Eterniseed › Curriculum › Înțelepciunea lui Isus Sirah
Carbuncle-ul și smaraldul: Reținerea înțelepciunii și ordinea inefabilă a olarului (Sirah 31-33)
Deschidere
Aceste capitole ne atrag deopotrivă la ospăț și la școala sufletului. Sirah ne înfățișează un ospăț împodobit cu bucurie - carbuncle-ul strălucitor în aur, focul verde al smaraldului, sunetul dulce al muzicii cu vin măsurat - și apoi, aproape în aceeași clipă, ne învață harul reținerii: să ascultăm în tăcere, să păstrăm reverența, să rostim puține cuvinte și cuviincioase. Părinții răsăriteni iubesc această îmbinare, căci este ritmul însuși al dumnezeieștii Liturghii: frumusețe oferită lui Dumnezeu, iar inima tăcută înaintea tainei Sale. Sf. Rabanus Maurus, stareț al Fuldei, citește aceste imagini așa cum Biserica și-a citit întotdeauna înțelepciunea - nu doar ca reguli de masă, ci ca asceza lăuntrică prin care sufletul devine capabil să învețe. De-a lungul întregului arc al capitolelor 31 până la 33, un fir se ține: frica de Domnul care primește învățătura, se încrede în lege și se pleacă înaintea orânduirii suverane și inefabile a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor.
Citește
Citire
Citește cu încetineală sfatul privitor la cumpătare la ospăț și disciplina inimii care ascultă. Observă cum scriitorul sfânt unește strălucirea nestematelor și a muzicii cu chemarea la tăcere și reverență; cum îl așază pe căutătorul legii alături de cel care lucrează cu înșelăciune; și cum, în capitolul care urmează, privește la lucrările Celui Preaînalt așezate două câte două, binele împotriva răului și viața împotriva morții, minunându-se de o ordine pe care nu îndrăznește s-o inventeze. Ține aceste imagini împreună în timp ce citești și lasă întreaga mișcare 31-33 să te învețe postura ucenicului înaintea înțelepciunii lui Dumnezeu.
Studiu
Rabanus ridică mai întâi nestematele ospățului într-o cheie duhovnicească. Carbuncle-ul, înflăcărat și neîntunecat de noapte, și smaraldul, care întrece în verdeață, nu sunt simple podoabe, ci chipuri ale sufletului împodobit de har.
Mistic însă, aurul înseamnă înțelepciunea dumnezeiască, carbuncle-ul slava virtuților sfinte, vinul harul duhovnicesc, iar muzica propovăduirea Evangheliei.Astfel ospățul devine icoană a Bisericii, unde înțelepciunea strălucește, virtutea luminează, harul se varsă și Evanghelia se cântă. Smaraldul, în aceeași cheie, numește sufletul încercat și credincios:
Înseamnă sufletele pururi verzi prin credință, care, cu cât sunt mai încercate de potrivnicia lumii, cu atât mai mult se întind spre moștenirea neveștejită păstrată în cer. Aceasta este citirea răsăriteană a suferinței: nu zdrobitoare, ci înverzitoare - credința dovedită prin încercare devine mai verde, mai vie. Iar inima care ar primi o asemenea înțelepciune trebuie mai întâi să tacă înaintea ei:
Acesta este semnul fricii de Dumnezeu, ca omul să mediteze cu sârguință legea Sa și să primească cu smerenie învățătura Sa, veghetor și stăruitor în păzirea poruncilor Sale.
Considerați
Considerare
Trecând la capitolul 33, Rabanus stă înaintea marii taine a proniei: lucrările lui Dumnezeu așezate în perechi, binele împotriva răului, viața împotriva morții. Nu ne lasă să citim aceasta ca pe o soartă aspră, nici să dăm vina pe Făcător pentru umbră.
Dumnezeu, așadar, nu este creatorul răului, căci tot ce a făcut El este foarte bun și nu a făcut moartea. Mai degrabă,
El Însuși este minunatul și inefabilul rânduitor al universului.Aici este cheia răsăriteană pe care Părinții din Răsărit și Apus o păzesc cu atâta grijă: suveranitatea lui Dumnezeu nu este un decret zdrobitor, ci o înțeleaptă rânduială care lasă loc libertății pe care ne-a dat-o, iar răul nu este un lucru creat, ci o lipsă, o întoarcere spre nimic. Împotriva oricărei trufii, Rabanus ne pune și lecția smeritei dependențe, ca să nu ne încredem în nimic din noi înșine:
să știm că toată destoinicia noastră este de la Dumnezeu, care prin darul Duhului Său ne-a făcut capabili să învățăm și atenți să primim înțelepciunea Sa.
Răspunde
Răspuns
Cum vom răspunde unei asemenea înțelepciuni? Nu înălțându-ne pe noi înșine, ci adunându-ne cu smerenie și la urmă, mulțumiți să fim împreună-lucrători cu sfinții care au mers înainte. Rabanus citește modestia scriitorului sfânt însuși ca model al nostru: el
n-a voit să se prefere în niciun fel scriitorilor antici ai cărților sfinte, totuși nu a tăgăduit că a trudit alături de ei. S-a adunat la urmă, nădăjduind în binecuvântarea lui Dumnezeu,
ca să arate că harul dumnezeiesc era cu el ca și cu ceilalți părinți, astfel încât să poată aduce din belșug rodul cunoștinței.Așa să trudim și noi - tăcuți, cuviincioși, dependenți de har - umplând teascul Domnului cu orice rod ne dă Duhul Său.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeul nostru, minunat și inefabil rânduitor al tuturor celor ce sunt, care nu ești autorul răului nici făcătorul morții, ci dătătorul oricărui dar bun și desăvârșit: potolește-ne limbile neliniștite și dă-ne reverența tăcerii, ca să Te auzim în liniște. Fă-ne pururi verzi prin credință chiar dacă lumea ne încearcă, împodobește-ne sufletele ca pe carbuncle-ul care strălucește neîntunecat în întuneric și lasă ca toată destoinicia noastră să fie cu totul de la Tine. Învață-ne să ne adunăm cu smerenie după sfinți, nădăjduind în binecuvântarea Ta, și să aducem rodul înțelepciunii Tale spre binele aproapelui nostru. Căci Tu ești Înțelepciunea și Cuvântul Tatălui și Ție Îți înălțăm slavă, împreună cu Preasfântul și bunul și de viață dătătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →