← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Daniel

Daniel 9 — cu Whedon

Daniel 9Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În spiritul cercetării wesleyene și al devoțiunii fervente, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament pentru luminare asupra capitolului al nouălea din Daniel. Această lucrare stimată ne călăuzește prin implorarea sinceră a profetului și viziunea care se desfășoară a Mesia Prințul, invitând inimile arminiene să cugete la mila dumnezeiască în mijlocul slăbiciunii omenești și al promisiunilor sigure ale răscumpărării. Duhul Sfânt să ne grăbească înțelegerea pe măsură ce stăm la picioarele acestui exponator credincios.
Citește
Cu inimi smerite și atențe, să citim acum capitolul al nouălea din Daniel în întregime. Ascultă cu rugăciune mărturisirea profetului, mijlocirea sa pentru sanctuarul pustiit și vestirea trimisului ceresc despre cele șaptezeci de săptămâni. Lasă textul sfânt să trezească în tine atât pocăință cât și nădejde pe măsură ce cuvântul este vestit.
Studiu

Studiază

Whedon se îndreaptă spre grija tot mai adâncă a profetului pe măsură ce robia se apropie de sfârșit. Versetul 3. 3. Erau acum aproape șaptezeci de ani de când Daniel fusese dus rob în Babilon (Daniel 1:1), și pe măsură ce timpul robiei părea să se apropie de încheiere, el este înfățișat ca devenind profund și solemn interesat de împlinirea ei. Ideea lui Kautzsch că tristețea lui Daniel dovedește că, potrivit calculului scriitorului, timpul împlinirii trebuie să fi trecut deja (Beilagen, p. 205), interpretează în mod curios temperamentul profetic. Nu există aici anacronism necesar. Tristețea lui Daniel nu este spusă a fi din pricina eșecului lui Iehova de a-și ține promisiunea de eliberare, ci din pricina păcatelor poporului său care aduseseră asupra lor aceste nenorociri groaznice. Așa și profeții de mai înainte, în mod deosebit Ieremia, se întristaseră cu aceeași amărăciune. (Vezi de asemenea nota Daniel 10:2-4; Daniel 10:15-16.) Deoarece numărul 'șaptezeci' era simbolul obișnuit al desăvârșirii și al plinătății vremii (vezi Introducerea noastră la Ezechiel, VIII), nu este necesară nicio calculare elaborată cu privire la anul în care au început aceste 'pustiiri'. Dacă ele au început cu robia lui Ioiachin (598 î.Hr.) mai erau încă zece ani până când cei șaptezeci de ani de ruină s-ar fi încheiat în mod literal. El prezintă rugăciunea lui Daniel ca model de devoțiune scripturală. Versetele 4-6. 4-6. Aceasta este o rugăciune model, cuprinzând adorație și laudă, mărturisirea păcatului și cerere pentru alte îndurări. (Compară rugăciunea lui Neemia, Neemia 1:5-11.) Frazeologia folosită este distinct scripturală. (Vezi Exod 20:6; Deuteronom 7:9; 2 Cronici 36:15-16, și compară Neemia 9:30; Neemia 9:32.) Whedon descrie sosirea rapidă a răspunsului îngeresc la mijlocire. Versetele 20-21. 20, 21. Răspunsul la rugăciune vine chiar în timp ce cuvintele sunt încă pe buzele sale. Pentru Gavriil vezi notele Daniel 7:16; Daniel 10:13. Făcut să zboare repede Unii savanți de prim rang (ca, de exemplu, Schultz, Alt-testament-lithe Theologie, 2:226) îl urmează pe Furst în redarea acestei expresii obscure 'strălucind în splendoare'. Este mai bine să o raportăm la Daniel mai degrabă decât la Gavriil și să traducem 'fiind istovit' sau 'fiind slab'. (Compară Daniel 7:18; Daniel 7:27; Daniel 10:9.) M-a atins Sau 's-a apropiat de mine' (R.V., margine). Aceasta era jertfa de mâncare (A.V., meat) care se făcea la apusul soarelui (Leviticul 2:14). Timp de secole, începând cel puțin de la robia babiloniană, fiecare fiu adevărat al lui Israel avea ore regulate de rugăciune zilnică (dintre care aceasta era una) în care își întorcea fața spre Ierusalim și își înfățișa cererile lui Dumnezeu. (Vezi nota Daniel 6:10.) El expune apoi hotărârea celor șaptezeci de săptămâni în dimensiunile ei mesianice. Versetul 24. 24. R.V. (cu referințele marginale în paranteze) citește: 'Șaptezeci de săptămâni sunt hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale sfinte, ca să sfârșească [să oprească] [fărădelegea], și să facă sfârșit [să pecetluiască] păcatelor, și să facă împăcare [să curețe] pentru fărădelege, și să aducă dreptate veșnică, și să pecetluiască viziunea și profeția [prooroc], și să ungă Sfânta Sfintelor [un loc preasfânt]'. Kautzsch traduce liber: 'a pune capăt răutății și a împlini măsura păcatului... și a pecetlui descoperirile profetice și a sfinți (din nou) un preasfânt'. Toți exponatorii sunt de acord că acești termeni se referă la nădejdea mesianică. Oricare ar fi fost ceea ce autorul lui Daniel a văzut sau a gândit când a scris aceste rânduri, o asemenea viziune nu putea fi pe deplin realizată decât în Acela care singur putea ispăși păcatul și aduce dreptate veșnică.
Considerați

Cugetă

Whedon îndreaptă atenția spre realizarea mai deplină a ungerii preasfântului. Dar în orice caz, venind la încheierea unui pasaj recunoscut ca plin de nădejdea mesianică, această referință nu trebuie împinsă înapoi și limitată la sfera îngustă a viziunii naturale a profetului, ci trebuie să i se îngăduie sensul ei mesianic mai larg și mai bogat. În acea eră nouă și binecuvântată pe care Daniel a văzut-o atât de vag s-a făcut cunoscut că toate altarele și sanctuarele și marii preoți de mai înainte nu erau decât tipuri și umbre ale 'adevăratului cort pe care Domnul l-a întins', cu altarul crucii și jertfele sale sfinte vii (Evrei viii-x). 'Ungerea' fusese întotdeauna simbolul revărsării Duhului Sfânt (Isaia 61:1; compară 1 Ioan 2:20-27). El încheie subliniind sfârșitul hotărât al pustiirilor. Dacă citim 'pustiit', cu R.V., margine, în loc de 'pustiitor', ca ultim cuvânt al capitolului, aceasta s-ar referi clar la Ierusalim și ar sublinia afirmația că până în săptămâna însăși a biruinței mesianice pustiiri și necazuri aveau să copleșească cetatea sfântă. Pentru această imagine a biruinței mesianice vezi Daniel 12:1-3. Nu putem crede că este aici vreo profeție directă despre a doua venire a lui Hristos sau sfârșitul lumii; nici nu putem crede că pasajul în ansamblu are referință directă și primară la venirea și răstignirea Mântuitorului nostru și la distrugerea templului de către romani.
Răspunde
Cum provoacă exemplul lui Daniel de mijlocire statornică propria ta viață de rugăciune? În ce feluri întărește promisiunea dreptății veșnice nădejdea ta în mijlocul încercărilor prezente? Unde te-ar putea invita Domnul să te încrezi în timpul Lui mai degrabă decât în propriile tale așteptări de eliberare?
Roagă-te
Doamne milostiv și drept, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a lui Daniel și pentru lumina revărsată asupra cuvintelor sale de slujitorul Tău Whedon. Dă-ne har să ne mărturisim păcatele cu aceeași sinceritate și să mijlocim promisiunile Tale cu îndrăzneală sfântă. Viziunea lui Mesia Prințul să ne umple inimile cu nădejde neclintită, și Duhul Tău să ne ungă din nou pentru vieți de ascultare și mijlocire. Prin Hristos Domnul nostru, Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →