← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iona

Iona 3-4 — cu Ioan Calvin

Iona 3-4Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la capitolele 3 și 4 din Iona dezvăluie uimitoarea rază a milei divine, arătând cum un profet reticent este restaurat și o cetate păgână este adusă jos în pocăință. Calvin ne arată puterea cuvântului lui Dumnezeu de a umili pe cei mândri și de a reînvia pe cei căzuți, amintind fiecărui cititor că nimeni nu stă dincolo de raza harului suveran. Expunerea sa atentă ne invită să privim transformarea lui Iona și credința surprinzătoare a Ninivei cu ochi proaspeți. Prin aceste scene antice întrevedem același Dumnezeu care încă cheamă, încă avertizează și încă primește pe cei smeriți astăzi.
Citește
Așază-te într-un loc liniștit și citește capitolele 3 și 4 din Iona încet. Ascultă porunca repetată a Domnului, răspunsul prompt al profetului și pocăința neașteptată care cuprinde cetatea cea mare. Observă cum judecata este proclamată, totuși mila este căutată, și cum narațiunea se încheie cu o întrebare care încă cercetează inimile noastre. Lasă textul să vorbească înainte de a trece la reflecțiile lui Calvin.
Studiu

Studiază

Calvin începe prin a reflecta asupra harului remarcabil al lui Dumnezeu față de Iona. Ni se înfățișează aici o dovadă remarcabilă a harului lui Dumnezeu, că a binevoit să-i redea lui Iona demnitatea și onoarea sa de odinioară. El era într-adevăr nedemn de lumina comună, dar Dumnezeu nu numai că l-a readus la viață, ci l-a favorizat din nou cu slujba și onoarea de profet. Aceasta, după cum am spus, Iona a obținut-o prin favoarea minunată și singulară a lui Dumnezeu. Deoarece fugise mai înainte și prin neascultare se lipsise într-un fel de toată favoarea lui Dumnezeu, recăpătarea slujbei sale profetice nu a fost obținută cu siguranță prin meritul său propriu. Calvin examinează apoi ascultarea reînnoită a lui Iona după pedeapsă. Iona, spunând că a mers la Ninive după porunca lui Dumnezeu, dovedește în primul rând, după cum am spus, cât de mare era puterea și energia credinței sale; căci, deși Iona luase în considerare măreția și mândria cetății, pare să fi uitat că era un om obscur, singur și neînarmat; dar pusese mâna pe arme capabile să distrugă toată puterea lumii, căci știa că era trimis de sus. Convingerea sa era că Dumnezeu era de partea lui; și știa că Dumnezeu îl chemase. De aici, deci, a fost că, cu o minte înaltă și neînfricată, a privit de sus toată strălucirea cetății Ninive. De aceea Ioan spune pe bună dreptate că biruința prin care biruim lumea vine din credință (1 Ioan 5:4). Iona dovedește, în același timp, cât de mult progresase sub pedepsele lui Dumnezeu. Fusese aspru pedepsit; dar știm că cei mai mulți dintre necredincioși se împietresc sub toiag și își varsă furia împotriva lui Dumnezeu; Iona, dimpotrivă, arată aici că pedeapsa fusese folositoare pentru el, căci fusese supus și condus să asculte de Dumnezeu. Despre răspunsul niniviților, Calvin scrie: Mă întorc acum la text: Iona spune că cetățenii Ninivei au crezut în Dumnezeu. De aici deducem că propovăduirea lui Iona nu a fost atât de concisă, ci că și-a introdus discursul declarând că era profetul lui Dumnezeu și că nu a proclamat aceste porunci fără autoritate; și deducem de asemenea că Iona a denunțat astfel pieirea, încât în același timp a arătat că Dumnezeu este răzbunătorul păcatelor, că i-a mustrat pe niniviți și, ca să zicem așa, i-a chemat la tribunalul lui Dumnezeu, făcându-le cunoscută vinovăția lor; căci dacă ar fi vorbit doar despre pedeapsă, nu ar fi putut fi altfel decât ca niniviții să se fi răsculat cu furie împotriva lui Dumnezeu; dar arătându-le vinovăția lor, i-a condus să recunoască faptul că pedeapsa amenințată era dreaptă și astfel i-a pregătit pentru smerenie și pocăință. Ambele lucruri pot fi deduse din această expresie a lui Iona, că niniviții au crezut în Dumnezeu; căci dacă nu ar fi fost convinși că porunca venea din cer, ce era credința lor? Să știm deci că Iona vorbise atât de mult despre chemarea sa, încât niniviții s-au asigurat că el era un vestitor ceresc: de aici a venit credința lor; și mai departe, niniviții nu ar fi crezut niciodată atât de mult încât să îmbrace sac, dacă nu li s-ar fi amintit de păcatele lor. Nu există, așadar, nicio îndoială că Iona, în timp ce striga împotriva Ninivei, a făcut cunoscut în același timp cât de rău trăiau oamenii și cât de grave erau ofensele lor împotriva lui Dumnezeu. De aici, deci, a fost că au îmbrăcat sac și au fugit cu smerenie la mila lui Dumnezeu: au înțeles că erau chemați pe bună dreptate la judecată din cauza vieților lor rele.
Considerați

Cugetă

Calvin face o legătură izbitoare cu smerenia regelui. Este demn de remarcat faptul că regele unei cetăți atât de strălucite, ba chiar, la acea vreme, cel mai mare monarh, s-a supus atât de smerit îndemnului lui Iona: căci vedem cât de mândri sunt regii; deoarece cred că sunt scutiți de soarta comună a oamenilor, se poartă deasupra tuturor legilor. De aici vine că vor ca toate lucrurile să le fie îngăduite; și, în timp ce dau frâu liber poftelor lor, nu pot suporta să fie mustrați, chiar de către egali. Dar Iona era un străin și de condiție smerită: că el a atins astfel inima regelui trebuie atribuit puterii ascunse a lui Dumnezeu, pe care o exercită prin cuvântul său ori de câte ori dorește. Dumnezeu nu lucrează într-adevăr la fel prin propovăduirea cuvântului său, nu păstrează întotdeauna același curs; dar, când dorește, atinge atât de eficient inimile oamenilor, încât succesul cuvântului său depășește orice așteptare, ca în exemplul memorabil prezentat aici. Cine ar fi putut spune că un rege păgân, care trăise mereu după voia sa, care nu avea niciun sentiment față de religia adevărată și autentică, ar fi fost astfel supus într-o clipă? Căci și-a lăsat deoparte haina regală, s-a întins în praf și s-a îmbrăcat în sac. Vedem deci că Dumnezeu nu numai că a vorbit prin gura lui Iona, ci a adăugat putere cuvântului său.
Răspunde
Unde în viața ta ți-a restaurat harul lui Dumnezeu o chemare pe care ai pierdut-o odinioară? Cum provoacă credința Ninivei orice presupuneri pe care le ai despre cine poate să se pocăiască? Cum ar arăta pentru tine să răspunzi cuvântului lui Dumnezeu cu aceeași ascultare promptă pe care Calvin o evidențiază la Iona?
Roagă-te
O Dumnezeule suveran, care numai prin Cuvântul Tău ai întors inimile Ninivei de la calea lor cea rea și Te-ai înduplecat după marea Ta îndurare, dăruiește-ne aceeași pocăință, ca să ne aruncăm asupra harului legământului Tău în Hristos. Supune prin Duhul Tău orice duh mândru și împotrivitor dintre noi și fă ca Cuvântul Tău să-și împlinească scopul Tău cel sfânt, lucrând în noi o întristare sinceră pentru păcat și o încredere statornică în credincioșia Ta. Susține-ne în asigurarea că Tu ești milostiv și îndurător, încet la mânie și bogat în dragoste statornică față de toți cei ce Te cheamă. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →