. De aceea El este numit 'Începătorul și Desăvârșitorul' credinței noastre, Evrei 12:2. Datoria de a ierta ofensele este una dintre cele mai grele datorii ale religiei creștine. Este atât de potrivnică simțămintelor noastre firești; implică o asemenea înălțare deasupra simțămintelor mărunte de răutate și răzbunare și este atât de potrivnică maximelor primite ale lumii, care ne învață să 'hrănim' mai degrabă decât să iertăm amintirea ofenselor, încât nu este de mirare că Mântuitorul nostru insistă mult asupra acestei datorii și o cere cu atâta stăruință pentru ca să avem dovada că inimile noastre au fost schimbate. Unii au socotit că această rugăciune ca El să le sporească credința se referă la puterea de a face minuni și mai ales la cazul consemnat în Matei 17:16-20.El desfășoară apoi parabola slujitorului netrebnic.
Versetul 10. Suntem slujitori netrebnici - Nu am făcut nici o favoare. Nu am 'meritat' nimic. Nu L-am 'folosit' pe Dumnezeu și nu L-am pus sub 'obligație'. Dacă ne răsplătește, va fi un act de favoare nemeritată. Acest lucru este adevărat în privința creștinilor în următoarele privințe: Slujirile noastre nu sunt 'folositoare' lui Dumnezeu Iov 22:2; El nu 'are nevoie' de ajutorul nostru și fericirea Sa esențială nu va fi sporită prin eforturile noastre. Harul de a face voia Sa vine numai de la El și toată lauda pentru aceasta I se cuvine Lui. Tot ce facem este ceea ce este 'datoria' noastră; nu putem pretinde că am adus vreun serviciu care să-L 'lege' să ne arate favoare; și, Cele mai bune slujiri ale noastre sunt amestecate cu imperfecțiuni. Rămânem în urma slavei Sale Romani 3:23; nu Îi slujim cu atâta sinceritate, bucurie și credincioșie pe cât ar trebui; suntem foarte, foarte departe de exemplul dat de Mântuitor; și dacă suntem mântuiți și răsplătiți, va fi pentru că Dumnezeu va fi milostiv față de nedreptatea noastră și nu-Și va mai aduce aminte de fărădelegile noastre, Evrei 8:12.Barnes îndreaptă apoi atenția spre singurul lepros care s-a întors să mulțumească.
Versetele 15-16. Unul dintre ei... - Acest om, conștient de puterea lui Dumnezeu și recunoscător pentru îndurările Sale, s-a întors să-și exprime recunoștința față de Dumnezeu pentru bunătatea Sa. În loc să asculte 'de îndată' 'litera' poruncii, el și-a 'exprimat mai întâi' mulțumirile față de Dumnezeu și față de marele său Binefăcător. Nu există însă nicio dovadă că el nu s-a dus 'după aceea', după ce a mulțumit lui Dumnezeu și și-a revărsat bucuria la picioarele lui Isus, la preot așa cum i s-a poruncit; de fapt, nu ar fi putut fi restabilit în societate fără să facă acest lucru; dar el și-a 'revărsat mai întâi' mulțumirile lui Dumnezeu și I-a adus laudă pentru minunata sa vindecare. Prima datorie a păcătoșilor, după ce au fost iertați și au nădejdea vieții veșnice, este să se prosterneze la picioarele marelui lor Binefăcător și să se consacre slujirii Sale. 'Apoi' să meargă și să arate altora dovada că au fost curățiți. Să meargă și să se amestece, ca un lepros vindecat, cu familiile și prietenii lor și să arate prin curăția și sfințenia vieții lor cât de mare este îndurarea care i-a curățit. El era samaritean - Vezi notele la Matei 10:5. Aceasta a făcut purtarea lui mai remarcabilă și mai izbitoare în ochii iudeilor. Ei îi socoteau pe samariteni în mod deosebit de răi și pe ei înșiși în mod deosebit de sfinți. Acest exemplu le-a arătat, ca și parabola samariteanului cel bun, că în aceasta se înșelau: și unul din scopurile acestui fapt pare să fi fost să dărâme 'opoziția' dintre iudei și samariteni și să-i aducă pe cei dintâi la judecăți mai miloase față de cei din urmă.
Considerați
Considerare
Despre ingratitudinea răspândită a inimii omenești, el apasă întrebarea cercetătoare: 'Unde sunt cei nouă?'
Când oamenii sunt vindecați de boli primejdioase, ici și colo câte unul vine să mulțumească lui Dumnezeu; dar 'unde sunt cei nouă?' Când oamenii sunt apărați de primejdie; când sunt scăpați din primejdiile mării; când o barcă cu aburi este distrusă și o mare parte din echipaj și pasageri pier, ici și colo câte unul dintre cei salvați recunoaște bunătatea lui Dumnezeu și Îi aduce laudă; dar unde este mulțimea lor? Ei nu mulțumesc; nu aduc nicio laudă. Se duc la îndeletnicirile lor obișnuite, ca să se amestece în scenele plăcerii și ale păcatului ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Puțini, foarte puțini dintre toți cei care au fost scăpați din 'morminte amenințătoare' simt obligația față de Dumnezeu sau o exprimă vreodată. Ei Îl uită pe marele lor Binefăcător; poate că pomenirea numelui Său le este neplăcută și disprețuiesc ideea că au vreo obligație față de El. Așa este, vai! omul, omul ingrat!Barnes încheie relatarea arătând că omul vindecat este trimis mai departe în ascultare recunoscătoare.
Versetul 19. Mergi pe calea ta - La 'preot'; căci fără 'certificatul' acestuia nu putea fi restabilit în societatea prietenilor săi sau la închinarea publică adusă lui Dumnezeu. După ce ți-ai exprimat acum în mod cuvenit recunoștința, mergi la preot și ascultă legea lui Dumnezeu. Păcătoșii înnoiți, în timp ce inimile lor se revarsă de recunoștință față de Isus, 'exprimă' acea recunoștință prin ascultarea de Dumnezeu și prin împlinirea îndatoririlor potrivite chemării și religiei lor.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața mea am cea mai mare nevoie ca Domnul să-mi sporească credința ca să pot ierta așa cum poruncește El?
2. Cum afectează adevărul că sunt un slujitor netrebnic felul în care Îl slujesc astăzi pe Hristos și pe alții?
3. Sunt printre cei nouă care primesc îndurare dar nu se întorc cu mulțumire, sau sunt acela care cade la picioarele lui Isus în recunoștință?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, sporește credința noastră după cuvintele din Luca 17, ca să iertăm cu dragă inimă și să Te slujim fără a pretinde vreun merit. Izbăvește-ne de ingratitudinea care uită îndurările Tale și de mândria care își închipuie că Ți-am fost de folos; dă-ne ca, asemenea leprosului care s-a întors, să ne întoarcem iar și iar să mulțumim la picioarele lui Isus și să umblăm în ascultare bucuroasă. Stăpânește în inimile noastre prin Duhul Tău până când Împărăția Ta va veni în plinătate. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →