← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ezechiel

Ez 19-20 — cu Matei Henry

Ezechiel 19-20Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Astăzi îl primim pe Matei Henry ca îndrumător al nostru prin capitolele 19 și 20 din Ezechiel. Henry urmărește cu atenție bocetul profetului pentru prinții căzuți ai lui Iuda și lunga istorie a necredincioșiei lui Israel. Comentariul său evidențiază atât dreptatea care urmează răzvrătirii, cât și îndurarea păstrată pentru cei care se întorc. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să vedem cum dragostea legământului persistă chiar și atunci când inimile omenești rătăcesc. Reflecțiile cumpătate ale lui Henry ne pregătesc inimile să primească cuvântul cu smerenie și încredere reînnoită în scopurile suverane ale lui Dumnezeu.
Citește

Citire

Pune deoparte un moment liniștit pentru a citi integral Ezechiel 19 și 20. Lasă imaginile profetului despre lei și vii să pătrundă și observă relatarea statornică a istoriei lui Israel din Egipt prin pustie până în Canaan. Permite greutății judecății și promisiunii viitoarei restaurări să vorbească propriei tale căi. Citește încet, poate cu glas tare, ca textul să-ți modeleze rugăciunile și gândurile de-a lungul zilei.
Studiu
Henry începe prin a explica poruncile date profetului. Iată, I. Porunci date profetului să bociască căderea familiei regale, care a făcut atâta vreme o figură atât de mare prin virtutea unui legământ de regalitate încheiat cu David și sămânța lui, astfel încât eclipsarea și stingerea ei sunt bocite pe drept de toți cei care știu ce valoare să pună pe legământul Dumnezeului nostru, după cum aflăm, după o relatare foarte amplă a acelui legământ cu David (Ps. 89, 3, 20 etc.), un bocet trist pentru decăderile și pustiirile familiei sale (v. 38, 39): Dar tu ai lepădat și ai urât, ai desființat legământul robului tău și ai profanat coroana lui etc. Regii lui Iuda sunt numiți aici prinți ai lui Israel; căci slava lor a fost micșorată și deveniseră doar ca niște prinți, iar curăția lor s-a pierdut; deveniseră stricați și idolatri ca regii lui Israel, ale căror căi le învățaseră. Profetul trebuie să ridice un bocet pentru ei; adică trebuie să descrie căderea lor lamentabilă ca unul care și-o pune el însuși la inimă și dorește ca cei cărora le predică și scrie să facă la fel. Și cum putem aștepta ca alții să fie afectați de ceea ce noi înșine nu suntem afectați? Slujitorii, atunci când prevestesc cu îndrăzneală, trebuie totuși să bociască cu amărăciune distrugerea păcătoșilor, ca unii care nu au dorit ziua nenorocită. El nu este îndrumat să dea sfat prinților lui Israel (aceasta s-a făcut îndelung și adesea în zadar), ci, decretul fiind dat, trebuie să ridice un bocet pentru ei. Henry continuă comparând regii lui Iuda cu puii de lei. II. Instrucțiuni date lui ce să spună. 1. Trebuie să compare împărăția lui Iuda cu o leoaică, atât de jalnic degenerată era de la ceea ce fusese odinioară, când ședea ca o regină printre neamuri, v. 2. Ce este mama ta? a ta, o, rege? (citim despre coroana lui Solomon cu care l-a încununat mama lui, adică poporul lui, Cânt. 3, 11), a ta, o, Iuda? Familia regală este ca o mamă pentru împărăție, o mamă care alăptează. Ea este o leoaică, aprigă, crudă și răpitoare. Când au părăsit dumnezeirea, și-au pierdut curând și umanitatea; și, când nu se temeau de Dumnezeu, nu respectau nici pe om. Ea s-a culcat printre lei. Dumnezeu spusese: Poporul va locui singur, dar ei s-au amestecat cu neamurile și au învățat lucrările lor. Ea și-a hrănit puii printre puii de lei, i-a învățat pe tinerii prinți calea tiranilor, care era atunci folosită de regii arbitrari ai răsăritului, le-a umplut capetele din timp cu noțiuni despre puterea lor absolută despotică și i-a posedat cu credința că au dreptul să-și înrobească supușii, că libertatea și proprietatea lor stau la mila lor: astfel și-a hrănit puii printre puii de lei. 2. Trebuie să compare regii lui Iuda cu puii de lei, v. 3. Iacov comparase pe Iuda, și mai ales casa lui David, cu un pui de leu, pentru că era puternic și de temut pentru dușmanii săi din afară (Gen. 49, 9, El este un leu bătrân; cine-l va trezi?) și, dacă ar fi aderat la legea și promisiunea divină, Dumnezeu le-ar fi păstrat puterea, măreția și stăpânirea unui leu, și o face în Hristos, Leul din seminția lui Iuda. Dar acești pui de lei erau astfel pentru propriii supuși, erau cruzi și asupritori față de ei, prădau averile și libertățile lor; și, când prin tirania lor se făceau o groază pentru cei pe care ar fi trebuit să-i protejeze, era drept din partea lui Dumnezeu să-i facă o groază pentru cei pe care altfel i-ar fi putut supune. Aici este bociat, (1.) Păcatul și căderea lui Ioahaz, unul dintre puii acestei leoaice. El a devenit un leu tânăr (v. 3); a fost făcut rege și a crezut că a fost făcut astfel ca să poată face ce vrea și să-și satisfacă ambiția, lăcomia și răzbunarea proprie, după cum avea chef; și astfel a devenit curând stăpân pe toate artele tiraniei; a învățat să prindă prada și a devorat oameni. Când a pus mâna pe putere, toți cei care îl nemulțumiseră în vreun fel au fost făcuți să simtă resentimentele lui și au devenit o jertfă furiei sale. Dar ce a urmat? Nu a prosperat mult în tirania sa: Neamurile au auzit de el (v. 4), au auzit cât de furios a condus la prima sa venire la coroană, cum a călcat în picioare tot ce este drept și sfânt și a încălcat toate angajamentele sale, astfel încât l-au privit ca pe un vecin periculos și l-au urmărit în consecință, ca o mulțime de păstori este chemată împotriva unui leu care răcnește asupra prăzii sale, Isa. 31, 4. Și a fost prins, ca o fiară de pradă, în groapa lor. Supușii săi nu au îndrăznit să se ridice în apărarea libertăților lor, dar Dumnezeu a ridicat o putere străină care a pus curând capăt tiraniei sale și l-a adus în lanțuri în țara Egiptului. Acolo Ioahaz a fost dus în robie și nu s-a mai auzit de el. (2.) Păcatul și căderea asemănătoare a succesorului său Ioiachim. Împărăția lui Iuda a așteptat o vreme întoarcerea lui Ioahaz din Egipt, dar în cele din urmă a disperat de ea și atunci a luat un alt pui de leu și l-a făcut leu tânăr, v. 5. Iar el, în loc să ia avertisment din soarta fratelui său pentru a-și folosi puterea cu echitate și moderație și pentru a căuta binele poporului său, a călcat pe urmele fratelui său: S-a dus în sus și în jos printre lei, v. 6. S-a sfătuit și a conversat cu cei care erau aprigi și furioși ca el însuși și și-a luat măsurile de la ei, așa cum Roboam a luat sfatul tinerilor pripiți și înfierbântați. Și a învățat curând să prindă prada și a devorat oameni (v. 6); a pus mâna pe averile supușilor săi, i-a amendat și întemnițat, și-a umplut vistieria prin jaf și nedreptate, sechestre și confiscări, amenzi și pierderi, și a înghițit tot ce i-a stat în cale. Dobândise arta de a descoperi ce averi aveau oamenii ascunse și unde erau comorile pe care le adunaseră; cunoștea locurile lor pustii (v. 7), unde își ascundeau banii și uneori se ascundeau ei înșiși; știa unde să găsească ambele; și prin asuprirea sa a pustiit cetățile lor, le-a depopulat forțând locuitorii să-și mute familiile într-un loc sigur. Țara era pustie, iar satele de la țară erau părăsite; și deși era mare belșug și plinătate de toate lucrurile bune, totuși oamenii le-au părăsit pe toate de frica zgomotului răcnetului său. Se mândrea că-i face pe toți supușii să se teamă de el, așa cum leul face ca toate fiarele pădurii să tremure (Amos 3, 8), și prin răcnetul său teribil i-a uimit atât de mult încât au căzut jos de frică și, neavând spirit să scape, au devenit o pradă ușoară pentru el, așa cum se spune că fac leii. A amenințat, a vorbit mare și a intimidat oamenii să renunțe la ce aveau. Astfel a crezut că-și stabilește propria putere, dar a avut un efect contrar, a grăbit doar propria sa ruină (v. 8): Neamurile s-au ridicat împotriva lui din toate părțile, pentru a restrânge și reduce puterea sa exorbitantă, pe care au unit-o în confederație s-o facă pentru siguranța lor comună; și și-au întins plasa peste el, au format planuri împotriva lui. Dumnezeu a adus împotriva lui Ioiachim cete de sirieni, moabiți și amoniți, cu caldeenii (2 Regi 24, 2), și a fost prins în groapa lor. Nebucadnețar l-a legat în cătușe ca să-l ducă la Babilon, 2 Cron. 36, 6. L-au pus pe acest leu între gratii, l-au legat în lanțuri și l-au adus la regele Babilonului, v. 9. Ce s-a întâmplat cu el nu știm; dar glasul lui nu s-a mai auzit nicăieri răcnind pe munții lui Israel. A fost un sfârșit al tiraniei sale: a fost înmormântat cu înmormântarea unui măgar (Ier. 22, 19), deși fusese ca un leu, groaza celor puternici în țara celor vii. Observă, dreptatea lui Dumnezeu trebuie recunoscută când cei care au înspăimântat și înrobit pe alții sunt ei înșiși înspăimântați și înrobiți, când cei care prin abuzul puterii lor spre distrugere, care le-a fost dată pentru zidire, se fac ca fiarele sălbatice, ca niște lei răcnitori și urși hoinari (căci astfel, spune Solomon, sunt conducătorii răi peste poporul sărac, Prov. 28, 15), sunt tratați ca atare — când cei care, ca Ismael, au mâna împotriva oricărui om, ajung în cele din urmă să aibă mâna oricărui om împotriva lor. S-a observat de mult că tiranii sângeroși mor rar în pace, ci li se dă sânge să bea, căci sunt vrednici. Henry trece apoi la similitudinea viei pentru Ierusalim. Ierusalimul, cetatea-mamă, este reprezentat aici printr-o altă similitudine; este o vie, iar prinții sunt ramurile ei. Această comparație am avut-o mai înainte, cap. 15, 1. Ierusalimul este ca o vie; națiunea evreiască este așa: Ca o vie în sângele tău (v. 10), sângele regal, ca o vie pusă în sânge și udată cu sânge, ceea ce contribuie foarte mult la înflorirea și rodnicia viilor, ca și cum sângele care fusese vărsat fusese destinat îngrășării și îmbunătățirii solului, în atâta belșug a fost vărsat; și pentru o vreme a părut să aibă acel efect, căci era rodnică și plină de ramuri din cauza apelor, a multelor ape lângă care era plantată. Locurile de mare nelegiuire pot prospera o vreme; și o vie pusă în sânge poate fi plină de ramuri. Ierusalimul era plin de magistrați capabili, oameni cu judecată, oameni cu învățătură și experiență, care erau ramuri tari, ramuri ale acestei vii de o mărime și putere neobișnuită, sau stâlpi pentru sprijinirea acestei vii, căci astfel sunt magistrații. Ramurile acestei vii crescuseră la o asemenea maturitate încât erau potrivite să facă bastoane albe pentru sceptrele celor care purtau domnia, v. 11. Și acelea sunt ramuri tari care sunt potrivite pentru sceptre, oameni cu judecăți tari și hotărâri tari care sunt potriviți pentru magistrați. Când familia regală a lui Iuda era numeroasă și curțile de justiție erau pline de oameni cu judecată și probitate, atunci statura Ierusalimului era înălțată printre ramuri dese; când guvernarea este în mâini bune și capabile, o națiune este astfel făcută considerabilă. Atunci nu a fost luată ca o vie slabă și umilă, ci a apărut în înălțimea ei, o cetate distinctă, cu mulțimea ramurilor ei. Tanquam lenta solent inter viburna cupressi — Printre mlădițele umile astfel chiparosul se înalță. „În liniștea ta” (așa citesc unii v. 10, pe care noi îl traducem în sângele tău) „erai o astfel de vie ca aceasta.” Când Zedechia era liniștit și mulțumit sub jugul regelui Babilonului, împărăția lui a înflorit astfel. Vezi cât de încet este Dumnezeu la mânie, cât de amână judecățile sale și așteaptă să fie milostiv. 2. Această vie este acum complet distrusă. Nebucadnețar, fiind foarte provocat de trădarea lui Zedechia, a smuls-o în furie (v. 12), a ruinat cetatea și împărăția și a tăiat toate ramurile familiei regale care i-au ieșit în cale. Via a fost tăiată aproape de pământ, deși nu smulsă din rădăcini. Vântul de răsărit a uscat rodul care era ars. Tinerii au căzut de sabie sau au fost duși în robie. Aspectul ei nu avea nimic plăcut, perspectiva nimic promițător. Ramurile ei tari au fost rupte și ofilite; oamenii ei mari au fost tăiați, judecătorii și magistrații destituiți. Via însăși este plantată în pustie, v. 13. Babilonul era ca o pustie pentru cei din popor care au fost duși robi acolo; țara lui Iuda era ca o pustie pentru Ierusalim, acum că întreaga țară fusese pustiită și lăsată în paragină de armata caldeeană — o țară roditoare transformată în sterilitate. „Este arsă de foc (Ps. 80, 16) și acel foc a ieșit dintr-o ramură a ramurilor ei (v. 14); regele însuși, prin răzvrătirea împotriva regelui Babilonului, a dat prilej la tot acest rău. Poate mulțumi sieși pentru focul care o mistuie; prin nelegiuirea ei s-a făcut ca un amnar pentru scânteile mâniei lui Dumnezeu, astfel încât propriile ei ramuri servesc ca combustibil pentru propria ei mistuire; în ele focul este aprins care a mistuit rodul, păcatele celor bătrâni fiind judecățile care distrug pe cei tineri; rodul ei este ars cu propriile ei ramuri, astfel încât nu are nicio ramură tare să fie un sceptru care să domnească, niciunul de găsit acum care să fie potrivit pentru guvernare sau să îndrăznească să ia această ruină sub mâna lor, așa cum este plângerea (Isa. 3, 6, 7), niciunul din casa lui David rămas care să aibă dreptul să domnească, niciun om înțelept sau cu judecată, capabil să domnească.” Merge rău cu orice stat și este probabil să meargă mai rău, când este astfel lipsit de binecuvântările guvernării și nu are ramuri tari pentru sceptre. Vai de tine, o, țară! când regele tău este un copil, căci este la fel de bine să nu ai nicio ramură ca să nu ai una tare. Acele ramuri tari, avem motive să ne temem, fuseseră instrumente ale asupririi, ajutând regele la prinderea prăzii și devorarea oamenilor, și acum sunt distruse împreună cu el. Tirania este poarta spre anarhie; și, când sceptrul guvernării este transformat în șarpele asupririi, este drept din partea lui Dumnezeu să spună: „Nu va fi nicio ramură tare să fie un sceptru care să domnească; ci să fie oamenii ca peștii mării, unde cel mai mare îl devorează pe cel mai mic.” Observă, acesta este un bocet și va fi un bocet. Profetul a fost îndrumat (v. 1) să ridice un bocet; și, după ce a făcut-o, îl lasă să fie folosit de alții. „Este un bocet pentru noi din această generație și, pustiirile continuând mult, va fi un bocet pentru cei care vor veni după noi; copilul nenăscut va regreta distrugerea făcută lui Iuda și Ierusalimului prin judecățile prezente. Au venit după mult timp; arcul a fost mult timp tras; dar acum că au venit vor continua, și efectele lor triste vor fi transmise posterității.” Observă, cei care umplu măsura păcatelor părinților lor adună pentru durerile copiilor lor și îi înzestrează cu materie pentru bocet; și nimic nu este mai mult așa decât răsturnarea guvernării.
Considerați

Considerare

Henry trece apoi la consultarea consemnată în capitolul 20. În acest capitol, I. Profetul este consultat de unii dintre bătrânii lui Israel, ver. 1. II. El este instruit de Dumnezeul său ce răspuns să le dea. El trebuie, 1. Să arate nemulțumirea lui Dumnezeu față de ei, ver. 2, 3. Și, 2. Să le arate ce cauză dreaptă avea pentru acea nemulțumire, dându-le o istorie a purtărilor recunoscătoare ale lui Dumnezeu față de părinții lor și a purtărilor trădătoare ale lor față de Dumnezeu. (1.) În Egipt, ver. 5-9. (2.) În pustie, ver. 10-26. (3.) În Canaan, ver. 27-32. 3. Să vestească judecățile lui Dumnezeu împotriva lor, ver. 33-36. 4. Să le spună de asemenea ce îndurare avea Dumnezeu în rezervă pentru ei, când va aduce o rămășiță a lor la pocăință, îi va restabili în propria lor țară și va ridica din nou sanctuarul său printre ei, ver. 37-44. 5. Aici este un alt cuvânt aruncat spre Ierusalim, care este explicat și dezvoltat în
Răspunde
Unde în viața mea am repetat tipare de răzvrătire pe care Henry le urmărește în istoria lui Israel? Cum îmi provoacă imaginea ramurilor tari rupte viziunea despre conducere și autoritate? În ce feluri sunt invitat să am încredere în promisiunea lui Dumnezeu de restaurare mai degrabă decât în propriile mele planuri?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, învață-ne să deplângem mândria care îi transformă pe conducători în tirani și națiunile în pustiu, și să nădăjduim acolo unde Tu promiți îndurare. Plantează-ne lângă apele vii, ca viețile noastre să aducă rod pentru Împărăția Ta; restaurează ce a rupt păcatul și ridică conducători printre poporul Tău care să conducă cu dreptate și compasiune. Fie ca sanctuarul Tău să ne fie bucurie, pe măsură ce Duhul Tău ne păstrează credincioși până la capăt. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →