← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iosua

Iosua 17-18 — cu Clarke

Iosua 17-18Comentariul lui Adam Clarke la Biblie20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii. În aceste pagini Clarke deschide sensul simplu al cărții Iosua pentru fiecare credincios, arătând cum moștenirea semințiilor ne cheamă la sfințenie practică și încredere statornică în providența ordonatoare a lui Dumnezeu.
Citește

Citire

Să citim acum capitolele 17 și 18 din Iosua, ascultând glasul Duhului în timp ce se împarte țara și cortul își află locul de odihnă la Silo. Primiți Cuvântul cu blândețe, ca să lucreze în voi harul răbdării statornice.
Studiu
Clarke începe prin a marca sorțul dat lui Manase. Versetul 1. CAPITOLUL XVII Sorțul jumătății seminției lui Manase, 1, 2. Cazul fiicelor lui Zelofhad, 3-6. Hotarele lui Manase descrise, 7-11. Cananeiții locuiesc printre ei, dar sunt puși sub tribut, 12, 13. Fiii lui Iosif se plâng de micimea sorțului lor, 14-16. Iosua le îngăduie să ia ținutul împădurit muntos al periziților și le dă îndemn să-i alunge, deși erau puternici și aveau care de fier, 17, 18. NOTE LA CAPITOLUL XVII Versetul Iosua 17:1. A mai fost un sorț pentru seminția lui Manase — A fost necesar să se marcheze aceasta deoarece Iacov, în binecuvântarea sa (Geneza 48:19-20), a pus într-un anumit sens pe Efraim înaintea lui Manase, deși acesta din urmă era întâiul născut; dar locul de aici arată că această preferință nu a afectat drepturile de întâi născut. Pentru Machir — pentru că era un om de război — Nu este probabil ca Machir însuși să fi fost acum în viață; dacă ar fi fost, ar fi trebuit să aibă aproape 200 de ani: de aceea este probabil ca ceea ce se spune aici să se spună despre copiii săi, care acum stăpâneau sorțul destinat inițial tatălui lor, care se pare că s-a distins ca om de pricepere și vitejie în unele dintre războaiele de mai înainte, deși împrejurările nu sunt marcate. Urmașii săi, fiind de un duh războinic și neînfricat, erau bine calificați să apere o țară de frontieră, care ar fi fost în mod natural expusă la invazie. Clarke arată apoi răspunsul ferm al lui Iosua către fiii lui Iosif. Versetul 15. Versetul Iosua 17:15. Dacă ești un popor mare — Iosua îi ia în cuvânt; ei au spus, Iosua 17:14, că sunt un popor mare; atunci le-a zis el: Dacă ești un popor mare sau văzând că ești un popor mare, du-te în ținutul împădurit și curăță-ți loc pentru tine. Iosua nu a vrut să schimbe hotărârea sorțului; dar deoarece era mult ținut împădurit, le-a dat voie să curețe cât de mult din el era necesar pentru a se întinde cât de mult doreau. Clarke se îndreaptă apoi spre lâncezeala care mai stăruia printre semințiile rămase. Versetul 3. Versetul Iosua 18:3. Până când veți fi leneși să mergeți să luați în stăpânire țara — Găsim o inexplicabilă încetineală la acest popor de a intra în moștenirea pe care Dumnezeu le-o dăduse! Atât de mult fuseseră susținuți prin minune, fără niciun efort al lor, încât le era greu să se scuture de neactivitatea lor. Când era necesar ca tot poporul să iasă la luptă, mergeau cu o măsură de încredere, așteptând ajutor minunat de la Dumnezeu și încrezându-se în numărul lor, dar când fiecare seminție găsea necesar să lupte pentru ea însăși, pentru a-și întemeia și extinde hotarele, era descurajată și alegea mai degrabă o viață de tihnă fără slavă decât stăpânirea unei moșteniri care ar fi costat mult efort să o cucerească.
Considerați

Cugetare

Clarke apasă chemarea de a lupta și a sta neclintit. Iosua îi tratează cu mare fermitate; nu a încercat să schimbe rânduiala lui Dumnezeu și nu a văzut niciun motiv să inverseze sau să schimbe darea deja făcută. Erau și numeroși și puternici, și dacă își puneau puterea sub îndrumarea chiar a providenței obișnuite a lui Dumnezeu, aveau tot motivul să aștepte izbândă. 3. Lenevia este firească omului; este nevoie de multă deprindere ca să-l îndemni să muncească pentru pâinea zilnică; dacă Dumnezeu i-ar trimite-o în chip minunat, se va minuna și o va mânca, și asta e tot. Luptați-vă să intrați pe poarta cea strâmtă este un cuvânt neplăcut pentru mulți; ei mărturisesc că se încred în mila lui Dumnezeu, dar nu se ostenesc să intre în acea odihnă: Dumnezeu nu-și va schimba scopul ca să le întâmpine lenevia; doar cei ce biruiesc vor ședea cu Iisus pe tronul Său. Cititorule, ia-ți toată armura lui Dumnezeu, ca să poți sta în ziua cea rea și, după ce ai făcut totul — să STAI. Clarke încheie secțiunea cu un cuvânt final despre răbdare. Și amintiți-vă că doar cel ce rabdă până la sfârșit va fi mântuit.
Răspunde

Răspuns

Unde s-a strecurat în viața ta nemulțumirea față de partea dată de Dumnezeu? Cum te-ar putea îndemna Duhul să cureți locurile împădurite în loc să rămâi leneș? În ce deprindere zilnică vei exersa răbdarea până la sfârșit în această săptămână?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, îți mulțumim pentru moștenirea pregătită pentru noi în Hristos. Dă-ne har să primim partea noastră fără cârtire, să lucrăm cu sârguință acolo unde ne-ai așezat și să ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu. Păzește-ne de lenevie, întărește-ne mâinile pentru orice faptă bună și adu-ne la urmă la acea odihnă care rămâne pentru poporul Tău, prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Adam Clarke la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →