Eterniseed › Curriculum › Daniel
Daniel 12 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra lui Daniel 12, unde profetul primește asigurări finale cu privire la păstrarea Bisericii și speranța învierii. Comentariul lui Calvin dezvăluie cum Dumnezeu rămâne păzitorul credincios al poporului Său chiar și atunci când circumstanțele exterioare par cele mai disperate. Cuvintele sale ne invită să ne ridicăm privirile dincolo de necazul prezent spre victoria sigură asigurată de Hristos. Pe măsură ce ascultăm, să ne acordeze Duhul aceeași credință statornică care l-a susținut pe Daniel și pe sfinții care l-au urmat. Să lase perspectivele lui Calvin să ne întărească răbdarea și să ne adâncească dorul după ziua când fiecare promisiune se va împlini.
Citește
Citire
Pregătește-ți inima să asculți Daniel 12 în întregime. Citește capitolul încet, observând promisiunile de izbăvire, învierea celor drepți și a celor răi, și îndemnul final adresat lui Daniel însuși. Lasă cuvintele să se așeze înainte de a te întoarce la expunerea lui Calvin. Cere Domnului să-ți deschidă înțelegerea ca viziunea să-ți întărească speranța mai degrabă decât să sporească confuzia. Ia-ți timp; capitolul este scurt, dar plin de adevăr veșnic.
Studiu
Calvin începe prin a explica proclamarea îngerului despre păzirea Bisericii de către Dumnezeu.
Îngerul nu mai relatează întâmplări viitoare în mod special, ci proclamă că Dumnezeu este în general păzitorul Bisericii Sale, ca s-o păstreze în mod minunat în mijlocul multor dificultăți și tulburări înspăimântătoare, precum și în întunericul profund al dezastrului și al morții. Aceasta este însemnătatea acestei propoziții. Acest verset constă din două părți: prima se referă la acea perioadă cea mai nenorocită care ar trebui să fie plină de nenorociri variate și aproape nenumărate; iar a doua ne asigură de protecția și păstrarea neșovăielnică a Bisericii Sale de către Dumnezeu prin puterea Sa proprie. În această a doua parte, promisiunea este limitată la cei aleși, și astfel se poate distinge o a treia clauză, dar ea este doar o adăugire la a doua menționată. La sfârșitul versetului, îngerul ne oferă o definiție a Bisericii, deoarece mulți se pretindeau a fi poporul lui Dumnezeu fără să fie cu adevărat. El spune că Mihail, prințul poporului, ar trebui să se ridice. Apoi afirmă motivul: nenorocirile acelei perioade ar fi fost de așa natură încât nu s-au mai văzut de la începutul lumii. Deoarece se adresează lui Daniel, spune 'fiii poporului tău'; căci el era unul dintre fiii lui Avraam, și națiunea din care a provenit Daniel era în acest sens 'a lui'. Din aceasta rezultă că nenorocirile despre care va trata mai departe aparțin adevăratei Biserici, și nu națiunilor profane. Ajutorul singular al lui Mihail nu ar fi fost necesar, dacă Biserica nu ar fi fost asuprită de cele mai dezastruoase necazuri. Percepem, așadar, sensul îngerului conform explicației mele. Biserica ar trebui să fie supusă celor mai numeroase și grele nenorociri până la venirea lui Hristos, dar totuși ar trebui să simtă dispoziția binevoitoare a lui Dumnezeu, asigurându-și propria siguranță sub ajutorul și protecția Sa. Prin Mihail mulți înțeleg pe Hristos ca cap al Bisericii. Dar dacă pare mai bine să înțelegem pe Mihail ca arhanghel, acest sens va fi potrivit, căci sub Hristos ca cap, îngerii sunt păzitorii Bisericii. Oricare ar fi sensul adevărat, Dumnezeu a fost păzitorul Bisericii Sale prin mâna Fiului Său Unul-Născut, și deoarece îngerii sunt sub guvernarea lui Hristos, El i-ar fi putut încredința această datorie lui Mihail. Acel ipocrit josnic, Servet, a îndrăznit să-și însușească acest pasaj; căci l-a înscris ca frontispiciu pe comentariile sale oribile, pentru că el era numit Mihail! Observăm ce furie diavolească l-a cuprins, deoarece a îndrăznit să revendice ca fiind a lui ceea ce se spune aici despre ajutorul singular oferit de Hristos Bisericii Sale. El era un om cu cele mai necurate sentimente, după cum am arătat deja suficient. Dar aceasta a fost o dovadă a impudenței și a nebuniei sale sacrilege -- de a se împodobi cu acest epitet al lui Hristos fără rușine și de a se ridica în locul lui Hristos, lăudându-se că este Mihail, păzitorul Bisericii și puternicul prinț al poporului! Acest fapt este bine cunoscut, căci am cartea la îndemână dacă cineva nu crede cuvântul meu. RUGĂCIUNE.Despre înviere, Calvin scrie:
Îngerul pare aici să marcheze o trecere de la începutul propovăduirii Evangheliei, la ziua finală a învierii, fără un motiv suficient pentru aceasta. Căci de ce trece peste timpul intermediar în care multe evenimente ar putea fi subiect de profeție? El unește aceste două subiecte foarte potrivit și corect, legând mântuirea Bisericii de învierea finală și de a doua venire a lui Hristos. Oriunde ne-am uita în jurul nostru, nu întâlnim niciodată vreo sursă de mântuire pe pământ. Îngerul anunță mântuirea tuturor aleșilor. Ei sunt asupriți în mod jalnic din toate părțile, și oriunde își întorc privirile, nu percep decât confuzie. De aceea, speranța mântuirii promise nu ar putea fi concepută de om înainte ca aleșii să-și ridice mințile la a doua venire a lui Hristos. Este ca și cum îngerul ar fi spus: Dumnezeu va fi păzitorul constant al Bisericii Sale, până la sfârșit; dar modul în care o va păstra nu trebuie luat în sens carnal, deoarece Biserica va fi ca un trup mort până când va învia din nou. Percepem aici că îngerul învață același adevăr pe care Pavel îl transmite în alte cuvinte, și anume că suntem morți, și viața noastră este ascunsă cu Hristos; ea va fi apoi făcută manifestă când El va apărea în ceruri. (Coloseni 3:3.) Trebuie să ținem cont de acest lucru mai întâi: Dumnezeu este suficient de puternic ca să ne apere, și nu trebuie să ezităm să ne simțim în siguranță sub mâna și protecția Sa. Între timp, este necesar să adăugăm acest al doilea punct; atâta timp cât ne fixăm privirile doar pe starea prezentă a lucrurilor și ne oprim asupra a ceea ce ne oferă lumea, vom fi întotdeauna ca morții. Și de ce așa? Viața noastră trebuie să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Mântuirea noastră este sigură, dar încă o sperăm, după cum spune Pavel într-un alt pasaj. (Romani 8:23, 24.) Ceea ce se speră nu se vede, spune el. Aceasta ne arată cât de complet potrivită este trecerea de la această doctrină referitoare la aleșii lui Dumnezeu la ultima venire a lui Hristos. Aceasta este suficient cu privire la context. Cuvântul 'mulți' pare aici pus clar pentru 'toți', și acest lucru nu trebuie considerat deloc absurd, căci îngerul nu folosește cuvântul în contrast cu 'toți' sau 'puțini', ci doar cu 'unul'. Unii dintre evrei forțează această expresie să însemne restaurarea Bisericii în această lume sub ei înșiși, ceea ce este perfect frivol. În acest caz, limbajul următor nu ar fi corect: 'Unii vor învia la viață, iar alții la ocară și dispreț'. Prin urmare, dacă aceasta i-ar privi doar pe Biserica lui Dumnezeu, cu siguranță niciunul nu ar învia la ocară și condamnare. Aceasta arată că îngerul tratează despre ultima înviere, care este comună tuturor și nu permite excepții. Am explicat recent de ce ne atrage atenția asupra venirii lui Hristos. Deoarece toate lucrurile în lume vor fi constant confuze, mințile noastre trebuie ridicate în mod necesar în sus și să obțină victoria asupra a ceea ce observăm cu ochii și înțelegem cu simțurile noastre exterioare.Calvin se îndreaptă apoi spre răsplata care îi așteaptă pe cei înzestrați cu înțelegere.
Cuvântul 'prudent' înseamnă înzestrat cu intelect. Unii îl iau tranzitiv, și în acest pasaj opinia lor este probabil corectă, deoarece oficiul de a îndreptăți va fi în curând atribuit acestor oameni prudenți. Dar primul sens se potrivește mai bine capitolului 11, și în versetul 10 va fi pus absolut. Prin urmare, înseamnă pe cei care sunt înzestrați cu înțelegere. Îngerul confirmă aici ceea ce am exprimat recent despre învierea finală și arată cum vom savura roadele ei, deoarece gloria veșnică este pusă deoparte pentru noi în cer. Nu trebuie să ne plângem că suntem tratați nedemn, ori de câte ori ni se pare că suferim asprime din mâinile lui Dumnezeu, deoarece ar trebui să fim mulțumiți de gloria cerului și de existența perpetuă a acelei vieți care ne-a fost promisă. El spune atunci că învățătorii, sau cei care excelează în înțelegere, vor străluci ca lumina cerului. Dacă cuvântul 'învățători' este considerat preferabil, va exista o figură de stil, o parte fiind pusă pentru întreg, și, prin urmare, urmez explicația obișnuită. El aplică expresia 'înzestrați cu înțelegere' celor care nu se îndepărtează de adevărata și pura cunoaștere a lui Dumnezeu, așa cum va fi explicat mai pe deplin mai târziu. Căci îngerul contrastează pe cei profani care se ridică cu mândrie și dispreț împotriva lui Dumnezeu, și pe credincioși a căror întreagă înțelepciune este să se supună lui Dumnezeu și să-L adore cu cea mai curată afecțiune a minților lor. Vom spune mai multe despre acest subiect mâine. Dar el spune acum că cei care au păstrat o evlavie sinceră vor fi ca lumina firmamentului; adică, ei vor fi moștenitori ai împărăției cerurilor, unde vor savura acea glorie care depășește toată strălucirea lumii. Fără îndoială, îngerul folosește aici figuri pentru a explica ceea ce este de neînțeles, implicând că nimic nu poate fi găsit în lume care să corespundă gloriei poporului ales.
Considerați
Considerare
Calvin leagă aceasta de speranța veșnică ce susține pe aleși prin încercările temporale.
Cei care dorm în pământ și în țărână; adică, oriunde există pământ și țărână, totuși ei vor învia, implicând speranța unei învieri care nu se întemeiază pe cauze naturale, ci depinde de puterea inestimabilă a lui Dumnezeu, care depășește toate simțurile noastre. Prin urmare, deși aleșii precum și cei răi vor fi reduși la pământ și țărână, aceasta nu va forma în niciun caz un obstacol pentru ca Dumnezeu să-i ridice din nou. El folosește pământ și țărână. După judecata mea, 'admeth', 'al pământului', este genul, și 'gnepher', 'țărână', este specia, adică, deși ei sunt doar cadavre putrede, totuși vor fi reduși la țărână, care sunt particule minuscule de pământ. Dumnezeu, așadar, este înzestrat cu putere suficientă pentru a chema pe morți la o nouă viață. Acest pasaj este demn de o atenție specială, deoarece profeții nu conțin nicio mărturie mai clară decât aceasta despre ultima înviere, în special deoarece îngerul afirmă distinct învierea viitoare atât a celor drepți cât și a celor răi. Eternitatea este aici opusă acelor mizerii temporale la care suntem acum supuși. Aici putem observa îndemnul lui Pavel, că acele aflicții momentane prin care Dumnezeu ne încearcă nu pot fi comparate cu acea glorie veșnică care nu va înceta niciodată. (Romani 8:18.) Aceasta, prin urmare, este rațiunea pentru care îngerul exprimă atât de clar că viața veșnică îi așteaptă pe aleși, iar disprețul și condamnarea veșnică vor fi partea celor nelegiuiți. El adaugă apoi: --
Răspunde
Răspuns
1. Unde ai cea mai mare nevoie să-ți amintești că Dumnezeu păstrează Biserica Sa chiar și atunci când toate semnele vizibile indică înfrângerea?
2. Cum schimbă certitudinea învierii finale modul în care vezi suferința prezentă sau întârzierea aparentă?
3. În ce mod specific poți, ca și cei înțelepți, să îndrepți pe alții spre viața care este ascunsă cu Hristos?
Roagă-te
Rugăciune
O Doamne suveran, care ai orânduit vremuri de necaz pentru poporul Tău, dar le-ai scris numele în cartea vieții, apără Biserica Ta prin mâna lui Mihail și prin domnia Fiului Tău. Susține-ne în credincioșia legământului când necazurile se înmulțesc și fixează nădejdea noastră asupra dimineții învierii, când cei înțelepți vor străluci ca firmamentul în veci. Dă-ne har să perseverăm până în ziua aceea, numai pentru slava Ta. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →