Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 12 — cu Whedon
Deschidere
În spiritul studiului metodist episcopal ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Cu o clară convingere arminian-wesleyană Whedon urmărește conflictul tot mai profund dintre Domnul nostru și liderii religioși ai zilei sale. Expunerea sa asupra capitolului doisprezece din Matei luminează atât inima milostivă a lui Hristos cât și avertismentele solemne care însoțesc slujirea Sa. Pe măsură ce ascultăm același Duh care a împuternicit lucrările Mântuitorului să ne acorde harul de a primi Cuvântul Său cu inimi ascultătoare și de a umbla în libertatea copiilor lui Dumnezeu.
Citește
Citire
Să auzim acum textul sacru însuși. Cu reverență și așteptare citim întregul capitol doisprezece din Matei acordând atenție controverselor privitoare la Sabat vindecării mâinii uscate și învățăturii grele despre hula împotriva Duhului Sfânt. Domnul să ne deschidă urechile ca să primim Cuvântul Său cel viu.
Studiu
Whedon începe prin a situa controversele privitoare la Sabat în cadrul opoziției tot mai mari față de Iisus.
Versetele 1-8. § 33. CULEGEREA PORUMBULUI ÎN ZIUA DE SABAT Matei 12:1-8. Din acest capitol partea 1-45 are o anumită completitudine în sine. Nu este inserată exact în locul său cronologic dar faptele deși îndepărtate în timp stau în ordinea lor cronologică și sunt grupate împreună pentru a arăta ostilitatea tot mai profundă pe care Iisus a întâmpinat-o din partea liderilor religioși evrei. Primele două (§ 33 și § 34) au avut loc curând după primul atac asupra lui Iisus la Paște și au fost preludiul potrivit al exemplului ulterior de hulă din § 42 cu înfricoșătoarea sa condamnare și al cârtirii din § 43 cu parabola sa teribilă. Există o creștere marcată a intensității ostilității fariseice. Matei pune împreună aceste două minuni nu pentru că s-au petrecut în același timp ci pentru că atingeau același punct și anume învățătura Domnului nostru despre Sabat. D-l.El articulează apoi principiul fundamental care guvernează legea ceremonială și binele omenesc.
Apărarea Domnului pentru aceste minuni ale milei săvârșite în ziua de Sabat aduce din partea Sa enunțarea marelui principiu că instituțiile pozitive și ceremoniale au fost cu adevărat stabilite pentru binele suprem al omului și trebuie să cedeze ori de câte ori intră în coliziune cu acesta.Apoi expune domnia lui Hristos asupra instituției Sabatului însuși.
Versetul 8. 8. Domn chiar și al zilei de sabat Așa cum Domnul a spus în versetul al șaselea că este mai mare decât templul acum Se afirmă mai mare decât legea statutară a lui Moise ba chiar mai mare decât legea Sabatului stabilită de Dumnezeu la creație. Astfel El Se menține ca Legislatorul întrupat al lumii. El este cu adevărat Dumnezeu manifestat în trup. Domnul nostru afirmă aici înalta Sa demnitate pentru a potoli murmurările evreilor la pretenția Sa de a schimba interpretările fundamentale ale legii. Dar nu putem crede de asemenea că El sugerează aici ca Domn al Sabatului că o anumită schimbare ar fi făcută în observarea acestuia sub noua dispensație a Fiului omului? În privința Sabatului putem observa aici 1. Există o dovadă bună că a fost stabilit în ziua odihnei sfinte a lui Dumnezeu la sfârșitul săptămânii creației. Acea zi a fost primul Sabat așa cum acea săptămână a fost prima săptămână. Acest Sabat a format o parte a religiei patriarhale și a fost adoptat împreună cu marele corp al sistemului patriarhal în legea lui Moise. Totuși sub Moise multe lucruri special evreiești au fost suprapuse peste Sabatul originar astfel încât un dublu Sabat ca să zicem așa a existat în aceeași zi.
Considerați
Considerare
Whedon apasă avertismentul solemn privitor la hula împotriva Duhului Sfânt.
Versetul 31. 31. De aceea Adică în consecință a ceea ce tocmai s-a spus. Aceasta pare să implice fie că fariseii au comis o hulă împotriva Duhului Sfânt fie că erau în mare primejdie de a o face. Nu există nimic care să arate concluziv care dintre acestea. Orice fel Toate felurile de păcat pot prin pocăință prin ispășire să fie iertate. Hula Sensul originar al cuvântului hulă este pur și simplu ocară sau calomnie. În prezent este aplicat aproape exclusiv cu referire la Ființa Supremă. Poate fi deci în general definit 'rostirea unei insulte prezumțioase față de Dumnezeu'. Dar deoarece poate fi comisă la fel de adevărat în gând sau în faptă ca și în vorbire poate fi mai degrabă definită ca oferirea unei insulte prezumțioase lui Dumnezeu. Este un mare păcat. Din punct de vedere omenesc pot exista crime mai mari dar nu poate exista un păcat mai mare. Dacă mărimea unei ofense este măsurată prin rangul demnității vătămate aceasta trebuie să fie eminamente un păcat infinit. Este deci minunea și slava ispășirii că ar trebui iertat sau că autorul ei ar trebui să scape de răsplata veșnică. Acest pasaj ne informează că o astfel de iertare prin ispășire poate avea loc când hula și insulta încalcă împotriva Tatălui sau a Fiului dar când hula se găsește însușită de Duhul Sfânt ca o insultă adusă Lui însuși nu există iertare.El încheie subliniind necesitatea înnoirii inimii pentru o adevărată transformare morală.
Versetul 33. 33. Ori faceți pomul bun Adică considerați sau socotiți pomul bun. Nu poate exista o contrarietate permanentă între acțiunile morale ale unui agent moral și dispozițiile sale morale. Există un fel de doctrină religioasă care învață că oamenii nu sunt depravați în natura lor ci doar în acțiunile lor. Natura lor din spatele acțiunilor se pretinde că este fie nevinovată fie neutră nici bună nici rea iar toată depravarea umană constă în faptul că oamenii acționează liber rău și vor face întotdeauna așa. Acum în opoziție cu această doctrină Domnul nostru învață că există în oameni o natură morală din spatele acțiunii morale așa cum pomul este din spatele rodului așa cum izvorul este din spatele pârâului și așa cum vistieria plină de bine sau de rău este scoasă de către proprietar. Rezultă din acest fapt al naturii morale căzute a omului că pentru a fi curat în viață el trebuie să devină curat în inimă.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața mea permit preocupărilor ceremoniale să umbrească chemarea la milă? 2. Cum răspund la puterea plină de har pe care Duhul o oferă pentru a voi și a face voia lui Dumnezeu? 3. Îmi păzesc inima împotriva oricărei forme de rezistență la lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale slujitorului Tău Daniel D. Whedon și pentru lumina pe care comentariul său o revarsă asupra Cuvântului Tău cel sfânt. Acordă-ne Te rugăm același duh gingaș al Domnului nostru față de toți cei care suferă și aceeași sfântă frică ca nu cumva să întristăm sau să rezistăm Duhului Tău sfințitor. Curățește inimile noastre înnoiește voințele noastre și întărește-ne să păzim ziua Ta cu bucurie și să umblăm în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi. Împărăția cerurilor să vină cu putere printre noi și numele lui Iisus să fie preaslăvit în tot pământul. Prin meritele aceluiași Domn Iisus Hristos. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →