Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 33-34 — cu Simeon
Deschidere
În ritmul liniștit al devoțiunii anglicane ne întoarcem din nou la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de căldură expozitorie creată pentru uzul zilnic al Bisericii. În Psalmii 33 și 34 Simeon urmărește ochiul constant al providenței divine și cântecul de răspuns al inimilor recunoscătoare, invitând fiecare credincios să se odihnească în milă și să-L mărească pe Domnul împreună. Cuvintele sale măsurate continuă să întărească sufletul care se teme de Dumnezeu și speră doar în mila Lui.
Citește
Citire
Să se liniștească glasul Bisericii în timp ce textul sacru este auzit. Citiți cu încetineală Psalmii 33 și 34, lăsând cadențele măsurate ale laudei lui David să se așeze în inimă. Luați aminte atât la grija veghetoare a Domnului peste cei ce se tem de El, cât și la lauda smerită care se ridică ca răspuns, pentru ca sufletul să fie pregătit să primească expunerea care urmează.
Studiu
Simeon începe prin a marca termenii smeriți în care poporul lui Dumnezeu este descris.
Grija lui Dumnezeu pentru poporul Său — Modul în care atenția noastră este chemată la acest subiect arată limpede marea lui importanță: 'Iată!' iată, ochiul Domnului este peste cei ce se tem de El.' Două lucruri în special suntem chemați să observăm aici: și, 1. Descrierea dată poporului Său — [Niciodată nu putem admira îndeajuns bunătatea lui Dumnezeu care ne dă astfel de descrieri ale poporului Său, încât orice suflet drept să-și poată discerne propriul caracter și să se numere printre ei. Dacă ar fi desemnați prin termeni care să-i cuprindă doar pe cei cu realizări mai înalte, clasele mai de jos ar fi împinse la disperare. Dar când, ca în text, sunt folosiți termenii cei mai de jos, chiar și aceia care marchează pruncii în Hristos, fiecare membru al familiei lui Dumnezeu este încurajat și îndrăznește să revendice privilegiile la care îl îndreptățește relația cu Dumnezeu. Nu există în familia Sa 'un prunc nou-născut' care să nu se 'teme' de El.El dezvăluie apoi hotărârea publică a celor evlavioși de a se lăuda doar cu Domnul.
Hotărârea lui de a-L lăuda pe Dumnezeu — Oamenii neevlavioși iubesc să se laude cu ei înșiși — [Nu există om care să nu aibă unele însușiri închipuite cu care să se laude. Dacă posedăm vreo înzestrare naturală fie a minții, fie a trupului, suntem gata s-o aducem în atenție și să ne atribuim ceva nouă înșine din pricina ei. Una se mândrește cu frumusețea ei; altul se laudă cu puterea sau curajul său; altul se mândrește cu istețimea, pătrunderea sau judecata sa. Mai degrabă decât să treacă neobservați, cei neevlavioși se vor lăuda cu nelegiuirile și excesele lor; ba chiar (straniu de spus!) cu nelegiuiri pe care nu le-au comis și cu excese la care nu au ajuns niciodată.] Cei evlavioși, pe de altă parte, 'se laudă cu Domnul' — [Ei știu, din experiență amară, că în ei înșiși nu locuiește nimic bun, ba chiar nimic care să nu dea materie celei mai adânci umilințe. Dar ei văd în Dumnezeu de ajuns pentru a stârni cea mai devotată adorare a lor.Simeon apasă chemarea de a gusta și a vedea bunătatea Domnului pentru sine.
Dar nu în ele constă evlavia: ele pot pune temelia pentru evlavie; dar trebuie să existe o suprastructură de afecțiuni sfinte, înainte ca edificiul religiei să poată fi desăvârșit. Aceasta este arătat în cuvintele dinaintea noastră: în care va fi potrivit să observăm, I. Experiența recomandată — 'Că Domnul este bun' nu va admite nicio îndoială — [Aceasta se vede în toate lucrările Creației; fiecare dintre ele poartă pecetea și caracterul înțelepciunii și iubirii — — — Nici nu este mai puțin vizibilă în rânduielile Providenței: căci, deși le vedem foarte parțial și suntem constrânși să așteptăm împlinirea evenimentelor pentru a ne forma o judecată corectă cu privire la ele, totuși, din ceea ce am văzut, cine nu poate recunoaște că 'Dumnezeu este bun cu toți și că îndurarea Lui milostivă este peste toate lucrările Sale?' — — — Dar mai ales bunătatea Sa apare în marea taină a răscumpărării.
Considerați
Considerare
Simeon încheie arătând cum rugăciunea ascultată adâncește smerenia mai degrabă decât mândria.
Că răspunsurile la rugăciune, departe de a umfla un om cu mândrie, îl vor smeri și umili întotdeauna — [Cine este acela care se desemnează aici prin această numire umilitoare, 'Acest om sărac?' Este David, 'omul după inima lui Dumnezeu'. Dar oare îndurările lui Dumnezeu față de el l-au umflat? Dimpotrivă. El nu a fost niciodată mai smerit decât atunci când era cel mai cinstit de Dumnezeul său. Și tot așa a fost cu Iacov în Vechiul Testament [Notă: Geneza 32:10-11 .]; și cu Apostolul Pavel în Noul Testament. Dacă a existat vreodată un om mai cinstit decât alții, acela a fost Apostolul Pavel: totuși el a continuat să se socotească 'mai prejos decât cel mai mic dintre toți sfinții [Notă: Efeseni 3:8 .]', ba chiar 'cel dintâi dintre păcătoși [Notă: 1 Timotei 1:15 .]'. Și tot așa va lucra și harul divin asupra noastră. Oamenii își închipuie că, dacă mărturisim că am primit răspunsuri speciale la rugăciune și am obținut iertarea păcatelor noastre, trebuie, în mod necesar, să fim umflați de mândrie.El încheie cu perspectiva mântuirii desăvârșite la porțile cerului.
Cât despre orice înălțare nepotrivită a minții, din pricina îndurărilor dăruite nouă, ea va produce un efect direct contrar: căci toți sfinții preaslăviți își aruncă cununile la picioarele Mântuitorului și se prosternă înaintea Lui și nu răsună alt nume decât al Lui [Notă: Apocalipsa 5:8-10 .]. Și acolo mântuirea lor va fi cu totul desăvârșită. Nici o 'necaz' nu vor mai trăi ei în veșnicie; căci 'toate lacrimile vor fi șterse de pe ochii lor pentru totdeauna [Notă: Apocalipsa 7:14-17 .]'. O! priviți înainte la acea zi cu sfântă bucurie: și lăsați gusturile ei anticipate, pe care le savurați aici, să vă stimuleze eforturile de a-L cinsti pe Dumnezeu și de a dobândi o potrivire pentru fericirea care vă așteaptă.] 2. Cât de stăruitori ar trebui să fiți în a recomanda altora Mântuitorul pe care L-ați găsit! [Psalmistul vă dă pildă: 'Veniți și auziți, toți cei ce vă temeți de Dumnezeu, și voi vesti ce a făcut El pentru sufletul meu.
Răspunde
Răspuns
Unde recunoașteți în voi înșivă sfânta frică și smerita nădejde pe care le înfățișează Simeon? Cum ar putea obiceiul zilnic de a vă lăuda doar cu Domnul să vă schimbe vorbirea și tăcerea? În ce necaz prezent sunteți chemați să strigați către Dumnezeu și apoi să consemnați eliberarea Lui pentru alții?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, al cărui ochi este pururea peste cei ce se tem de Tine, dă-ne harul ca să nădăjduim în mila Ta, ca să Te așteptăm cu smerită încredere și așteptare sigură. Lasă laudele poporului Tău răscumpărat să se înalțe împreună, ca cei smeriți să audă și să se bucure. Ferește-ne de orice laudă mândră și învață-ne să mărim doar numele Tău; prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →