Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa
Sulul Pecetluit și Mielul Care a Fost Junghiat
Deschidere
Timp de paisprezece secole Răsăritul creștin a citit Cartea Apocalipsei prin ochii Sfântului Andrei, Arhiepiscop al Cezareei în Capadocia, al cărui comentariu rămâne marele ghid patristic al Apocalipsei — sobru acolo unde alții devin febrili, citind fiecare viziune ca descoperirea lui Hristos. În capitolul al cincilea Ioan, răpit înaintea tronului lui Dumnezeu, vede în dreapta Celui care șade acolo un sul scris înăuntru și pe dos, pecetluit cu șapte peceți. Un înger puternic strigă: 'Cine este vrednic să deschidă cartea?' — și nimeni în cer, pe pământ sau sub pământ nu poate. Ioan plânge. Atunci un bătrân îl mângâie: Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit. Iar ceea ce Ioan vede apoi nu este un leu, ci un Miel, stând ca și cum ar fi fost junghiat. Sfântul Andrei ne învață să citim acest capitol nu ca pe o enigmă a pieirii, ci ca însăși inima evangheliei: Hristos cel junghiat și înviat singur este vrednic să deschidă cartea judecăților lui Dumnezeu, iar înaintea Lui toată făptura cade în închinare.
Citește
Citire
Citește Apocalipsa 5 — Ioan vede în dreapta Celui care șade pe tron un sul scris înăuntru și pe dos, pecetluit cu șapte peceți; un înger puternic vestește cu glas mare: 'Cine este vrednic să deschidă cartea și să dezlege pecețile ei?' și niciun om în cer, pe pământ sau sub pământ nu este în stare s-o deschidă sau chiar s-o privească. Ioan plânge mult, pentru că nimeni nu se află vrednic; dar unul dintre bătrâni zice: 'Nu plânge. Iată, Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit.' Atunci, în mijlocul tronului și al celor patru făpturi vii și al bătrânilor, stă un Miel ca și cum ar fi fost junghiat, cu șapte coarne și șapte ochi. Mielul ia sulul, iar cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni cad la pământ cu harpe și cu vase de aur pline de tămâie, 'care sunt rugăciunile sfinților', și cântă o cântare nouă: 'Vrednic ești Tu… căci ai fost junghiat și ne-ai răscumpărat lui Dumnezeu prin sângele Tău.' Zeci de mii de ori zeci de mii de îngeri strigă: 'Vrednic este Mielul care a fost junghiat', iar toată făptura din cer, de pe pământ, de sub pământ și din mare aduce binecuvântare și cinste și slavă și stăpânire Celui care șade pe tron și Mielului în vecii vecilor; iar cele patru făpturi vii zic: 'Amin.'
Studiu
Ce este sulul pecetluit? Sfântul Andrei nu caută spectacol; el aude în el mintea ascunsă a lui Dumnezeu și adâncul judecăților Sale:
Prin carte înțelegem pomenirea preaînțeleaptă a lui Dumnezeu, în care, după dumnezeiescul David, toate sunt scrise, împreună cu adâncul judecăților dumnezeiești.Iar cele șapte peceți nu sunt podoabă deșartă; ele păzesc o cunoștință la care nicio făptură nu poate ajunge. Când îngerul întreabă cine este vrednic, și nimeni nu răspunde, Andrei citește tăcerea cu grijă:
Prin cuvintele 'nimeni nu a fost în stare să deschidă cartea' se arată că nici îngerii, nici oamenii încă în trup, nici sfinții care au plecat din trup nu au ajuns la deplina cunoștință a judecăților dumnezeiești, decât numai Mielul lui Dumnezeu, care prin venirea Sa a dezlegat desăvârșit oracolele celor care mai demult au proorocit despre El.Unul singur este vrednic — și El este vrednic tocmai ca Cel care s-a făcut om. Astfel mângâierea bătrânului, 'Leul din seminția lui Iuda… a biruit', este pentru Andrei o mărturisire a celor două firi ale lui Hristos:
Nu plânge; căci deși cartea este neînțeleasă chiar și îngerilor, totuși nu lui Dumnezeu, care pentru oameni s-a făcut om, care este Rădăcina lui David ca Făcător după dumnezeire și din rădăcina lui după omenire.
Considerați
Considerare
Atunci Ioan caută Leul și vede un Miel — și un Miel purtând semnele junghierii, dar stând viu. Andrei nu ne lasă să trecem ușor peste această taină; rănile înseși propovăduiesc învierea:
Cuvintele 'ca și cum ar fi fost junghiat' vestesc viața care a urmat după junghierea Sa, în care, după învierea Sa din morți, a arătat semnele patimii Sale, ca unul cu adevărat junghiat.Când făpturile vii și bătrânii cad la pământ cu harpe și vase de aur, Andrei citește chiar și podoabele închinării ca jertfa vieților sfinte:
Tămâia înseamnă jertfa bine mirositoare a credincioșilor, adusă printr-o viață curată (după cum zice Apostolul: 'Suntem bună mireasmă a lui Hristos'). Vasele înseamnă gândurile, din care izvorăște mireasma faptelor bune și a rugăciunii curate.Astfel, liturghia cerească nu este o scenă depărtată de noi; ea este secerișul fiecărei rugăciuni și al fiecărei fapte credincioase aduse pe pământ, adunate și înfățișate Mielului care a fost junghiat.
Răspunde
Răspuns
Observă ce se dovedește a fi inima cerului: nu putere neatinsă de suferință, ci un Miel purtând încă rănile Sale, vrednic pentru că a fost junghiat. Toată închinarea celor patru făpturi vii, a celor douăzeci și patru de bătrâni, a miriadelor de îngeri și în cele din urmă a toată făptura din cer și de pe pământ și din mare — toate acestea converg spre Cel care te-a iubit și te-a răscumpărat lui Dumnezeu prin sângele Său. Când întrebările lumii apasă — de ce această judecată, de ce acea tăcere, cine poate da sens adâncului hotărârilor lui Dumnezeu — Sfântul Andrei te întărește: cartea este pecetluită pentru toată făptura și deschisă numai de Hristos. Nu ți se cere s-o deschizi cu sila. Ți se cere să cazi la pământ cu bătrânii și să cânți cântarea cea nouă. Lasă-ți rugăciunile să fie tămâia din vasul de aur; lasă-ți faptele bune să fie mireasma adusă. Mielul care a fost junghiat a biruit și El ține numele tău în pomenirea preaînțeleaptă a lui Dumnezeu. Aceasta este de ajuns.
Roagă-te
Rugăciune
O, Mielule al lui Dumnezeu care ai fost junghiat, Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina și Odrasla lui David, care singur te-ai aflat vrednic să iei cartea și să-i dezlegi pecețile: cădem înaintea Ta cu bătrânii și cu făpturile vii și cu miriadele de îngeri și strigăm împreună cu ei: Vrednic ești Tu. Ai fost junghiat și iată, trăiești în veci, purtând semnele patimii Tale ca chezășie a învierii noastre; ne-ai răscumpărat lui Dumnezeu prin sângele Tău din toată seminția și limba și poporul și neamul și ne-ai făcut împărăție și preoți Dumnezeului nostru. Primește tămâia rugăciunilor noastre și mireasma faptelor noastre sărace; învață-ne să lăsăm adâncul judecăților Tale pomenirii Tale preaînțelepte, în care toate sunt scrise, și să ne dăm pe noi înșine închinării și nădejdii. Ție, împreună cu Tatăl care șade pe tron și cu Preasfântul și de viață dătătorul Duh, fie binecuvântare și cinste și slavă și stăpânire, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →