← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Proverbele

Proverbe 23-24 — cu Maclaren

Proverbele 23-24Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea capitolelor 23 și 24 din Proverbe, Maclaren oferă sfaturi veșnice atât pentru viețile tinere cât și pentru inimile încercate. Reflecțiile sale evidențiază chemarea statornică la înțelepciune, evlavie și stăpânire de sine pe care textul antic o adresează și astăzi. Pe măsură ce parcurgem paragrafele selectate, vom asculta vocea statornică ce leagă formarea morală de frica de Domnul. Să lăsăm expunerea atentă a lui Maclaren să ne călăuzească meditația asupra acestor capitole practice.
Citește

Citire

Luați un moment de liniște pentru a citi integral capitolele 23 și 24 din Proverbe. Lăsați zicerile concise și îndrumările mai lungi să se așeze în mintea voastră. Observați accentul repetat pe călăuzirea părintească, stăpânirea de sine și căutarea adevărului. Citiți suficient de încet pentru a auzi atât avertismentele cât și promisiunile țesute în aceste versete. Reveniți la text după studiu pentru ca cuvintele sale să vă modeleze răspunsul.
Studiu
Maclaren începe prin a se întoarce la un apel înrădăcinat în afecțiunea filială. I. Există, mai întâi, un apel la afecțiunea filială și o dezvăluire a simpatiei părintești Proverbe 23:15 - Proverbe 23:16. Tonul părintesc caracteristic Cărții Proverbelor este privit cel mai probabil ca fiind cel al unui învățător care se adresează discipolilor săi ca unor copii ai săi. Dar privirea asupra inimii învățătorului oferită aici se poate aplica bine și părinților și ar trebui să fie adevărată pentru toți cei care pot influența alte inimi, mai ales pe cele tinere. Puțină putere însoțește sfaturile care nu sunt îndulcite de o dragoste manifestă. Mulți fii au fost ținuți departe de rău gândindu-se: 'Ce ar spune mama mea?' și multe îndemnuri sănătoase nu au fost decât sunet, pentru că tonul lor trăda că cel care le dădea nu prea îi păsa dacă sunt primite sau nu. Maclaren expune apoi singura poruncă largă care stă la temelia a toată bunătatea. II. Avem apoi singura poruncă largă cu răsplata ei sigură, care stă la temelia a toată bunătatea Proverbe 23:17 - Proverbe 23:18. Suplimentul 'fii tu' din a doua propoziție a Proverbe 23:17 ascunde legătura strânsă dintre propoziții. Este mai bine să considerăm verbul din prima propoziție ca fiind continuat în a doua. Astfel, singura poruncă este prezentată negativ și pozitiv: 'Nu râvni [adică nu căuta să imiți sau să te asociezi cu] păcătoșii, ci după frica de Domnul.' Inima care râvnește astfel devine înțeleaptă. Așadar, înțelepciunea nu este rezultatul cultivării intelectului, ci al educării dorințelor și aspirațiilor. Ea este morală și religioasă, mai degrabă decât pur intelectuală. Personificarea măreață a Înțelepciunii de la începutul cărții influențează părțile următoare, iar cheia înțelegerii acelei mari concepții este: 'Frica de Domnul este începutul înțelepciunii.' Zeița greacă a înțelepciunii, nobilă cum este, este pământeană în comparație cu acea figură suverană. Pallas Atena, cu ochii ei limpezi și armura strălucitoare, este săracă lângă Înțelepciunea Cărții Proverbelor, care a locuit cu Dumnezeu 'înainte ca pământul să fie' și vine la oameni cu voce iubitoare și mâini încărcate cu darurile 'bogățiilor trainice și ale dreptății'. Maclaren trece apoi la porunci speciale privind controlul firii animale. III. Urmează porunci speciale privind controlul firii animale în Proverbe 23:19 - Proverbe 23:21. Mai întâi, remarcați-o pe cea generală din Proverbe 23:19, 'Călăuzește-ți inima pe cale.' În termeni cei mai generali, este enunțată necesitatea stăpânirii de sine. Există o 'cale' pe care ar trebui să fim mulțumiți să călătorim. Este o potecă definită, iar picioarele trebuie ținute să nu rătăcească spre deșerturi largi de o parte și de alta. Limitarea, suprimarea fermă a poftelor, constrângerea acestora dacă caută să atragă deoparte sunt implicate în însăși concepția 'căii'. Iar omul trebuie să ia mâna de sus asupra sa și, după toată altă călăuzire, trebuie să fie propriul său călăuzitor; căci Dumnezeu ne călăuzește prin a ne da puterea de a ne călăuzi singuri. Maclaren încheie secțiunea cu o chemare stăruitoare de a cumpăra și păstra adevărul. Dar punctul principal aici este îndemnul stăruitoare din Proverbe 23:23, care, asemenea celui la frica de Domnul, rezumă toată datoria într-una singură. 'Adevărul' este, asemenea 'înțelepciunii', moral și religios, nu doar intelectual. 'Înțelepciunea' este subiectivă, calitatea sau caracteristica sufletului evlavios; 'adevărul' este obiectiv și poate fi definit și ca voia declarată a lui Dumnezeu. Posesiunea adevărului este înțelepciune. 'Intrarea cuvintelor Tale dă lumină.' Ea îi face înțelepți pe cei simpli. Există, așadar, un astfel de lucru ca 'adevărul' accesibil nouă. Îl putem cunoaște și nu trebuie să bâjbâim veșnic printre presupuneri mai mult sau mai puțin probabile, ci putem odihni în certitudinea că ținem fapte fundamentale. Pentru noi, adevărul este întrupat în Isus, așa cum El a afirmat solemn. Acest adevăr îl vom 'cumpăra', dacă suntem înțelepți, ne ferind de niciun efort, sacrificiu sau necaz necesar pentru a-l asigura.
Considerați

Considerare

Maclaren ridică acum privirea spre certitudinea unui 'după aceea'. Cartea Proverbelor rareori privește dincolo de limitele temporalului, dar din când în când negurile se ridică și un orizont mai larg este dezvăluit. Textul nostru este unul dintre aceste cazuri excepționale și este remarcabil nu doar pentru că exprimă încredere în viitor, ci pentru că o exprimă într-un mod foarte izbitor. 'Cu siguranță există un sfârșit', spune Versiunea noastră Autorizată, substituind în margine, pentru sfârșit, 'răsplată'. Acesta din urmă cuvânt este plasat în textul Versiunii Revizuite. Dar nici 'sfârșit' nici 'răsplată' nu redau ideea precisă. Cuvântul astfel tradus înseamnă literal 'ceva ce vine după'. Așadar este opusul exact al 'sfârșitului', este cu adevărat ceea ce se află dincolo de sfârșit - 'urmare' sau 'viitor' - așa cum dă alternativ marginea Versiunii Revizuite, sau, mai simplu, 'după aceea'. Cu siguranță există un după aceea în spatele sfârșitului. Și apoi proverbul continuă să specifice un aspect al acelui după aceea: 'Așteptarea ta' - sau, mai bine, pentru că mai simplu, speranța ta - 'nu va fi tăiată'. Și apoi, pe aceste două convingeri că există, dacă aș putea spune așa, un ecou ulterior, și că este timpul și sfera în care cele mai frumoase speranțe pe care un om și le poate picta sieși vor fi depășite de realitate, se construiește îndemnul parțial simplu: 'Fii în frica de Domnul toată ziua lungă.' Maclaren trage în final întreaga meditație înapoi la practica zilnică. 'Fii în frica de Domnul toată ziua lungă.' Convingerea despre viața de apoi și viziunea binecuvântată a speranțelor împlinite nu sunt singurele motive pentru acest îndemn. Mult rău a fost făcut, mă tem, de predicatori bine intenționați care și-au tras cea mai mare parte a argumentelor lor cele mai puternice pentru a-i convinge pe oameni de credința creștină din gândul la o viață viitoare. De ce, dacă nu ar exista un viitor, ar fi tot atât de înțelept, tot atât de binecuvântat, tot atât de obligatoriu pentru noi 'să fim în frica de Domnul toată ziua lungă'. Dar văzând că există acel viitor și văzând că doar în el speranța va înflori la rodire și totuși va subzista ca dor, cu siguranță vine la noi un apel solemn 'să fim în frica de Domnul toată ziua lungă', care, transpus în limbaj creștin, înseamnă a trăi prin credință obișnuită, în comuniune cu și dragoste și ascultare față de Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos.
Răspunde

Răspuns

Unde în rutinele voastre prezente simțiți nevoia unei evlavii reînnoite față de Domnul? Cum ar putea chemarea de a vă păzi inima modela o alegere concretă astăzi? În ce feluri sunteți invitați să țineți o speranță care depășește sfârșitul vizibil?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, sădește în noi o inimă înțeleaptă care Te caută pe Tine mai presus de orice dorință mai mică. Învață-ne să ne călăuzim pașii în frica Ta de-a lungul orelor obișnuite ale zilei. Întărește hotărârea noastră de a ne întoarce de la orice cale care duce departe de adevăr. Lasă speranța unui după aceea să ne întărească atunci când ostenelile prezente par neterminate. Fie ca cuvintele pe care le-am considerat astăzi să rodească în ascultare liniștită și bucurie durabilă. Cerem aceasta pentru Hristos Domnul nostru. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →