Eterniseed › Curriculum › Formula Concordiei: Declarația solidă
Declarația Solidă II — Despre Liberul Arbitru — Cartea Concordiei
Deschidere
Declarația Solidă II din Formula Concordiei despre liberul arbitru reprezintă o mărturisire luterană clară a neputinței omenești și a harului divin exclusiv în convertire. Acest articol abordează dezbinările ivite chiar printre cei care susțineau Confesiunea de la Augsburg, îndrumând cititorii înapoi la mărturia Scripturii despre starea noastră firească și lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu. Contează deoarece apără promisiunea Evangheliei că mântuirea este darul lui Dumnezeu de la început până la sfârșit, eliberând credincioșii de orice încredere în propriile puteri și ancorând siguranța în lucrarea plină de har a Duhului Sfânt prin Cuvânt și Taină.
Citește
Citire
Întoarce-te acum la Declarația Solidă II — Despre Liberul Arbitru însăși și ascultă mărturisirea pe care o oferă Bisericii. Articolul se întemeiază pretutindeni pe pasaje precum Ioan 8:34, Efeseni 2:2, 1 Corinteni 2:14, Romani 8:7 și Ioan 15:5, lăsând Scriptura să judece orice afirmație despre voința omenească. Citește cu încetineală, observând cum textul trece de la controversă la enunțarea clară a doctrinei și apoi la aplicarea pastorală pentru viața creștină de fiecare zi.
Studiu
Mărturisirea începe prin a numi întrebarea precisă aflată în dezbatere.
Căci, deoarece omul, în ce privește liberul său arbitru, se află și poate fi considerat în patru stări distincte și diferite, întrebarea de față nu este care a fost starea acestuia înainte de cădere, sau ce poate face el după cădere și înainte de convertirea sa în lucrurile exterioare care țin de această viață vremelnică; de asemenea, nici ce fel de liber arbitru va avea el în lucrurile duhovnicești după ce a fost regenerat și este condus de Duhul lui Dumnezeu, sau când va învia din morți. Ci întrebarea principală este numai și doar ce poate face intelectul și voința omului neregenerat în convertirea și regenerarea sa din propriile puteri rămase după cădere; dacă el poate, atunci când Cuvântul lui Dumnezeu este propovăduit și harul lui Dumnezeu ne este oferit, să se pregătească pentru har, să-l primească și să consimtă la el. Aceasta este întrebarea asupra căreia, de un număr destul de mare de ani, a existat o controversă între unii teologi din Bisericile Confesiunii de la Augsburg.Ea înregistrează apoi învățătura învățătorilor curați ai Confesiunii de la Augsburg.
Împotriva ambelor aceste părți, învățătorii curați ai Confesiunii de la Augsburg au învățat și au susținut că, prin căderea primilor noștri părinți, omul a fost atât de stricat încât, în lucrurile dumnezeiești ce țin de convertirea noastră și de mântuirea sufletelor noastre, el este din fire orb, că, atunci când Cuvântul lui Dumnezeu este propovăduit, nici nu înțelege și nici nu poate înțelege, ci îl socotește nebunie; de asemenea, că el nu se apropie de la sine de Dumnezeu, ci este și rămâne vrăjmaș al lui Dumnezeu, până când este convertit, devine credincios [este înzestrat cu credință], este regenerat și înnoit, prin puterea Duhului Sfânt prin Cuvântul propovăduit și auzit, din har curat, fără nicio cooperare a sa.Mărturisirea își enunță propria doctrină cu privire la voința neregenerată.
Anume, că în lucrurile duhovnicești și dumnezeiești, intelectul, inima și voința omului neregenerat sunt cu desăvârșire neputincioase, prin propriile puteri firești, să înțeleagă, să creadă, să primească, să gândească, să vrea, să înceapă, să săvârșească, să facă, să lucreze sau să contribuie la lucrarea a ceva, ci sunt cu totul moarte față de ceea ce este bun și stricate, astfel încât în firea omului de la cădere, înainte de regenerare, nu mai rămâne și nu se află nici cea mai mică scânteie de putere duhovnicească prin care, de la sine, să se poată pregăti pentru harul lui Dumnezeu, sau să primească harul oferit, nici să fie capabil de el pentru sine și de la sine, sau să se aplice ori să se adapteze la el, sau prin propriile puteri să poată, de la sine, ca de la sine, să ajute, să facă, să lucreze sau să contribuie la lucrarea a ceva spre convertirea sa, fie în întregime, fie pe jumătate, fie în vreo parte, chiar cea mai mică sau mai neînsemnată; ci că el este robul [și sclavul] păcatului, Ioan 8:34, și captiv al diavolului, de care este mișcat, Efes. 2:2; 2 Tim. 2:26.Ea mai atribuie întreaga lucrare a convertirii Duhului Sfânt.
În al treilea rând, în acest fel, Scripturile Sfinte atribuie convertirea, credința în Hristos, regenerarea, înnoirea și tot ce ține de începutul și desăvârșirea lor eficace, nu puterilor omenești ale liberului arbitru firesc, nici în întregime, nici pe jumătate, nici în vreo parte, chiar cea mai mică sau mai neînsemnată, ci în solidum, adică în întregime, exclusiv, lucrării dumnezeiești și Duhului Sfânt, așa cum învață și Apologia.
Considerați
Considerare
Mărturisirea încheie prin a descrie cum Dumnezeu îi convertește de fapt pe păcătoși prin mijloacele rânduite de El.
Din acest motiv vom relata acum, mai departe, din Cuvântul lui Dumnezeu cum este omul convertit la Dumnezeu, cum și prin ce mijloace (anume, prin Cuvântul oral și Sfintele Taine) Duhul Sfânt vrea să fie lucrător în noi și să lucreze și să dăruiască în inimile noastre adevărata pocăință, credința și putere și abilitate duhovnicească nouă pentru bine, și cum trebuie să ne purtăm față de aceste mijloace și [cum trebuie] să le folosim.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria ta gândire îți imaginezi încă vreo scânteie rămasă de abilitate duhovnicească înainte de convertire? Cum adâncește această mărturie clară a mărturisirii despre neputința totală recunoștința ta față de lucrarea Duhului Sfânt prin Cuvânt? În ce feluri te-ar putea păzi acest articol atât de mândrie, cât și de disperare în umblarea ta zilnică a credinței?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru mărturisirea clară a neajutorării noastre și a harului Tău suveran expusă în acest articol al Formulei Concordiei. Păzește-ne de orice gând că ne putem pregăti sau adăuga ceva la lucrarea Ta mântuitoare. Prin Duhul Tău Sfânt, deschide-ne zilnic inimile la Evanghelie, întărește credința pe care ai aprins-o și păstrează-ne în ea până la sfârșit. Fie ca această doctrină să ne îndrume mereu la Cuvântul și Tainele Tale, unde singur dai pocăință, credință și viață nouă. Prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, ne rugăm. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →