Eterniseed › Curriculum › Ieremia
Ieremia 15-16 — cu Matei Henry
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la Ieremia 15–16 ne invită în tensiunea crudă dintre mijlocirea profetului și verdictul stabilit al cerului. Cu profunzime caracteristică, Henry arată cum chiar rugăciunile sincere nu răstoarnă judecata irevocabilă, totuși Domnul îl ocrotește încă pe slujitorul său credincios în mijlocul ruinii din jur. Lecția de astăzi lasă expunerea măsurată a lui Henry să ne călăuzească citirea, ajutându-ne să stăm atât cu severitatea sfințeniei divine, cât și cu siguranța liniștită promisă celor ce rămân statornici. Vom asculta, vom reflecta și vom răspunde împreună în prezența Duhului.
Citește
Așază-te într-un loc liniștit și citește capitolele 15 și 16 din Ieremia încet. Observă refuzul Domnului de a se lăsa înduplecat în ciuda lui Moise și Samuel, suferința personală a profetului și promisiunile surprinzătoare de ocrotire care urmează. Lasă greutatea cuvintelor să se așeze înainte de a trece la perspectivele lui Henry asupra acelorași pasaje.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a schița evoluțiile surprinzătoare ale capitolului după rugăciunile profetului.
Când l-am lăsat pe profet, la sfârșitul capitolului precedent, revărsându-și cu atâta patos rugăciunile înaintea lui Dumnezeu, aveam motive să sperăm că în acest capitol vom găsi pe Dumnezeu împăcat cu țara și pe profet adus într-o stare liniștită și așezată; dar, spre marea noastră surprindere, găsim cu totul altfel în ambele privințe. I. În ciuda rugăciunilor profetului, Dumnezeu întărește aici sentința dată împotriva poporului și îl abandonează pieirii, întorcând o ureche surdă la toate mijlocirile făcute pentru ei, v. 1-9. II. Profetul însuși, în ciuda mulțumirii pe care o avea în comuniunea cu Dumnezeu, se simte în continuare neliniștit și tulburat. 1. Se plânge lui Dumnezeu de lupta sa continuă cu prigonitorii săi, v. 10. 2. Dumnezeu îl asigură că va fi luat sub ocrotire specială, deși urma o pustiire generală peste țară, v. 11-14. 3. El apelează la Dumnezeu cu privire la sinceritatea sa în împlinirea slujbei profetice și socotește că este greu să nu aibă mai mult din mângâierea ei, v. 15-18. 4. I se dă din nou siguranța că, cu condiția să rămână credincios, Dumnezeu va continua să aibă grijă de el și să-i arate bunăvoință, v. 19-21. Și astfel, în cele din urmă, sperăm că și-a recăpătat stăpânirea propriului suflet.Henry examinează apoi păcatele care stau la temelia sentinței severe.
I. Care a fost păcatul pe care s-a întemeiat această sentință severă. 1. Este în amintirea unei nelegiuiri dinainte; este din pricina lui Manase, pentru ceea ce a făcut el în Ierusalim, v. 4. Ce anume a fost acela ni se spune, și că din pricina lui a fost nimicit Ierusalimul, 2 Împărați 24:3,4. A fost pentru idolatrie și pentru sângele nevinovat pe care l-a vărsat, pe care Domnul nu a vrut să-l ierte. El este numit fiul lui Ezechia pentru că legătura cu un tată atât de bun era o mare agravare a păcatului său, cu atât mai mult cu cât nu era o scuză. Cea mai mare parte a unei generații se scursese de la vremea lui Manase, totuși păcatul lui este adus în socoteală; după cum în ultima ruină a Ierusalimului Dumnezeu a adus peste el tot sângele drept vărsat pe pământ, ca să arate cât de grea va cădea și va zăcea undeva, mai devreme sau mai târziu, vina sângelui, și că amânările nu sunt iertări. 2. Este în considerarea nepocăinței lor prezente. Vezi cum este descris păcatul lor (v. 6): 'Tu m-ai părăsit pe mine, slujirea mea și datoria ta față de mine; te-ai întors înapoi pe căile împotrivirii, ai devenit contrariul a ceea ce ar fi trebuit să fii și a ceea ce Dumnezeu prin legea sa te-ar fi condus înainte.' Vezi cum este descrisă nepocăința (v. 7): Ei nu se întorc din căile lor, căile inimilor lor, în căile poruncilor lui Dumnezeu din nou. Este milă pentru cei ce s-au abătut dacă se vor întoarce; dar ce favoare pot aștepta cei ce stăruie în apostazia lor?Henry reflectă asupra experienței profetului de contradicție și împotrivire.
1. El a întâmpinat multă contradicție și împotrivire. El a fost un om al certurilor și al neînțelegerilor pentru toată țara (așa s-ar putea citi, mai degrabă decât pentru tot pământul, căci lucrarea lui era numai în acea țară); atât cetatea cât și țara s-au certat cu el și s-au ridicat împotriva lui și au spus și au făcut tot ce au putut ca să-l împiedice. El era un om pașnic, nu provoca pe nimeni și nu era înclinat să ia în seamă provocările primite, și totuși un om al certurilor, nu un om care se certa, ci un om cu care se certa; el era pentru pace, dar când vorbea el, ei erau pentru război. Și, oricât ar fi pretins ei, ceea ce era cauza reală a certurilor cu el era credincioșia lui față de Dumnezeu și față de sufletele lor. El le arăta păcatele care le aduceau pieirea și le arăta o cale de a o preveni, ceea ce era cea mai mare bunătate pe care le-o putea face; și totuși tocmai pentru aceasta erau ei aprinși împotriva lui și-l socoteau dușmanul lor. Chiar și prințul păcii a fost astfel un om al certurilor, un semn împotriva căruia se vorbea, îndurând neîncetat contradicția păcătoșilor împotriva sa. Iar evanghelia păcii aduce dezbinare, chiar foc și sabie, Mat. 10:34,35; Luca 12:49,51. Acum aceasta îl făcea pe Ieremia foarte neliniștit, până la un grad de nerăbdare. El striga: 'Vai de mine, mamă, că m-ai născut', ca și cum ar fi fost vina mamei sale că l-a născut și ar fi fost mai bine să nu se fi născut decât să se nască pentru o viață atât de neplăcută; ba chiar este supărat că l-a născut om al certurilor, ca și cum ar fi fost hotărât fatal la aceasta de stelele aflate în ascendent la nașterea sa. Dacă a avut vreun înțeles de acest fel, fără îndoială că a fost o mare slăbiciune a sa; mai degrabă sperăm că a fost menit doar ca o tânguire patetică a propriei sale situații. Observă: (1.) Chiar și cei mai liniștiți și pașnici, dacă slujesc lui Dumnezeu cu credincioșie, sunt adesea făcuți oameni ai certurilor. Noi nu putem decât să urmărim pacea; noi avem de făcut doar o parte din învoială și de aceea nu putem decât, pe cât stă în puterea noastră, să trăim în pace. (2.) Este foarte neplăcut pentru cei ce au o fire pașnică să trăiască printre cei ce se ceartă neîncetat cu ei. (3.) Totuși, dacă nu putem trăi atât de pașnic cum dorim cu aproapele nostru, nu trebuie să ne tulburăm atât de mult încât să pierdem liniștea propriilor noastre minți și să ne punem pe supărare.
Considerați
Cugetă
Henry explorează mai departe limitele mijlocirii chiar și de către sfinții mari.
2. El nu va admite nicio mijlocire să fie făcută pentru ei (v. 1): 'Chiar dacă Moise și Samuel ar sta înaintea mea, prin rugăciune sau jertfă ca să mă împace cu ei, tot nu aș putea fi înduplecat să-i primesc în favoare.' Moise și Samuel au fost doi dintre cei mai mari favoriți ai cerului care au fost vreodată binecuvântările acestui pământ și au fost vestiți în mod deosebit pentru succesul mijlocirii lor între Dumnezeu și poporul său care a greșit; de multe ori ar fi fost nimiciți dacă Moise nu ar fi stat înaintea lui în spărtură; și rugăciunilor lui Samuel îi datorau ei viața (1 Sam. 12:19); totuși chiar mijlocirile lor nu ar fi prevalat, nu, nici măcar dacă ar fi fost acum într-o stare de desăvârșire, cu atât mai puțin ale lui Ieremia, care era acum un om supus acelorași patimi ca și alții. Punerea aceasta ca un caz, 'Chiar dacă ar sta înaintea mea', presupune că ei nu stau și este o indicare că sfinții din cer nu sunt mijlocitori pentru sfinții de pe pământ. Este prerogativa Cuvântului Veșnic de a fi singurul Mijlocitor în cealaltă lume, oricare ar fi fost Moise, Samuel și alții în aceasta.
Răspunde
Unde în viața mea sunt ispitit să cred că rugăciunile mele pot trece peste scopurile statornicite ale lui Dumnezeu? Cum răspund când credincioșia aduce împotrivire mai degrabă decât apreciere? Cum ar arăta să am încredere în grija ocrotitoare a lui Dumnezeu chiar atunci când împrejurările par neîndurătoare?
Roagă-te
Doamne, în cuvintele lui Ieremia aducem plângerile noastre înaintea Ta, încrezându-ne în înțelepciunea Ta suverană chiar și atunci când răspunsurile Tale diferă de speranțele noastre. Prin Duhul Tău, întărește-ne să vorbim Cuvântul Tău cu credincioșie în mijlocul conflictului, păzindu-ne inimile de disperare și ancorându-ne siguranța în prezența Ta neclintită. Plămădește-ne să prețuim sfințenia Ta mai presus de orice mângâiere, până în ziua în care vei restaura poporul Tău în Hristos. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →