Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 18 — Eterniseed (Epoca Reformei / protestantism istoric)
Deschidere
Matei 18 expune ordinea împărăției sub mâna suverană a lui Dumnezeu, care rânduște atât starea smerită a celor mici ai săi, cât și mijloacele prin care biserica sa este păstrată în curăție. Capitolul începe cu întrebarea ucenicilor despre mărire și continuă prin avertismente împotriva pricinuirii de sminteală, parabola grijii deosebite a păstorului, regula pentru restabilirea unui frate rătăcit și necesitatea iertării din inimă. De-a lungul întregului text se arată hotărârea lui Dumnezeu de a-și aduna și păstra ai săi, smerind pe cei mândri și ridicând pe cei coborâți. Învățătura nu este oferită ca sfat pentru autoîmbunătățire, ci ca descoperire a legăturilor legământului prin care Hristos își guvernează poporul până în ziua judecății finale.
Citește
Citire
Citește capitolul în întregime, urmărind succesiunea care trece de la întrebarea rangului printre ucenici la avertismentul aspru împotriva smintelilor, căutarea păstorului după oaia pierdută, pașii rânduți pentru a trata păcatul în adunare și parabola slujitorului care a refuzat îndurarea după ce a primit-o. Observă cum fiecare secțiune revine la aceeași prerogativă dumnezeiască: Dumnezeu alege să primească pe cei smeriți, să caute pe cel rătăcit și să mențină dreptatea printre cei uniți cu Fiul său. Ia seama la referințele repetate la voia Tatălui și la autoritatea Fiului ca centru fix al tuturor celor ce urmează.
Studiu
Capitolul începe cu întrebarea ucenicilor despre cine este cel mai mare în împărăție. Hristos răspunde punând un copil în mijlocul lor și declarând că intrarea și preeminența aparțin deopotrivă celor ce sunt coborâți. Aceasta nu este doar o ilustrare a temperamentului, ci o declarație că împărăția este rânduțită prin alegerea smeriților de către Dumnezeu; cei ce se înalță pe sine stau în afara măsurii pe care El a fixat-o. Avertismentul care urmează privind smintelile aduse celor mici se întemeiază pe aceeași temelie. Oricine pricinuiește sminteală unuia dintre aceștia lucrează împotriva hotărârii prin care Dumnezeu i-a unit cu Sine; piatra de moară și tăierea mădularelor subliniază că judecata dumnezeiască însoțește încălcarea acestei rânduieli. Parabola oii pierdute descoperă apoi particularitatea grijii lui Dumnezeu. Păstorul lasă pe cele nouăzeci și nouă ca să caute pe cea rătăcită, arătând că păstrarea fiecărui suflet ales este asigurată prin voia Tatălui, nu prin vegherea omenească. Aceeași suveranitate guvernează regula următoare pentru tratarea păcatului. Pașii prescriși pentru mustrare, mărturie și excludere nu sunt sugestii pentru menținerea armoniei, ci mijloacele rânduite prin care biserica, acționând sub autoritatea lui Hristos, desparte pe cel nepocăit de poporul legământului. Făgăduința că ceea ce este legat pe pământ este legat în cer confirmă că acțiunea bisericii este în acord cu hotărârea lui Dumnezeu. Parabola finală a slujitorului neiertător revine la aceeași temă. Slujitorul care a primit iertare deplină, dar a refuzat s-o extindă, este dat chinului, arătând că cei cărora li s-a arătat îndurare în legământ sunt datori s-o extindă; refuzul descoperă că iertarea inițială nu a fost primită cu adevărat. Astfel, capitolul în ansamblu arată rânduiala suverană a lui Dumnezeu privind smerenia, ocrotirea, disciplina și iertarea în adunarea pe care El a cumpărat-o.
Considerați
Considerare
Aceleași principii apar și în alte locuri din Scriptură. Accentul pe primirea celor mici răsună includerea legământală a copiilor sub făgăduința lui Avraam și insistența apostolică că cei slabi sunt mădulare ale trupului pentru care a murit Hristos. Regula mustrării și excluderii își găsește modelul în prevederea legii pentru martori și în chemările profetice de a se despărți de nelegiuire. Parabola oii pierdute stă alături de cuvântul lui Ezechiel că Domnul însuși va căuta turma sa și de învățătura lui Pavel că aleșii sunt păstrați prin puterea lui Dumnezeu prin credință. Avertismentul împotriva duhului neiertător se aliniază cu Rugăciunea Domnului și cu îndemnurile apostolice de a ierta așa cum am fost iertați în Hristos. Aceste legături arată o mărturie constantă că lucrările legământului lui Dumnezeu sunt particulare, rânduțite și eficace de la început până la sfârșit.
Răspunde
Răspuns
În ce măsură consideri acum mărirea în împărăție ca ceva ce trebuie dobândit, mai degrabă decât primit prin rânduiala Tatălui? Unde ai fost ispitit să tratezi o sminteală adusă unui frate mai slab ca pe un lucru de mică însemnătate, uitând judecata legată de ea de către Cel ce l-a primit pe acel frate? Cum descoperă modelul mustrării rânduțite și cerința iertării autentice domenii în care purtările tale față de frații credincioși au urmat judecata proprie, mai degrabă decât regula pe care Hristos a dat-o bisericii sale?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne suveran, care ai rânduțit împărăția Ta după sfatul Tău și i-ai unit pe cei mici ai Tăi cu Tine printr-un legământ veșnic, dă-ne să umblăm în smerenia pe care ai rânduțit-o. Păzește-ne să nu pricinuim sminteală vreunuia dintre cei răscumpărați ai Tăi și ține-ne în minte că pricina lor este a Ta. Rânduiește adunările noastre după regula pe care ai dat-o, ca păcatul să fie tratat cu credincioșie și ca îndurarea să fie arătată fără ipocrizie. Susține pe cei pe care i-ai căutat și i-ai găsit și adu-ne la urmă în moștenirea pregătită pentru toți cei păstrați prin puterea Ta. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.