Eterniseed › Curriculum › Leviticul
Azazel și Sângele: Sanctuarul Curățat
Deschidere
Cartea lui Stephen N. Haskell The Cross and Its Shadow deschide slujbele sacre din Leviticul 15-16, unde Ziua Ispășirii dezvăluie cele mai profunde umbre ale sanctuarului. Prin slujirea marelui preot și cele două capre, Haskell arată cum păcatul mărturisit este îndepărtat și poporul este făcut una cu Dumnezeu. Aceste rituri antice indică înainte spre lucrarea finală a lui Hristos în sanctuarul ceresc, unde fiecare înregistrare este examinată și mila întâlnește judecata. Lecția ne invită să privim crucea aruncându-și umbra peste ambele încăperi până când probațiunea se încheie și cei răscumpărați stau pentru totdeauna cu Marele lor Preot.
Citește
Citire
Întoarceți-vă acum la Leviticul capitolele 15 și 16. Lăsați instrucțiunile solemne privitoare la necurăție și ziua a zecea a lunii a șaptea să vorbească inimii. Citiți încet, observând veșmintele speciale ale marelui preot, cele două capre, sângele dus înăuntrul perdelei și așezarea finală a păcatului în afara taberei. Cereți Duhului să arate cum aceste umbre își găsesc substanța în Isus.
Studiu
Haskell descrie apoi trecerea marelui preot cu sânge și tămâie în cea de-a doua încăpere.
Marele preot a jertfit capra Domnului și apoi, îmbrăcat în veșmintele sale strălucitoare, cu platoșa judecății purtând numele celor douăsprezece seminții ale lui Israel peste inima sa și pietrele sfinte de onix cu numele semințiilor pe umerii săi, a trecut cu sângele caprei în locul preasfânt. Chiar când a intrat în spatele celei de-a doua perdele, purtând cădelnița de aur plină cu cărbuni de foc de pe altarul dinaintea Domnului și mâna plină de tămâie, a pus tămâia pe cărbunii din cădelniță, ca norul de tămâie înmiresmat să-l acopere când trecea înaintea prezenței vizibile a lui Dumnezeu, manifestată între heruvimi deasupra scaunului îndurării. Cu degetele a stropit sângele pe scaunul îndurării deasupra legii lui Dumnezeu frânte. Apoi ieșind în prima încăpere, a atins coarnele altarului de aur cu sângele. Când a „sfârșit împăcarea locului sfânt, a cortului întâlnirii și a altarului”, a ieșit în curte.Despre înregistrările cerești și curățirea lor necesară scrie:
În chip și umbră păcatele mărturisite ale lui Israel fuseseră transferate în sanctuar în tot timpul anului; curățirea sanctuarului era îndepărtarea acelor păcate. „De aceea era necesar ca închipuirile lucrurilor din ceruri să fie curățite cu acestea [sângele animalelor]; dar lucrurile cerești înseși cu jertfe mai bune decât acestea.” Fiecare păcat este marcat înaintea Domnului în cer. Când păcatele sunt mărturisite și iertate, ele sunt acoperite. Aceasta a fost închipuită prin transferarea lor în sanctuar, unde niciun ochi omenesc în afară de cel al preotului nu a văzut vreodată petele de sânge ale jertfei pentru păcat pe coarnele altarului de aur dinaintea perdelei. Nu putea fi posibil ca cărțile cerului să țină mereu înregistrările păcatului sau ca Hristos să poarte mereu păcatele lumii. Așa cum lucrarea tipică a fost săvârșită la sfârșitul anului, tot așa curățirea sanctuarului ceresc va avea loc aproape de sfârșitul lucrării preoțești a lui Hristos. Curățirea sanctuarului ceresc necesită o examinare a înregistrărilor — o judecată investigativă.Haskell prezintă apoi pe Hristos plecând sângele Său și neprihănirea imputată înaintea Tatălui.
Marele preot pământesc purta numele lui Israel pe persoana sa când intra în locul preasfânt; dar ca nu cumva vreun suflet slăbit să se teamă că va fi uitat, Marele nostru Preot trimite jos cuvintele: „Poate oare o femeie să uite de copilul ei care suge, ca să nu aibă milă de fiul pântecelui ei? Chiar dacă ele ar uita, totuși Eu nu te voi uita.” Și apoi, ca și cum ar face siguranța și mai sigură, El își ridică mâinile purtând semnul cuielor crude și spune: „Iată (privește), te-am săpat pe palmele mâinilor Mele; zidurile tale sunt neîncetat înaintea Mea.” Marele preot pământesc a prezentat sânge pentru a ispăși păcatele poporului; Marele nostru Preot pledează sângele Său. „Tată, sângele Meu, sângele Meu, sângele Meu.” Marele preot pământesc a purtat cădelnița cu tămâia înmiresmată; Hristos prezintă neprihănirea înmiresmată a propriului Său caracter, pe care o impută fiecăruia ale cărui păcate sunt toate mărturisite și acoperite cu sângele Său când numele lor vin în revistă înaintea marelui Judecător.În cele din urmă arată păcatele mărturisite ale celor drepți puse pe capul lui Azazel.
În tip, după ce marele preot și-a terminat lucrarea în sanctuar în ziua ispășirii, a ieșit purtând păcatele întregului Israel și le-a pus pe capul țapului pentru Azazel. Țapul pentru Azazel nu a avut nicio parte în împăcarea poporului cu Dumnezeu. Lucrarea de împăcare s-a sfârșit cu totul când țapul pentru Azazel a fost adus înainte să-și îndeplinească partea în slujbă. Singura lucrare a țapului pentru Azazel este să acționeze ca vehicul pentru a duce păcatele celor drepți în „țara despărțirii.” Termenul „țap pentru Azazel” a devenit sinonim cu un rău. Azazel, redarea ebraică a țapului pentru Azazel, este un nume propriu și se înțelege că îl reprezintă pe diavol. Când Marele nostru Preot Și-a terminat lucrarea în sanctuarul ceresc, El va pune toate păcatele celor drepți, pe care le-a purtat până acum, pe capul lui Satana, instigatorul păcatului. Satana va fi atunci lăsat pe pământul pustiit, un pământ nelocuit, timp de o mie de ani, la sfârșitul cărora va fi ars în cenușă în focurile zilei de pe urmă.
Considerați
Considerare
Haskell apasă sensul împăcării până când pământul însuși este eliberat de orice urmă de păcat.
de foc.” Hristos vine să pună în ordine curtea antitipică — acest pământ; și când marea zi antitipică a ispășirii se sfârșește, nu va rămâne nimic care să amintească în vreun fel de păcat, în afară de cenușa de sub picioarele celor drepți. Cuvântul „ispășire” înseamnă împăcare; și când Hristos rostește hotărârea care determină destinul veșnic al fiecărui suflet, El și supușii împărăției Sale sunt în împăcare. Păcatul nu va mai despărți niciodată pe Hristos de poporul Său. Dar teritoriul împărăției Sale este încă blestemat de păcat, astfel încât împăcarea lui Hristos și a împărăției Sale nu va fi completă în fiecare sens al termenului până când din focurile zilei de pe urmă va ieși un pământ nou cu fiecare semn al blestemului îndepărtat. Atunci nu numai supușii împărăției lui Hristos, ci întregul pământ, vor fi în împăcare cu Hristos și Tatăl. Păcatul nu va mai apărea niciodată ca să strice pământul; ci el va fi căminul celor răscumpărați pentru totdeauna.Despre despărțirea finală a păcatului de cei răscumpărați scrie:
au fost mărturisite cât timp El era în locul preasfânt pot fi luate, împreună cu păcatele celor drepți din toate veacurile, și duse afară din sanctuar. Cât timp Isus pledează ca Marele nostru Preot, este nădejde pentru orice păcătos pocăit; dar când El iese în cele din urmă din sanctuar, ușa milei va fi închisă pentru totdeauna. Nu va mai fi atunci niciun mijlocitor. În tip, când marele preot a ieșit din sanctuar, el „sfârșise împăcarea.” Când Marele nostru Preot va ieși din sanctuar, El va proclama: „Cel nedrept să fie nedrept și mai departe; cel întinat să se întineze și mai departe; cel drept să fie drept și mai departe; cel sfânt să fie sfânt și mai departe.” Fiecare caz este hotărât pentru veșnicie. Probațiunea s-a sfârșit pentru totdeauna. Toți cei care așteaptă până în acel timp, sperând să fie mântuiți, nu vor găsi pe nimeni care să le pledeze cauza înaintea Tatălui; vor fi pierduți veșnic.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața mea mai tratez păcatul mărturisit ca și cum ar rămâne vizibil mai degrabă decât acoperit de sânge? 2. Cum afectează cunoașterea că Hristos poartă numele meu pe inima și pe mâinile Sale încrederea mea în timpul judecății prezente? 3. Sunt dispus să las fiecare înregistrare a păcatului să fie îndepărtată astfel încât să rămână doar cenușă?
Roagă-te
Rugăciune
Tatăl nostru din ceruri, Îți mulțumim pentru crucea care își aruncă umbra peste slujbele din sanctuarul de odinioară. Îl lăudăm pe Hristos, Marele nostru Preot, care a intrat în locul preasfânt cu sângele Său pentru a șterge fiecare păcat mărturisit. Dă-ne har să ne smerim sufletele cât timp mila mai pledează, ca numele noastre să fie mărturisite înaintea scaunului Tău de domnie. Păzește-ne să nu ne agățăm de păcatele deja acoperite și pregătește-ne pentru ziua când probațiunea se va încheia și sanctuarul va fi curățit pentru totdeauna. Fie ca neprihănirea lui Isus să fie singura noastră acoperire până vom sta cu El în pământul cel nou unde păcatul nu va mai fi pomenit. În numele Său vrednic ne rugăm, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →