Eterniseed › Curriculum › Exodul
Exod 9-10 — cu Coke
Deschidere
În spiritul metodismului timpuriu, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Thomas Coke asupra Sfintei Biblii. Ca asociat de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, Coke a adus o inimă de pastor și grija unui savant textului sacru. Tratamentul său asupra capitolelor 9 și 10 din Exod urmărește plăgile succesive asupra Egiptului subliniind în același timp mila suverană a Domnului față de Israel. Cu atenție reverentă la contextul original și lecțiile spirituale durabile, Coke invită cititorii să contemple atât severitatea cât și răbdarea lui Dumnezeu. Fie ca aceste avertismente antice să trezească credință proaspătă și teamă sfântă în inimile noastre în timp ce ascultăm vocea aceluiași Domn astăzi.
Citește
Citire
Să dăm acum ureche atentă cuvântului Domnului din capitolele 9 și 10 ale Exodului. Pe măsură ce plăgile cad în succesiune rapidă, observă cum Dumnezeul lui Israel își deosebește poporul, avertizează înainte de a lovi și îl cheamă pe Faraon să se smerească. Citește încet, permițând ciclurilor repetate de judecată și răgaz să vorbească despre starea fiecărei inimi care rezistă sau se supune Celui Preaînalt.
Studiu
Coke deschide capitolul cu o introducere concisă la succesiunea plăgilor.
Introducere. CAP. IX. O molimă nimicește vitele egiptenilor: bube dureroase și bășici le chinuiesc trupurile: furtuni îngrozitoare de grindină și tunete pustiiesc câmpurile lor. Faraon se căiește pentru o vreme, dar curând revine la firea sa obișnuită. Înainte de Hristos 1491.Coke reflectează apoi asupra mortalității selective care a lovit vitele Egiptului.
Versetul 6. Exod 9:6 . Și toate vitele Egiptului au murit — adică (după cum arată contextul și partea următoare a capitolului, Exo 9:19-20) toate vitele care au murit erau din Egipt: dar din vitele copiilor etc. n-a murit niciuna. Ce priveliște trebuie să fi fost aceasta pentru egipteni — să vadă animalele pierind prin mâna lui Iehova, din care nu numai că își trăgeau hrana, dar multe dintre ele le socoteau și le venerau ca sfinte! Într-adevăr, episcopul Warburton este de părere că zeitățile Egiptului au fost, în cele mai timpurii epoci, descrise prin hieroglife; în care fiare, păsări, plante, reptile și fiecare specie din creația animală și vegetală erau folosite ca simboluri ale zeităților lor. Animalele vii exprimate în caractere hieroglifice erau, cu timpul, socotite sfinte din cauza acestei împrejurări; deși nu au fost venerate până după vremea lui Moise. Supunerea, așadar, la această molimă a animalelor vii, ale căror chipuri, în hieroglife simbolice, însemnau zeitățile particulare ale egiptenilor, era, în fapt, opunere și război împotriva zeităților înseși. Cei care ar dori să vadă mai mult pe acest subiect trebuie să consulte Legătura Divină. REFLECȚIE.] Cine poate sta înaintea acestui sfânt Domn Dumnezeu? Loviturile Lui cad tot mai grele. Molima cumplită este vestită și vine. Vitele Egiptului mor, în timp ce cele ale lui Israel trăiesc. Faraon trimite să vadă, totuși respinge convingerea! Nimic nu va convinge un păcătos încăpățânat.Coke consideră apoi plaga bubelor și înfrângerea magilor.
Versetul 11. Exod 9:11 . Magii nu au putut sta înaintea lui Moise etc. — Învinși mai înainte și cu totul înfrânți, magii, se pare, au rămas totuși în preajma lui Faraon și au fost martori oculari ai mai multor întâmplări consemnate: dar acum, pentru a-i reduce la cel mai adânc dispreț și a-i lipsi chiar de umbra influenței, ei împărtășesc nenorocirea comună și, chinuiți de boala dureroasă, nu sunt în stare nici măcar să-și arate capetele! De acum înainte nu mai auzim nimic de ei; atât de desăvârșită a fost biruința lui Moise și Aaron. REFLECȚII. — A ne smeri sub mâna puternică a lui Dumnezeu este calea de a-i abate judecățile; a ne împietri inima înseamnă doar a le spori. Iată o altă plagă: aceea a afectat vitele lor, aceasta persoanele; o bubă, la fel de dureroasă pe cât de respingătoare. Focul cuptorului nu i-a ars pe israeliți atât de mult cât praful acesta trupurile egiptenilor. Nici măcar magii nu au putut sta înaintea ei; nebunia lor este acum la fel de vădită pe cât sunt de grele suferințele lor. Notă; 1. Dumnezeu va trata cu cea mai mare asprime pe cei care au fost cei mai activi în amăgirea și împietrirea altora. 2. Deși diavolul îi amăgește pe oameni în păcat, nu îi poate feri de suferință. Faraon este încă împietrit: el a respins avertismentele lui Dumnezeu, iar acum nepocăința lui este atât pedeapsa cât și vina lui. Notă; Când oamenii îl resping pe Dumnezeu, este drept ca ei să fie respinși de El.Coke reflectează mai târziu asupra furtunii de grindină și a pocăinței trecătoare pe care a produs-o.
Egiptul pare măturat cu mătura nimicirii: oameni, vite, copaci, grâne zac în ruină amestecată, în timp ce Goșen se bucură de o liniște pașnică. Faraon, uimit, se smerește până la țărână, își mărturisește răutatea și cere iertare. Moise iese îndată. Cei pe care Dumnezeu îi ocrotește nu au de ce să se teamă. În mijlocul furtunii se roagă și este ascultat. Notă; Cei care au învățat să se roage sunt feriți de tunet. Dar îndată ce furtuna încetează, Faraon se răzgândește. Mărturisirile smulse de frică sunt abia făcute și revocate. Câți păcătoși au tremurat ca Faraon și, pentru o clipă, au recunoscut un Dumnezeu al judecății; iar apoi, când primejdia a trecut, poate au râs de propriile temeri și au trecut mai departe cu obrăznicie.
Considerați
Considerare
Coke subliniază adevărul sobru privitor la împietrirea inimii lui Faraon.
Versetele 34-35. Exod 9:34-35 . Și-a împietrit inima — inima lui Faraon a fost împietrită — În cap. Exo 4:21 Domnul spune: Eu îi voi împietri inima; iar în versetul 1 al capitolului următor: I-am împietrit inima: în timp ce în mai multe alte locuri, ca și în cel de față, această faptă este atribuită lui Faraon însuși; și, desigur, nu poate fi înțeleasă despre Dumnezeu altfel decât ca judecățile Lui au avut accidental acest efect asupra inimii lui Faraon. Autorii Istoriei Universale observă bine că expresia împietririi inimii de către Dumnezeu nu poate însemna altceva decât îngăduința ca inima să rămână împietrită. 'Cine poate nega', spun ei, 'că ceea ce a făcut Dumnezeu lui Faraon și egiptenilor era mult mai potrivit să-i înmoaie decât să-i împietrească inima; mai ales când se observă că abia după ce a văzut minunile și după încetarea plăgilor se spune că inima lui a fost împietrită?
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața mea sunt ispitit să tratez avertismentele lui Dumnezeu ca neplăceri vremelnice mai degrabă decât chemări la pocăință durabilă?
2. Cum mă mângâie și mă avertizează deopotrivă îndelunga răbdare a Domnului față de Faraon astăzi?
3. În ce feluri sunt invitat să cred că același Dumnezeu care își deosebește poporul veghează încă peste cei ce se tem de cuvântul Lui?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv și sfânt, ne plecăm înaintea maiestății arătate în aceste capitole. Ferește-ne de împietrirea care refuză îndreptarea și de mândria care uită mila. Dă-ne teama care pregătește pentru furtună și credința care se ascunde în Hristos când cade judecata. Fie ca fiecare plagă care a vizitat odinioară Egiptul să ne amintească de marea eliberare săvârșită pentru noi la cruce. Întărește casele noastre să-Ți slujească cu inimi nedespărțite și lasă consemnarea împotrivirii lui Faraon să ne avertizeze să nu întristăm niciodată Duhul Tău îndelung răbdător. În numele lui Isus ne rugăm. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →