Eterniseed › Curriculum › Ieremia
Ieremia 21-22 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la capitolele 21 și 22 din Ieremia deschide o fereastră către ministerul dificil al profetului în mijlocul crizei naționale. Calvin urmărește cu atenție modul în care regele Zedechia a căutat sfatul divin refuzând totuși predarea completă Domnului. Expunerea sa dezvăluie atât severitatea judecății lui Dumnezeu, cât și oferta surprinzătoare de milă pentru cei care s-ar supune. Prin Calvin vedem tensiunea dintre încăpățânarea umană și suveranitatea divină. Această lecție ne invită să ascultăm din nou cuvântul care confruntă și cheamă.
Citește
Citire
Acordă-ți acum timp să citești capitolele 21 și 22 din Ieremia încet și cu rugăciune. Observă cererea regelui pentru un oracol și alternativele clare pe care Ieremia este poruncit să le pună înaintea poporului. Vezi cum Dumnezeu își revendică autoritatea asupra asediului ce vine și oferă viață doar celor care se supun. Lasă greutatea cuvintelor profetului să se așeze înainte de a trece la expunerea lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a relata întâlnirea lui Ieremia cu mesagerii trimiși de Zedechia.
Ieremia relatează cum a primit mesagerii regelui, care căutau de la el un răspuns, dacă putea aduce vreo mângâiere într-o stare de lucruri atât de încurcată și aproape fără speranță, apoi spune că doi fuseseră trimiși la el; unul era Pașhur, nu preotul menționat în capitolul precedent, căci acela era fiul lui Imer, dar acesta era fiul lui Melchia; și celălalt era Țefania preotul, fiul lui Maaseia. Dar el arată că regele și sfetnicii săi au fost dezamăgiți de speranța lor, căci așteptau un răspuns favorabil, ca și cum Dumnezeu ar fi fost milostiv față de Ierusalim; însă Profetul a răspuns așa cum i s-a poruncit de Dumnezeu, că totul s-a sfârșit cu cetatea, cu împărăția și cu întreaga națiune.Calvin subliniază apoi curajul hotărât al profetului înaintea regelui.
Și de aici se poate vedea de asemenea cât de îndrăzneț și curajos a fost Profetul; căci nu a fost îmblânzit de onoarea ce i s-a adus, ci a dat un astfel de răspuns care era menit să-l exaspereze pe rege și să-l mânie foarte tare. Dar trebuie să observăm în mod deosebit că nu l-au măgulit pe Profet ca să-l îndemne să dea un răspuns fals, ci au dorit ca Dumnezeu să fie consultat. De aici reiese că erau convinși de integritatea lui Ieremia, că nu va spune nimic pripit sau de la sine, ci va fi un interpret și vestitor credincios al oracolelor cerești. Și totuși vedem, și vom vedea mai târziu în mai multe pasaje, că regele era foarte aprins împotriva Profetului lui Dumnezeu. Dar ipocriții, deși sunt siliți să-L respecte pe Dumnezeu, sunt totuși purtați încoace și încolo și nu mențin nicio consistență, mai ales când percep că Dumnezeu este împotriva lor; căci nu sunt întorși de amenințări. Ei nu pot, așadar, decât să facă tumult și să lupte ca niște cai nărăvași ca să-și scuture călărețul. O astfel de pildă găsim la Zedechia; căci el L-a recunoscut pe Ieremia ca slujitor credincios al lui Dumnezeu; căci nu a spus: 'Minte pentru noi sau în favoarea noastră', ci: 'Întreabă-L pe Dumnezeu pentru noi'.Calvin prezintă apoi cele două căi puse înaintea poporului.
Dumnezeu declară aici că a propus poporului calea vieții și calea morții, pentru ca ei să știe cu siguranță că toți cei care vor rămâne în cetate vor întâlni curând moartea, și că cei care se vor preda de bunăvoie dușmanilor își vor avea viața cruțată. Moise spune în alt sens că le-a pus înainte calea vieții și calea morții; el vorbea despre Lege, care conține promisiuni ale favorii lui Dumnezeu și amenințări pentru călcătorii de lege. Dar Profetul înseamnă aici altceva, și anume că nu era nicio speranță de mântuire decât dacă evreii își supuneau grumazul jugului și se predau singuri dușmanilor; căci dacă se apărau cu încăpățânare, Dumnezeu le-ar fi fost dușman, căci El îi adusese pe caldeeni să-i asalteze și le-a îndrumat sfaturile și forțele. El confirmă într-adevăr ceea ce spusese mai înainte, dar în același timp descrie mai deosebit ceea ce urma să fie, pentru ca evreii să-și lase deoparte perversitatea și să recunoască faptul că nu puteau scăpa de corecția pe care o meritau.
Considerați
Considerare
Calvin reflectă asupra reverenței incomplete a regelui față de Dumnezeu.
Vom vedea de asemenea din alte pasaje că Zedechia nu era dintre cei mai răi; deși nu se temea cu adevărat de Dumnezeu și era dus de sfaturi false, era totuși în el o oarecare considerație pentru religie, astfel încât nu-L disprețuia în mod fățiș pe Dumnezeu așa cum fac epicureii. Mulți asemenea se găsesc chiar și astăzi în lume, care cred că este de ajuns să nutrească o teamă pe jumătate îngropată de Dumnezeu și să păstreze o oarecare mică considerație pentru religie; dar aceasta este foarte trecătoare și dispare chiar și la cea mai mică ocazie. Așa a fost și cu Zedechia; el era ca și cum ar fi fost neutru, căci nici nu-L venera serios pe Dumnezeu, nici nu-L disprețuia.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria ta viață cauți favoarea lui Dumnezeu în timp ce reții ascultarea deplină? Cum portretul lui Zedechia făcut de Calvin provoacă orice religie pe jumătate inimă pe care o poți tolera? Cum ar arăta astăzi alegerea căii vieții prin predarea la cuvântul Domnului mai degrabă decât rezistarea acestuia?
Roagă-te
Rugăciune
O Doamne Suveran, care ții toate neamurile și pe împărați în mâna Ta, dă-ne harul să ne supunem judecăților Tale drepte mai degrabă decât să ne împotrivim cuvântului legământului Tău. Pune înaintea noastră calea vieții prin Fiul și, prin Duhul Tău, înmoaie inimile noastre ca să ne încredem în suveranitatea Ta, să primim îndreptarea Ta și să ne odihnim în îndurările Tale statornice. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →