← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ezechiel

Ez 21-22 — cu Matei Henry

Ezechiel 21-22Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la Ezechiel 21–22 ne invită într-un portret sobru al judecății divine. Cu atenție verset cu verset, Henry urmărește sabia Domnului scoasă din teacă de la prima sa anunțare până la execuția finală. Reflecțiile sale ajută cititorii moderni să înțeleagă atât teroarea mâniei legământului cât și mila care o limitează încă. Pe măsură ce îi urmăm expunerea astăzi, ni se reamintește că Cuvântul lui Dumnezeu rămâne viu și activ, chemând fiecare inimă la pocăință înainte ca lama să cadă.
Citește
Ia un moment liniștit pentru a citi integral capitolele 21 și 22 din Ezechiel. Observă imaginea repetată a sabiei scoase și chemările repetate adresate profetului de a suspina și a se jeli. Lasă limbajul aspru să se așeze; aceste capitole nu doar prezic evenimente, ci ne confruntă cu gravitatea păcatului și certitudinea dreptății lui Dumnezeu.
Studiu

Studiază

Henry începe prin a clarifica instrucțiunile profetului de a profeți clar împotriva țării lui Israel. Profetul a transmis cu credincioșie mesajul cu care fusese încredințat, la încheierea capitolului precedent, în termenii în care l-a primit, fără a îndrăzni să adauge propriul său comentariu; dar, când s-a plâns că poporul îl critica pentru că vorbea în pilde, Cuvântul Domnului a venit din nou la el și i-a dat o cheie pentru acel discurs figurativ, ca prin ea să-i introducă pe oameni în înțelesul său și astfel să înlăture acea obiecție. Căci toți oamenii vor fi făcuți de neiertat la scaunul de judecată al lui Dumnezeu și fiecare gură va fi închisă. Observă, cel ce vorbește în limbi să se roage ca să interpreteze, 1 Corinteni 14:13. Când vorbim oamenilor despre sufletele lor, trebuie să studiem claritatea și să ne exprimăm astfel încât să fim cât mai bine înțeleși. Hristos și-a explicat pildele ucenicilor Săi, Marcu 4:34. 1. Profetul este aici îndrumat mai clar împotriva cui să îndrepte săgeata acestei profeții. El trebuie să lase cuvântul să cadă spre locurile sfinte (v. 2), spre Canaan, pământul cel sfânt, Ierusalim, cetatea sfântă, templul, casa sfântă. Acestea erau mult mai înălțate decât alte locuri; dar, când le-au pângărit, acel cuvânt care obișnuia să cadă în locurile sfinte va cădea acum împotriva lor: Profețește împotriva țării lui Israel. Era cinstea lui Israel că avea profeți și profeție; dar aceștia, fiind disprețuiți de ei, sunt întorși împotriva lor. Și pe dreptate Sionul este bătut cu propria sa artilerie, care obișnuia să fie folosită împotriva adversarilor săi, văzând că nu știa cum să o prețuiască. 2. El este instruit și trebuie să instruiască poporul în înțelesul focului care era amenințat să mistuie pădurea de la miazăzi: acesta însemna o sabie scoasă, sabia războiului care va face pământul pustiu (v. 3): Iată, sunt împotriva ta, o, țară a lui Israel! Nu este nevoie de mai mult ca să facă un popor nenorocit decât ca Dumnezeu să fie împotriva lui; căci, dacă El este pentru noi, nu trebuie să ne temem, oricine ar fi împotriva noastră, tot așa, dacă El este împotriva noastră, nu putem nădăjdui, oricine ar fi pentru noi. Iar poporul care se mărturisește al lui Dumnezeu, când se răzvrătește de la El, Îl pune împotriva lui, pe Cel ce obișnuia să fie pentru el. Focul de acolo era aprins de Dumnezeu? Sabia de aici este sabia Lui, pe care a pregătit-o și căreia îi va da poruncă; El este Cel ce o va scoate din teacă, unde zăcuse liniștită și nu amenința niciun rău. Observă, când sabia este scoasă dintre neamuri, mâna lui Dumnezeu trebuie privită și recunoscută în ea. Focul a mistuit oare fiecare copac verde și fiecare copac uscat? Sabia în același fel va nimici pe cel drept și pe cel rău. Buni și răi au fost implicați în nenorocirile comune ale națiunii; cei drepți au fost nimiciți din țara lui Israel când au fost trimiși captivi în Babilon, deși poate puțini sau niciunul dintre ei nu au fost nimiciți din pământul celor vii; și era un semn amenințător pentru țara lui Israel că la începutul necazurilor sale astfel de oameni excelenți ca Daniel și tovarășii săi, și Ezechiel, au fost nimiciți din ea și duși în Babilon. Dar deși sabia a nimicit pe cel drept și pe cel rău (căci mistuie pe unul ca și pe altul, 2 Samuel 11:25), totuși departe de noi să gândim că cel drept este ca cel rău, Geneza 18:25. Nu; harurile și mângâierile lui Dumnezeu fac o mare deosebire când providența Sa pare să nu facă niciuna. Smochinele bune sunt trimise în Babilon spre binele lor, Ieremia 24:5,6. Numai în aparență exterioară există un singur eveniment pentru cel drept și pentru cel rău, Eclesiastul 9:2. Dar vorbește despre mărimea nemulțumirii lui Dumnezeu față de țara lui Israel. Pe bună dreptate s-ar putea spune: Ochiul Său nu va cruța, când nu va cruța, nu, nici pe cel drept din ea. Deoarece nu sunt destui oameni drepți ca să mântuiască pământul, ca să facă dreptatea lui Dumnezeu mai strălucitoare, puținii care sunt vor suferi împreună cu el, iar mila lui Dumnezeu le va compensa într-un alt fel. Focul a ars oare toate fețele de la miazăzi până la miazănoapte? Sabia va ieși împotriva oricărei făpturi de la miazăzi până la miazănoapte, va ieși, ca sabia lui Dumnezeu, cu o poruncă ce nu poate fi contestată, cu o forță ce nu poate fi rezistată. Toată făptura a fost făcută oare să cunoască că Dumnezeu a aprins focul? Ei vor fi făcuți să cunoască că El a scos sabia, v. 5. Și, în sfârșit, Focul care este aprins nu va fi oare niciodată stins? Așa, când această sabie a Domnului este scoasă împotriva lui Iuda și Ierusalim, teaca este aruncată și nu va mai fi pusă la loc: Nu se va mai întoarce, până nu va face un sfârșit deplin. 3. Profetul este poruncit, prin expresii ale propriei sale dureri și preocupări pentru aceste nenorociri ce vin, să încerce să facă impresii asemănătoare asupra poporului. Când și-a rostit mesajul, trebuie să suspine (v. 6), să scoată multe suspine adânci, cu ruperea coastelor sale; trebuie să suspine ca și cum inima i-ar plesni, să suspine cu amărăciune, cu alte expresii de durere amară, și aceasta în public, în fața celor cărora le-a rostit mesajul precedent, ca aceasta să fie o predică pentru ochii lor, așa cum aceea a fost pentru urechile lor; și era bine dacă amândouă ar lucra asupra lor. Profetul trebuie să suspine, deși era dureros pentru el și îi făcea pieptul rănit, și deși era probabil ca cei profani dintre popor să-l batjocorească pentru aceasta și să-l numească un predicator plângăcios și ipocrit. Dar, dacă suntem în afara noastră, este pentru Dumnezeu; și, dacă aceasta înseamnă a fi disprețuit, vom fi și mai mult. Observă, slujitorii, dacă vor să-i afecteze pe alții cu lucrurile despre care vorbesc, trebuie să arate că ei înșiși sunt afectați cu cea mai mare sinceritate de ele și trebuie să se supună la ceea ce poate crea disconfort pentru ei înșiși, astfel încât să promoveze scopurile slujirii lor. Poporul, observând că profetul suspină atât de mult și nevedând nicio pricină vizibilă pentru aceasta, ar întreba: „Pentru ce suspini? Aceste suspine au un înțeles mistic; să știm care este.” Iar el trebuie să le răspundă (v. 7): „Este pentru veștile, veștile grele, pe care le vom auzi în curând; veștile vin (judecățile vin despre care auzim veștile), vin repede, și atunci voi toți veți suspina; ba nu, nici asta nu va fi de ajuns. Fiecare inimă se va topi și fiecare duh va slăbi; curajul vostru va dispărea cu totul și nu veți avea nicio considerație însuflețitoare cu care să vă susțineți. Iar când inima și duhul slăbesc, va urma firesc ca toate mâinile să devină slabe și incapabile să lupte, și toate genunchii să devină slabi ca apa și incapabili să fugă sau să stea pe loc.” Cei ce-L au pe Dumnezeu pentru ei când carnea și inima slăbesc Îl au ca tăria inimii lor; dar cei ce-L au pe Dumnezeu împotriva lor nu au nicio mângâiere pentru un duh leșinat, ci sunt ca Belșazar când gândurile lui l-au tulburat, Daniel 5:6. Dar unii oameni sunt mai înspăimântați decât răniți; oare nu poate fi cazul aici și evenimentul să se dovedească mai bun decât pare? Nu: Iată, vine și va fi adus la împlinire. Nu este o sperietoare cu care sunt înspăimântați, ci după frică așa este și mânia, și mai dureroasă decât se teme. Henry descrie apoi cum sabia este pregătită și ascuțită pentru scopul ei. I. Cum este descrisă aici sabia. 1. Este ascuțită, ca să taie și să rănească și să facă un măcel cumplit. Mânia lui Dumnezeu îi va pune un tăiș; și, oricare ar fi instrumentele pe care Dumnezeu va binevoi să le folosească în executarea judecăților Sale, le va umple de putere, curaj și furie, potrivit slujbei în care sunt întrebuințate. Din gura lui Hristos iese o sabie ascuțită, Apocalipsa 19:15. 2. Este lustruită, ca să strălucească, spre teroarea celor împotriva cărora este scoasă. Va fi un fel de sabie în flăcări. Dacă a ruginit în teacă din lipsă de folosire, va fi frecată și luminată; căci deși slava dreptății lui Dumnezeu poate părea că a fost eclipsată pentru o vreme, în timpul zilei răbdării Sale și a amânării judecăților Sale, totuși va străluci din nou și va fi făcută să strălucească. 3. Este o sabie biruitoare, nimic nu va sta înaintea ei (v. 10): Disprețuiește toiagul fiului Meu ca pe orice copac. Israel, a spus odată Dumnezeu, este fiul Meu, întâiul Meu născut. Cârmuirea acelui popor a fost numită un toiag, un toiag puternic; citim (cap. 19:11) despre toiegele puternice pe care le aveau pentru sceptre. Dar când sabia dreptății lui Dumnezeu este scoasă, disprețuiește acest toiag, nu face nimic din el; deși este un toiag puternic și toiagul fiului Său, nu este mai mult decât orice alt copac. Când poporul care se mărturisește al lui Dumnezeu s-a răzvrătit de la El și este în răzvrătire împotriva Lui, sabia Lui îi disprețuiește. Ce sunt ei pentru El mai mult decât un alt popor? Citirea marginală dă o altă noțiune acestei săbii: Este toiagul fiului Meu; și știm despre Cine a spus Dumnezeu (Psalmul 2:7): Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut, și (v. 9) Îi vei zdrobi cu un toiag de fier. Această sabie este acel toiag de fier care disprețuiește orice copac și îl va doborî. Sau, Această sabie este toiagul fiului Meu, un toiag de îndreptare, pentru mustrarea fărădelegii poporului lui Dumnezeu (2 Samuel 7:14), nu pentru a-i nimici ca popor. Este o sabie pentru alții, un toiag pentru fiul Meu. Apoi, Henry reflectă asupra rolului sabiei ca încercare pentru poporul lui Dumnezeu. IV. Care este natura acestei săbii și care sunt intențiile și limitările ei în ceea ce privește poporul lui Dumnezeu, v. 13. Este o îndreptare; este concepută să fie așa; sabia pentru alții este un toiag pentru ei. Acesta este un cuvânt mângâietor care vine în mijlocul celor înfricoșătoare, deși este exprimat oarecum obscur. 1. Poporul lui Dumnezeu începe să se teamă că sabia va disprețui chiar și toiagul, că sabia va merge cu atâta furie încât va disprețui însărcinarea de a fi doar un toiag, va uita hotarele și va deveni într-adevăr o sabie, chiar și pentru poporul lui Dumnezeu. Ei se tem ca nu cumva sabia Caldeenilor, care este toiagul mâniei lui Dumnezeu, să disprețuiască faptul de a fi numită un toiag și să devină ca securea care se laudă împotriva celui ce taie cu ea sau ca toiagul care se înalță ca și cum nu ar fi lemn, Isaia 10:15. Sau: „Ce dacă sabia disprețuiește chiar și toiagul? adică, ce dacă această sabie face ca toiegele de mai înainte, ca aceea a lui Sanherib, să fie disprețuite ca nimic față de aceasta? Ce dacă aceasta se va dovedi nu un toiag de îndreptare, ci o sabie nimicitoare, ca să facă un sfârșit deplin al bisericii și națiunii noastre?” Aceasta este ceea ce puțini gânditori, dar timizi, se tem. Observă, când judecăți amenințătoare sunt în jur, este bine să presupui ce este mai rău care poate fi consecințele lor, ca să ne pregătim în consecință. Ce dacă sabia disprețuiește seminția sau sceptrul? și anume, al lui Iuda și al casei lui David (așa cred unii că înseamnă aici Șevet); ce dacă ar ținti la ruinarea cârmuirii noastre? Dacă o face, Domnul este drept și va fi milostiv totuși. Dar, 2. Aceste temeri sunt reduse la tăcere cu asigurarea că nu este așa; sabia nu-și va uita sinele, nici misiunea pentru care a fost trimisă: Este o încercare și nu este mai mult decât o încercare. Cel ce o trimite face ce folosește din ea și pune ce hotare îi place. Aici valurile ei mândre vor fi oprite. Observă, Este o mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu, când judecățile Lui sunt în jur și ei sunt gata să tremure de frică din cauza lor, că, oricare ar fi ele pentru alții, pentru ei nu sunt decât încercări; și, când vor fi încercați, vor ieși ca aurul, iar dovedirea credinței lor va fi îmbunătățirea ei.
Considerați

Consideră

Henry încheie secțiunea rezumând tema capitolului despre judecata iminentă. În acest capitol avem, I. O explicare a profeției de la încheierea capitolului precedent despre focul din pădure, pe care poporul s-a plâns că nu o poate înțelege (v. 1-5), cu îndrumări pentru profet de a se arăta profund afectat de ea, v. 6,7. II. O nouă prezicere a sabiei care venea asupra țării, prin care toate vor fi pustiite; și aceasta exprimată foarte emfatic, v. 8-17. III. O perspectivă dată asupra apropierii regelui Babilonului de Ierusalim, la care a fost hotărât prin ghicire, v. 18-24. IV. Sentință rostită asupra lui Zedechia, regele lui Iuda, v. 25-27. V. Distrugerea Amoniților prin sabie prevestită, v. 28-32. Astfel, acest capitol este format numai din amenințări. Henry continuă arătând apropierea armatei Caldeene de Ierusalim. Profetul, în versetele de mai înainte, le arătase sabia venind; aici le arată acea sabie venind împotriva lor, ca să nu se lingușească singuri că prin vreun mijloc sau altul va fi abătută într-o direcție contrară.
Răspunde
1. Unde în viața mea am tratat avertismentele lui Dumnezeu ca pilde îndepărtate mai degrabă decât ca adevăr urgent? 2. Cum modelează certitudinea dreptății lui Dumnezeu felul în care mă rog pentru națiunea mea și conducătorii ei? 3. În ce feluri sunt invitat să mă jelesc mai degrabă decât să iau în râs judecata care vine?
Roagă-te
Doamne al oștirilor, ne plecăm înaintea sfințeniei care scoate sabia din teacă. Dă-ne inimi care să tremure la Cuvântul Tău așa cum a făcut Ezechiel. Ferește-ne de a trata judecățile Tale ca simple povești; în schimb, lasă-le să ne îndemne la pocăință și mijlocire. Apără Biserica Ta de mândria care invită disciplina și ridică glasuri care vorbesc clar atât despre milă cât și despre mânie. Fie ca fiecare încercare să ne rafineze mai degrabă decât să ne nimicească, până în ziua când Împăratul de drept va primi cununa. În numele Său ne rugăm, Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →