← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 139-140 — cu Whedon

Psalmii 139-140Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În spiritul devoțiunii wesleyene ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Această lucrare metodistă venerată deschide bogățiile Psalmilor 139 și 140 cu atenție atentă la autor, structură și întâlnirea sufletului cu Dumnezeul cel viu. Accentul arminian al lui Whedon pe experiența personală și harul divin ne invită să ne cercetăm propriile inimi așa cum face și psalmistul. Duhul Sfânt să însuflețească aceste cuvinte străvechi pentru mersul nostru prezent al credinței și sfințeniei.
Citește

Citire

Cu atenție cuvenită să citim acum Psalmii 139 și 140 în întregime. Ascultați uimirea psalmistului înaintea omniscienței lui Dumnezeu, a grijii creatoare și a judecății drepte. Lăsați Duhul să aplice aceste adevăruri vieții voastre pe măsură ce auziți textul sacru.
Studiu
Whedon începe prin a prezenta titlul și autorul Psalmului 139. Introducere. Pentru mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David. Titlul acestui psalm îi atribuie autorul lui David, deși anumite forme de cuvinte caldeene au determinat pe mulți să îi atribuie o dată mai târzie. Întregul, totuși, se potrivește atât de bine cu profunzimea, originalitatea și patosul lui David, încât pare mai sigur să urmăm dovezile interne și circumstanțiale și să explicăm particularitățile dialectale prin ipoteza că Palestina de Nord ar fi putut simți deja efectul, asupra limbii, al contactului cu vecinii lor arameeni, sau, cum spune Hengstenberg, că „pătruns de înălțimea subiectului său, psalmistul evită și în formă ceea ce este de uz comun și zilnic”. Suprascrierea îl atribuie de asemenea precentorului, ceea ce pledează împotriva unei date postexilice. Este o privire retrospectivă asupra unei vieți pline de evenimente de către o minte profund versată în cunoașterea lui Dumnezeu și în experiența harului său. El expune apoi împărțirile tematice ale psalmului. Psalmii 139:1-12 sunt o mărturisire a omniscienței lui Dumnezeu realizată în experiența autorului; Psalmii 139:13-18 a înțelepciunii sale creatoare și a celei mai mici griji pentru viața în dezvoltare a autorului; Psalmii 139:19-22 o renunțare solemnă la societatea și căile oamenilor răi în inimă și faptă; Psalmii 139:23-24 o rugăciune de a fi cercetat de acest Dumnezeu atotvăzător și de a fi condus de el pe calea străveche. Trecând la psalmul următor, Whedon oferă contextul istoric și structura sa. Introducere. Pentru mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David. Psalmistul se află în mare necaz și primejdie din partea unor vrăjmași violenți și perfizi, printre care unul „omul rău”, „omul violent” iese în evidență cu o proeminență de neinvidiat. Pedeapsa minciunii și cruzimii lor, Psalmii 140:10, ne amintește de Psalmii 120:4. Probabil aparține aceleiași ocazii ca Psalmii 52, 109 și 1 Samuel 22:9-23. Impresiile de groază la măcelărirea bunului Ahimelec și a preoților și cetățenilor din Nob și-au găsit expresia în diverse cântece de jale și execrații. Dintre cele patru strofe ale psalmului, primele trei se încheie cu selah. Psalmul începe cu rugăciune împotriva vrăjmașilor săi și se încheie cu mărturisirea încrederii în providența vindicativă a lui Dumnezeu. Deși apare târziu în compilația cunoscută în Psaltire ca a cincea carte, nu există niciun motiv pentru a ignora titlul care i-l atribuie lui David.
Considerați

Considerare

Whedon subliniază implicațiile teologice ale previziunii divine în formarea omului. Afirmațiile sunt date la fel de delicat și frumos în poezie pe cât sunt de adevărate științei. În timp ce legile fiziologiei antenatale, ca păzind specia, sunt recunoscute admirabil, previziunea conducătoare a Creatorului Divin, care imprimă individualitatea și o ajustează la o destinație propusă cu har, este deopotrivă mărturisită. Subiectul aparține domeniului cel mai abstrus al antropologiei teologice, iar pasajul stă ca o mustrare perpetuă a ateismului nerușinat al evoluționiștilor moderni. El încheie secțiunea afirmând justificarea de către Dumnezeu a celui întristat. Versetele 12-13. 12, 13. Un ton mai calm și mai încrezător marchează încheierea acestui psalm. Apără cauza celui întristat. Limbajul este forens. O Biserică suferindă face apel la Dumnezeu împotriva nedreptăților și persecuțiilor lumii, iar credința asigură că Dumnezeu va apăra dreptul. Întristat… sărac Acești termeni, adesea redați „sărac și nevoiaș” în psalmi și profeți, nu denotă doar pe cel lipsit și suferind temporal, ci iau în mod obișnuit semnificația implicită de smerit, „sărac cu duhul”, ca în Matei 5:3, cei care deznădăjduiesc de ajutorul de sine și își pun încrederea numai în Dumnezeu. Numai aceștia sunt dragi lui Dumnezeu, iar el îi va justifica. Cu adevărat Răspunzând la „adevărat” din Noul Testament. Cei drepți vor mulțumi Atât pentru rezultatele obținute cât și pentru metodele Providenței de a le asigura. Locui în prezența ta Literal, Locuiește înaintea feței tale. A rămâne „înaintea feței lui Dumnezeu” a „vedea fața lui” a „se bucura în înfățișarea lui” sunt expresii care denotă întotdeauna bucuria conștientă a favorii lui Dumnezeu, aici și în veșnicie. Vezi Psalmii 16:11; Psalmii 17:15; Psalmii 21:6; și compară Matei 5:8; 1 Ioan 3:2. Un psalm al lui David.
Răspunde

Răspuns

1. Cum stârnește încrederea psalmistului în cunoașterea cercetătoare a lui Dumnezeu propria voastră dorință de trăire sfântă? 2. În ce feluri ați putea renunța la tovărășia celor răi, arătând totuși compasiunea lui Hristos? 3. Unde aveți cea mai mare nevoie ca Domnul să vă conducă pe calea străveche a vieții veșnice?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, a cărui cunoaștere este prea minunată pentru noi, cercetează-ne și cunoaște inimile noastre în această zi. Curățește orice gând care ar întrista Duhul tău și condu-ne pe calea veșnică. Dă-ne har să urâm păcatul cu ură desăvârșită, iubind totodată pe păcătosul pentru care a murit Hristos. Păzește-ți Biserica de cei violenți și perfizi și apără cauza celor întristați și săraci cu duhul. Să locuim pururea înaintea feței tale, mulțumind pentru judecățile tale drepte și pentru grija ta duioasă. Prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →