Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 39-40 — cu Simeon
Deschidere
În paginile lui Charles Simeon din Horae Homileticae, vocea unui pastor credincios încă ghidează Biserica prin Psaltire. Astăzi ascultăm cum Simeon explică Psalmii 39 și 40, urmărind scurtimea zilelor noastre și mila statornică ce ridică sufletul din groapa noroioasă. Cuvintele sale măsurate ne invită să ne numărăm zilele cum se cuvine și să așteptăm cu răbdare pe Domnul care singur ne poate așeza picioarele pe Stâncă.
Citește
Citire
Să auzim acum psalmii rânduiți. Pe măsură ce cuvintele sunt citite, să luăm aminte atât la strigătul psalmistului cât și la promisiunea eliberării care urmează. Duhul care a inspirat aceste versete să ne deschidă și inimile ca să le primim cu reverență și credință.
Studiu
Simeon începe prin a îndrepta atenția spre rugăciunea stăruitoare a lui David pentru instruire dumnezeiască.
Evaluarea lui David asupra stării prezente a omului — El recunoaște că el însuși nu putea forma decât o noțiune foarte inadecvată cu privire la aceasta — [Speculativ, într-adevăr, el știa destul de bine că zilele omului sunt puține în orice caz și cu totul nesigure în privința duratei lor: dar simțământul profund, practic și influent al acestui adevăr nu-l avea deloc la măsura importanței sale; nici nu putea să-l întipărească în propriul său suflet fără ajutorul puternic al Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. De aceea a înălțat această rugăciune stăruitoare către Dumnezeul său: „Doamne, fă-mă să-mi cunosc sfârșitul! Fă-mă să știu cât de slab sunt!” Tot așa este și cu noi. Speculativ, cel mai ignorant dintre noi are o cunoștință la fel de desăvârșită a subiectului ca și cel mai învățat: dar, practic, nimeni nu-l cunoaște, dacă nu a fost învățat de Dumnezeu: și chiar și cei care „au auzit și au învățat de la Tatăl” au nevoie să fie învățați mai adânc zi de zi.El așază apoi înaintea cititorului măsura scripturistică a vieții omenești.
]: dar chipul din textul nostru este mai izbitor decât toate celelalte; pentru că, deși este deosebit de simplu, este totodată practic, întrupat, portabil. Nu că vreun chip ar fi de ajuns să zugrăvească scurtimea și nesiguranța vieții în adevăratele ei culori; căci „înaintea lui Dumnezeu, la care o zi este ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi [Notă: 2 Petru 3:8 .]”, ea este absolut „ca nimic”. Cât de departe pot cuvintele să descrie starea omului, cu adevărat Psalmistul a făcut-o în textul nostru. „Omul este deșertăciune”; nu doar deșert, ci deșertăciune însăși. „Orice om” este așa: nu doar săracul și neînvățatul, ci și bogatul și învățatul: precum se spune, „Cu adevărat, oamenii de jos sunt deșertăciune, iar oamenii de sus sunt o minciună: puși în balanță, sunt cu totul mai ușori decât deșertăciunea [Notă: Psalmii 62:8 .]”. Și aceasta sunt ei „în starea lor cea mai bună”; chiar în vigoarea tinereții și în mijlocul tuturor plăcerilor și cinstirilor pe care le poate dori inima lor.Simeon dezvăluie apoi primul mare folos ce decurge din această cunoștință.
Sporirea sârguinței noastre în pregătirea pentru veșnicie — [Cine, dacă ar cugeta la nesiguranța vieții, ar amâna treburile sufletului său, care sunt mai importante decât zece mii de lumi! Mai degrabă s-ar aștepta ca un astfel de om să nu dea somn ochilor săi și nici ațipire pleoapelor sale, până ce nu și-ar fi asigurat, dincolo de orice îndoială, bunăvoința Dumnezeului său. S-ar crede că fiecare ceas petrecut în orice altă îndeletnicire ar trebui să-i fie invidiat; și că, oricâte eforturi s-ar face pentru a-i abate atenția spre alt subiect, el ar spune împreună cu Neemia: „Fac o lucrare mare și nu pot să cobor [Notă: Neemia 6:3 .]”. Cu câtă grijă, sub astfel de impresii, ar citi o persoană Cuvântul lui Dumnezeu! Cu câtă smerenie ar lua parte la rânduielile dumnezeiești! Cu câtă strigare puternică și lacrimi și-ar înălța cererile la tronul harului!
Considerați
Considerare
Simeon încheie cuvântarea cu o rugăciune finală pentru ascultătorii săi.
Într-un cuvânt, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru fiecare dintre voi este ca voi să fiți atât de „înțelepți încât să răscumpărați vremea” și să fiți învățați să vă numărați zilele încât să vă închinați inimile înțelepciunii [Notă: Psalmii 90:12 .]”.
Răspunde
1. În ce fel scurtimea vieții apasă asupra alegerilor tale prezente?
2. Unde te afli așteptând cu răbdare pe Domnul și unde devii neliniștit?
3. Cum ar putea Stânca pe care a fost așezat David să-ți modeleze umblarea în această săptămână?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne, care ai măsurat zilele noastre ca o palmă, dă-ne har să ne cunoaștem sfârșitul și să ne închinăm inimile înțelepciunii. Învață-ne să Te așteptăm cu răbdare, ca să fim ridicați din orice groapă groaznică și așezați pe Stânca ce nu poate fi clătinată. Pune un cântec nou în gurile noastre, chiar lauda Dumnezeului nostru, ca alții să vadă și să se teamă și să se încreadă în Tine. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →