Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 6 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la capitolul 6 din Romani oferă o expunere clară și profundă a unirii credinciosului cu Hristos. În aceste pagini Calvin arată cum harul care justifică transformă de asemenea, îndepărtând orice scuză pentru a rămâne în păcat. Cuvintele sale ne invită să considerăm atât lucrarea împlinită a crucii, cât și chemarea zilnică la o viață nouă. Pe măsură ce ascultăm, descoperim că același Hristos care a murit și a înviat trăiește acum în cei care îi aparțin. Duhul să ne deschidă inimile pentru a primi această învățătură cu credință și ascultare.
Citește
Citire
Luați câteva clipe de liniște pentru a citi integral capitolul 6 din Romani. Observați cum Pavel trece de la darul justificării la necesitatea unei vieți sfinte. Lăsați întrebările și declarațiile capitolului să se așeze în mintea voastră înainte de a trece la explicația atentă a fiecărui verset dată de Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a confrunta obiecția obișnuită la predicarea harului.
Apostolul ia acum în considerare acea obiecție foarte obișnuită împotriva predicării harului divin, care este aceasta: 'Dacă este adevărat că cu cât harul lui Dumnezeu ne va ajuta mai darnic și mai abundent, cu atât mai complet suntem copleșiți de masa păcatului, atunci nimic nu este mai bun pentru noi decât să fim scufundați în adâncul păcatului și să provocăm adesea mânia lui Dumnezeu cu noi ofense; căci atunci în cele din urmă vom găsi un har mai abundent; decât care nimic mai bun nu poate fi dorit.' Respingerea acesteia o vom întâlni mai târziu.Despre moartea credinciosului față de păcat, Calvin scrie:
Cei care au murit păcatului, etc. Un argument derivat din ceea ce este de un caracter opus. 'Cel care păcătuiește trăiește cu siguranță păcatului; noi am murit păcatului prin harul lui Hristos; atunci este fals că ceea ce desființează păcatul îi dă vigoare.' Starea cazului este de fapt aceasta: credincioșii nu sunt niciodată împăcați cu Dumnezeu fără darul regenerării; ba chiar, suntem justificați în acest scop, ca să slujim mai apoi lui Dumnezeu în sfințenia vieții. Hristos într-adevăr nu ne curăță prin sângele său, nici nu îl face pe Dumnezeu binevoitor față de noi prin ispășirea sa, în alt mod decât făcându-ne părtași Duhului său, care ne înnoiește la o viață sfântă. Ar fi atunci o inversare foarte ciudată a lucrării lui Dumnezeu dacă păcatul ar căpăta putere din cauza harului care ni se oferă în Hristos; căci medicina nu este un hrănitor al bolii pe care o distruge. [183] Trebuie să mai ținem minte, ceea ce am menționat deja, că Pavel nu afirmă aici ce ne găsește Dumnezeu când ne cheamă la o unire cu Fiul său, ci ce se cuvine să fim după ce a avut milă de noi și ne-a adoptat în mod liber; căci printr-un adverb ce indică un timp viitor, el arată ce fel de schimbare trebuie să urmeze dreptății.Calvin explică apoi însemnătatea botezului în moartea lui Hristos.
3. Nu știți, etc. Ceea ce a sugerat în ultimul verset, că Hristos distruge păcatul în poporul său, dovedește aici menționând efectul botezului, prin care suntem inițiați în credința sa; căci este dincolo de orice îndoială că ne îmbrăcăm pe Hristos în botez și că suntem botezați în acest scop, ca să fim una cu el. Dar Pavel ia un alt principiu, că suntem atunci cu adevărat uniți cu trupul lui Hristos, când moartea sa aduce rod în noi; ba chiar ne învață că această părtășie cu moartea este ceea ce trebuie privit în principal în botez; căci nu doar spălarea este arătată în el, ci și omorârea și moartea omului vechi. De aici este evident că atunci când devenim părtași ai harului lui Hristos, îndată apare eficacitatea morții sale. Dar folosul acestei părtășii cu moartea lui Hristos este descris în cele ce urmează. [184]Trecând la imaginea altoirii, Calvin continuă:
5. Căci dacă am fost altoiți, etc. El întărește în cuvinte mai clare argumentul pe care l-a enunțat deja; căci asemănarea pe care o menționează nu lasă acum nimic îndoielnic, întrucât altoirea desemnează nu doar o conformitate de exemplu, ci o unire tainică prin care suntem uniți cu el; astfel încât el, înviindu-ne prin Duhul său, își transferă propria virtute asupra noastră. De aici, precum altoiul are aceeași viață sau moarte în comun cu pomul în care este altoit, tot așa este rezonabil să fim părtași ai vieții nu mai puțin decât ai morții lui Hristos; căci dacă suntem altoiți după asemănarea morții lui Hristos, care nu a fost fără o înviere, atunci moartea noastră nu va fi fără o înviere. Dar cuvintele admit o explicație dublă, fie că suntem altoiți în Hristos în asemănarea morții sale, fie că suntem pur și simplu altoiți în asemănarea ei. Prima lectură ar necesita ca dativul grec homoiomati să fie înțeles ca indicând maniera; și nu neg că are un sens mai deplin: dar deoarece cealaltă se armonizează mai mult cu simplitatea expresiei, am preferat-o; deși înseamnă puțin, deoarece ambele ajung la același sens. Hrisostom a crezut că Pavel a folosit expresia 'asemănarea morții' pentru moarte, așa cum spune în alt loc 'făcut în asemănarea oamenilor'. Dar mi se pare că există ceva mai semnificativ în expresie; căci nu doar servește să indice o înviere, ci pare să indice și aceasta, că nu murim ca Hristos o moarte naturală, ci că există o asemănare între moartea noastră și a sa; căci precum el prin moarte a murit în trupul pe care l-a asumat de la noi, tot așa murim și noi în noi înșine, ca să trăim în el. Nu este atunci aceeași, ci o moarte similară; căci trebuie să observăm legătura dintre moartea vieții noastre prezente și înnoirea spirituală.
Considerați
Considerare
Calvin aplică doctrina la viața continuă a creștinului când scrie:
8. Dar dacă am murit, etc. El repetă aceasta cu nici un alt scop decât ca să adauge explicația care urmează, că Hristos, înviind odată, nu mai moare. Și prin aceasta ne învață că noutatea vieții trebuie urmărită de creștini atât timp cât trăiesc; căci deoarece ei trebuie să reprezinte în ei înșiși o imagine a lui Hristos, atât prin răstignirea cărnii, cât și printr-o viață spirituală, este necesar ca prima să fie făcută o dată pentru totdeauna, iar cea din urmă să fie dusă mai departe continuu: nu că carnea, așa cum am spus deja, moare în noi într-o clipă, ci că nu trebuie să regresăm în lucrarea răstignirii ei. Căci dacă ne rostogolim din nou în propria noastră murdărie, îl tăgăduim pe Hristos; de care nu putem fi părtași decât prin noutatea vieții, întrucât el trăiește o viață nestricăcioasă.În cele din urmă Calvin trage concluzia practică pentru credința zilnică:
11. Așa socotiți-vă și voi înșivă, etc. Acum se adaugă o definiție a acelei analogii la care m-am referit. Căci după ce a afirmat că Hristos a murit odată păcatului și trăiește pentru totdeauna lui Dumnezeu, el aplică acum ambele la noi, amintindu-ne cum murim acum în timp ce trăim, adică atunci când renunțăm la păcat. Dar nu omite cealaltă parte, adică cum trebuie să trăim după ce am primit prin credință harul lui Hristos: căci deși omorârea cărnii a început doar în noi, totuși viața păcatului este distrusă, astfel încât mai apoi noutatea spirituală, care este dumnezeiască, continuă perpetuu. Căci dacă Hristos nu ar ucide păcatul în noi deodată până la sfârșit, harul său nu ar fi nicidecum sigur și durabil.
Răspunde
Răspuns
Unde simțiți că viața veche mai rezistă morții pe care Hristos a împlinit-o pentru voi? Cum vă încurajează certitudinea unirii cu învierea lui Hristos să continuați să omorâți păcatul? În ce domeniu anume în această săptămână veți trăi în mod conștient noutatea vieții pe care o descrie Calvin?
Roagă-te
Rugăciune
O Tată milostiv, prin puterea suverană a Duhului Tău unește-ne cu Hristos în moartea și învierea Lui, ca să ne socotim cu adevărat morți față de păcat și vii doar pentru Tine. Dă-ne harul să umblăm într-o viață nouă, nelăsându-ne sub stăpânirea păcatului, ci închinați ca robi ai neprihănirii în îndurarea legământului Tău. Ține-ne statornici în această libertate până când credința va face loc vederii. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →