Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ușa și Păstorul cel Bun
Deschidere
În Comentariul său la Evanghelia după Ioan, Sfântul Chiril al Alexandriei dezvăluie misterele capitolului al zecelea cu precizia unui părinte alexandrin, urmărind fiecare imagine a staulului, ușii și păstorului înapoi la Cuvântul veșnic întrupat. Lectura sa menține Biserica fixată asupra singurei persoane a lui Hristos, în care autoritatea divină și mântuirea umană se întâlnesc fără confuzie. Prin Chiril, parabola antică devine o proclamare vie că numai Fiul acordă acces la Tatăl și adună oile risipite într-o singură turmă.
Citește
Citire
Să se audă Evanghelia în liniște. Ascultați glasul care se numește pe sine Ușă și Păstor, glasul care cheamă fiecare oaie pe nume și își dă viața ca turma să trăiască. Lăsați cuvintele lui Ioan să pregătească inima pentru contemplația care urmează.
Studiu
Chiril începe tratarea pildei prin
La prima vedere, din cauza atenției insuficiente, pilda acum înfățișată poate părea că a fost introdusă într-un moment nepotrivit. Căci, în timp ce vorbea despre orbire și vedere, El vorbește îndată despre oi, despre staul și despre ușă. Totuși, cel ce posedă o minte prudentă și își îndreaptă toată atenția spre aceste contemplații va percepe din nou că discursul merge, ca să zicem așa, pe o cale dreaptă și nu se abate nicidecum de la ceea ce se cuvine. Ceea ce am spus adesea, voi repeta încă o dată. Obiceiul Mântuitorului Hristos era să răspundă nu numai la cuvintele rostite cu glas tare când cineva se apropia de El, ci, deoarece vede părțile lăuntrice și inimile, să răspundă și numai la gânduri. Aceasta pentru că 'toate lucrurile sunt goale și descoperite înaintea Lui și nu este nicio făptură ascunsă de privirea Lui' (Evrei 4:13). De aceea El îi spune și unuia dintre sfinți: 'Cine este acesta care ascunde sfatul de la Mine și ține cuvinte în inima lui și gândește să le ascundă de Mine?' (Iov 38:2).Despre declarația Domnului că El este ușa, Chiril merge mai departe prin
Fiind Dumnezeu prin fire și văzând cele ce zac în adâncuri, El știa cu siguranță că fariseul nu înțelegea nimic din cele spuse de El, deși era obișnuit să creadă lucruri mari despre sine pentru cunoașterea Legii și era umflat incomparabil de presupusa sa înțelepciune. Din acest motiv, El face explicația foarte clară pentru ei și, rumegând, ca să zicem așa, lungul Său discurs, descoperă în foarte puține cuvinte scopul pildei. Căci, fiind bun prin fire, El îi călăuzește chiar și pe cei nevrednici spre înțelegere, ca să răsară poate asupra lor un fel de folos. El spune limpede că El este ușa oilor, învățând un adevăr recunoscut. Căci numai prin credința în El intrăm în intimitate cu Dumnezeu, și El Însuși este martor la aceasta, spunând: 'Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine'.Chiril trece apoi la contrastul dintre păstorii adevărați și cei falși prin
Dorinând în toate chipurile să îmblânzească inima sălbatică a fariseilor și să-i întoarcă la o înțelegere sănătoasă, El se străduiește să arate cât de nefolositoare și primejdioasă este prezumția de a-și asuma domnia nu prin orânduire cerească și nu prin poruncă dumnezeiască, ci prin nebunie omenească de a-și imagina că se poate poseda autoritate, chiar dacă Cel ce o dăruiește nu ar voi-o. Numindu-Se deci clar pe Sine Ușa, deoarece El singur îi aduce pe cei vrednici la domnie, El înfățișează îndată încercările celor din vechime, ca, ca pe o tăbliță privind chipul sfârșitului unor asemenea încercări, ei să cunoască deja limpede că puterea de a domni și de a păstori turme și popoare este dată numai prin harul ceresc și nu prin întreprinderi tiranice. De aceea, aici de asemenea, cu folos, El aduce aminte din istoria celor din vechime că 'toți cei ce au venit sunt hoți și tâlhari, dar oile nu le-au ascultat'.Când discursul ajunge la cuvintele 'Eu sunt păstorul cel bun', Chiril continuă prin
Arătând deja foarte clar și distinct ce au suferit cei din vechime și făcând vădite realizările venirii Sale și luând deja din însăși comparația cu oile victoria și fiind încununat cu voturile adevărului, El strigă cuvenit: 'Eu sunt păstorul cel bun'. În zadar, deci, spune El, ați cugetat acele lucruri împotriva Mea; căci deși nu aveți nimic să-L învinuiți că ar dori în vreun fel să vatăme ceea ce este de folos oilor, nu ați ezitat să-L numărați pe El printre cei obișnuiți să facă aceasta, ci pe Cel cu adevărat bun Îl numiți rău și, fiind vătămați de iubirea de sine, pierdeți puterea de a judeca fiecare lucru drept după orânduiala legiuitorului.
Considerați
Considerare
Chiril extrage cea mai adâncă consecință hristologică din cunoașterea oilor de către păstor prin
Noi suntem și suntem numiți adevărata seminție a Fiului și prin El și a Tatălui, deoarece Cel ce este Dumnezeu Unul-Născut S-a făcut om, luând firea noastră identică, afară de păcat. Altfel, cum am putea fi 'seminția lui Dumnezeu' sau 'părtași ai firii dumnezeiești'? Nici lauda noastră nu se află numai în faptul că Hristos a voit să ne primească în rudenie cu Sine; rudenia însăși ne aparține cu adevărat nouă tuturor, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu rămâne dumnezeiesc prin fire chiar și în trup și noi suntem seminția Lui, deși prin fire suntem ai lui Dumnezeu, din pricina asumării trupului identic cu al nostru. Astfel, modul rudeniei este analog: precum El este rudă cu Tatăl și Tatăl cu El prin identitate de fire, așa suntem noi rude cu El întrucât S-a făcut om și El cu noi. Prin El ca Mijlocitor suntem aduși în legătură cu Tatăl. Hristos este, ca să zicem așa, un termen mijlociu între dumnezeirea supremă și umanitate, fiind amândouă deodată și unind în Sine ceea ce este atât de mult despărțit: ca Dumnezeu prin fire atinge pe Dumnezeu și pe Tatăl; ca om adevărat atinge pe oameni.În cele din urmă, Chiril contemplă autoritatea asupra vieții și morții prin
Fiind iubit deci totdeauna prin fire, va fi înțeles și ca iubit din pricina iubirii pe care o arată față de noi, atrăgând pe propriul Său Născător la bunăvoință, deoarece era cu putință ca El să vadă chipul firii Sale strălucind cu totul neîntunecat și nefalsificat. 'Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o pun de la Mine. Am putere să o pun și am putere să o iau iarăși.' Aici învață că El nu era numai un păstor bun riscându-și viața pentru turmă, ci și Dumnezeu prin fire. De aceea nu ar fi suferit moartea decât de bunăvoie, din pricina posedării unei autorități mai dumnezeiești asupra acestei iconomii, care aduce mult folos nouă. Prin însăși textura Cuvântului, El îi învață și pe iudei că niciodată nu ar fi biruit împotriva Lui dacă El nu ar fi voit.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața mea caut intrare la Dumnezeu în afara Ușii pe care El a deschis-o în Hristos? Cum remodelează cunoașterea că Păstorul cel Bun își dă viața de bunăvoie teama mea de moarte și pierdere? În ce fel sunt invitat să primesc viața abundentă care curge numai din unirea cu Cuvântul întrupat?
Roagă-te
Rugăciune
O, Hristoase, Păstorul nostru cel Bun și Ușa oilor, Care Ți-ai dat viața pentru turmă, deschide inimile noastre ca să intre numai prin Tine și să afle pășunea vieții din belșug. Adună-ne în staulul cel unul pe care l-ai chemat din toate neamurile, ca să cunoaștem glasul Tău și să Te urmăm până la casa Tatălui. Prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților, păstrează-ne în staulul Tău în veci. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →