← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Amos

Amos 9 — cu Ioan Calvin

Amos 9Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Astăzi intrăm în viziunea finală a lui Amos cu Ioan Calvin ca ghid al nostru. Calvin ne conduce prin ultima profeție a profetului, arătând cum Domnul este gata să judece propria sa casă înainte de a se întoarce către națiuni. Expunerea sa atentă îndepărtează fiecare refugiu fals și ne lasă față în față cu Dumnezeul cel viu care cercetează fiecare loc de ascundere. Pe măsură ce ascultăm, cuvintele lui Calvin ne invită să examinăm dacă ne mai imaginăm scutiți de aceeași justiție cercetătoare. Fie ca acest studiu să trezească o reverență sobră și o încredere reînnoită în mila care singură ne poate adăposti.
Citește

Citire

Acum deschidem capitolul 9 din Amos. Lăsați cuvintele profetului să se așeze peste voi fără grabă. Observați pe Domnul stând pe altar, porunca de a lovi, încercările zadarnice de fugă și făgăduința finală care trece prin judecată. Citiți încet, permițând fiecărei linii să răsune în liniște. Când terminați, reveniți și vom asculta împreună cu Calvin ce declară viziunea.
Studiu
Calvin începe prin a clarifica adevărata locație a viziunii. Profetul confirmă amenințarea pe care am explicat-o deja; căci el spune că poporul va fi curând îndepărtat, deoarece nu mai era nicio nădejde de pocăință. Dar trebuie observat mai întâi că el nu vorbește aici despre templele profane pe care Ieroboam cel dintâi le zidise în Dan și în Betel, ci despre templul adevărat și legiuit; căci nu ar fi fost potrivit ca această viziune să fi fost dată Profetului într-unul din acele temple profane, de la care, știm, Dumnezeu era departe. Dacă Dumnezeu ar fi apărut în Dan sau Betel, ar fi fost o aprobare indirectă a superstiției. Se înșală deci cei care cred că viziunea a fost dată Profetului în alt loc decât pe muntele Sion, așa cum am arătat în alte locuri. Căci Profeții nu spun că Dumnezeu a vorbit fie în Dan, fie în Betel, nici nu a fost vestit vreun oracol din aceste locuri; căci Dumnezeu a voit în toate chipurile să arate că nu avea nimic de-a face cu acele rituri profane și urâciuni. Este deci sigur că Dumnezeu i s-a arătat Profetului Său pe muntele Sion și pe altarul legiuit. [59] El dezvăluie apoi scopul mai larg al profeției. Să vedem acum scopul viziunii. Cei mai mulți dintre tâlcuitori cred că aici este prezisă distrugerea împărăției și a preoției, în vremea când Zedechia a fost luat și dus în chip rușinos în exil, când copiii lui au fost uciși și când mai târziu templul a fost ras și cetatea dărâmată. Dar această profeție, nu mă îndoiesc, trebuie extinsă mult mai departe, chiar la multele nenorociri care au urmat îndată, prin care în cele din urmă întregul popor a fost nimicit. De aceea nu mărginesc ceea ce se spune aici la dărâmarea cetății și a templului. Dar înțelesul Profetului este același ca și cum ar fi spus că israeliții, ca și iudeii, se lăudau în zadar cu obârșia lor și cu alte privilegii cu care fuseseră cinstiți: căci Domnul hotărâse să-i nimicească, precum și templul, pe care îl foloseau ca un văl ca să-și acopere nelegiuirile. Înțelegem acum intenția Profetului. Dar trebuie observat și aceasta: dacă Domnul nu a cruțat templul Său propriu, pe care poruncise să fie zidit și în care Își alesese o locuință pentru Sine, acele temple profane, pe care le disprețuise totdeauna, nu puteau scăpa nicidecum de distrugere. Vedem acum scopul acestei profeții, care este ultima, cu excepția făgăduinței care este dată, despre care vom vorbi la locul cuvenit. Despre autoritatea transmisă de viziunea însăși, Calvin scrie: El spune deci că a văzut pe Dumnezeu stând pe altar. Profetul ar fi putut auzi cele ce urmează fără o viziune; dar Dumnezeu, știm, obișnuia să întărească profețiile Sale prin viziuni, așa cum găsim în capitolul doisprezece din Numeri. Dumnezeu nu a voit deci doar să încredințeze Profetului Său ceea ce trebuia să vestească, ci și să adauge autoritate doctrinei sale; iar viziunea era ca o pecete, pe care israeliții, ca și iudeii, o cunoșteau ca o dovadă că ceea ce declara Profetul cu gura sa venea din cer. Calvin explică apoi lovitura care cade asupra conducătorilor și a poporului. Urmează acum: Lovește pragul de sus; kphtvr, caphtur, cred că este numit acoperișul care este deasupra stâlpilor templului; căci evreii numesc kphtvrym, caphturim, mere. Deoarece pictau acolo rodii și flori, doctorii evrei cred că partea care este deasupra celor doi stâlpi ai templului este numită kphtvr, caphtur. Dar acea parte a intrării ar fi putut primi numele de la forma ei rotundă. Oricum ar fi, ei numeau partea cea mai de sus a pridvorului templului kphtvd, caphtur. Acum stâlpii susțineau ceea ce ei numeau de obicei pragul de sus. Dumnezeu spune deci: Lovește pragul de sus și să se miște stâlpii, sau să se clatine, să se clatine toată poarta templului. Apoi adaugă: Și lovește și zdrobește totul pe cap, sau pe capul tuturor. Acest verb este citit diferit de tâlcuitori. Corect, după regula gramaticii, trebuie citit la persoana a treia și va zdrobi la pământ. Dar unii totuși îl redau astfel: 'și zdrobește la pământ', sau rupe, deoarece spusese mai înainte: Lovește. Cât privește înțelesul, nu contează mult, căci urmează îndată o explicație. Acum, în ce privește ceea ce spune: 'pe cap' și cuvântul 'chrytm, achritam, care urmează, unii prin cap înțeleg preoții și conducătorii poporului, părere pe care sunt înclinat s-o primesc; dar când explică 'chryt, achrit, ca însemnând posteritate sau copii, nu pare să se potrivească acestui loc; căci ar trebui mai degrabă, după cum cred, să fie referit la poporul de rând. Deoarece Profetul vorbise despre cap, acum adaugă poporul în general. Evreii numesc tot ce urmează sau vine după 'chryt, achrit. Ei înțeleg prin el posteritatea, dar este un cuvânt cu înțeles variat: căci este luat pentru sfârșit, pentru un pas, pe scurt, pentru orice vine după. [60]
Considerați

Cugetare

Calvin aplică viziunea pentru a avertiza împotriva falsei siguranțe în privilegiul exterior. Și deoarece Profetul vestește o astfel de și atât de groaznică nimicire a unui popor ales, și deoarece viziunea i-a fost arătată în temple, nu este niciun motiv să ne încredem în mărturisirea noastră exterioară și să așteptăm până vin judecățile lui Dumnezeu, așa cum vedem că fac mulți în zilele noastre, care sunt cu totul nepăsători, pentru că socotesc că nu li se poate întâmpla niciun rău, întrucât poartă numele lui Dumnezeu. Dar Profetul arată aici că Dumnezeu șade în templul Său, nu doar ca să ocrotească pe cei pe care i-a adoptat ca popor al Său și posesiune deosebită, ci și ca să-Și răzbune propria onoare, deoarece israeliții stricaseră închinarea Sa; iar iudeii de asemenea se abătuseră de la adevărata religie. Deoarece deci nelegiuirea domnea pretutindeni, el arată acum că Dumnezeu șade acolo ca pedepsitor al păcatelor, ca poporul Său să știe că nu trebuie să tolereze acele rele, pe care pentru o vreme nu le pedepsește, ca și cum ar fi uitat de slujba Sa, sau ca și cum ar voi ca favoarea Sa să acopere nelegiuirea lor; ci pentru că voiește treptat să atragă la pocăință pe cei care pot fi vindecați și în același timp să ia orice scuză de la cei osândiți. Să mergem mai departe --
Răspunde

Răspuns

Unde am tratat răbdarea lui Dumnezeu ca permisiune de a rămâne neschimbat? Ce locuri de ascundere mai am încredere în loc să mă întorc la Domnul? Cum reformulează accentul lui Calvin pe distrugerea templului vederea mea despre siguranța religioasă exterioară?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeule al oștirilor, Tu care stai pe altar și cercetezi orice înălțime și adâncime, dă-ne harul să auzim cuvântul Tău fără eschivare. Dezbracă de la noi mângâierile pe care le-am confundat cu favoarea Ta și învață-ne să tremurăm la sfințenia Ta. Totuși, amintește-Ți de îndurare, ne rugăm, și ascunde-ne în refugiul pe care Tu Însuți l-ai pregătit. Formează în noi o inimă care nu mai fuge, ci se întoarce, ca să locuim sub ochiul Tău veghetor spre bine și nu spre rău. Prin Hristos Domnul nostru, Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →