← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 57-58 — cu Matthew Henry

Psalmii 57-58Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Psalmii 57 și 58 oferă îndrumare statornică credincioșilor care se confruntă cu opoziție nedreaptă. Reflecțiile sale evidențiază modul în care rugăciunile și laudele lui David izvorăsc din primejdie reală, dar se odihnesc pe mila și adevărul lui Dumnezeu. Prin aceste cuvinte străvechi Henry arată cum inima credinciosului trece de la plângere la închinare încrezătoare. El expune, de asemenea, rădăcinile adânci ale răutății în cei care pervertesc dreptatea. Lecția de astăzi ne invită să zăbovim asupra perspectivelor lui Henry, astfel încât propriile noastre încercări să ne îndrepte, de asemenea, spre încredere statornică și laudă din inimă. Vom citi psalmii, vom studia paragrafe alese, vom considera temele lor mai largi, vom răspunde cu reflecție și vom încheia în rugăciune.
Citește

Citire

Luați un moment de liniște pentru a citi Psalmii 57 și 58 cu încetineală. Observați cum David strigă după milă în timp ce dușmanii îl înconjoară ca niște lei, apoi izbucnește deodată în laudă statornică. Observați mustrarea aspră a judecătorilor corupți și chemarea la dreptate dumnezeiască. Lăsați cuvintele să se așeze; îngăduiți atât plângerilor cât și declarațiilor milei și adevărului lui Dumnezeu să vă modeleze duhul înainte de a ne întoarce la comentariul lui Henry.
Studiu
Henry începe prin a oferi cadrul istoric al Psalmului 57. Titlul acestui psalm conține un cuvânt nou, Al-taschith — Nu distruge. Unii consideră că este doar o melodie cunoscută la care a fost pus psalmul; alții îl aplică la împrejurarea și conținutul psalmului. Nu distruge; adică David nu a vrut ca Saul să fie distrus, când acum în peșteră era o ocazie potrivită de a-l ucide, iar slujitorii lui ar fi vrut să o facă. Nu, spune David, nu-l distruge, 1 Samuel 24:4,6. Sau, mai degrabă, Dumnezeu nu a vrut ca David să fie distrus de Saul; i-a îngăduit să-l prigonească pe David, dar tot sub această limitare, Nu-l distruge; așa cum i-a îngăduit lui Satana să-l necăjească pe Iov, Doar să-i scutești viața. David nu trebuie distrus, căci este o binecuvântare în el (Isaia 65:8), și anume Hristos, cea mai bună dintre binecuvântări. Când David era în peșteră, în primejdie iminentă, ne spune aici care erau mișcările inimii sale către Dumnezeu; și fericiți sunt cei care au astfel de gânduri bune în mintea lor când sunt în primejdie! Henry schițează apoi fundalul legal probabil al Psalmului 58. Este conjectura probabilă a unora (în special Amyraldus) că înainte ca Saul să înceapă să-l prigonească pe David prin forță armată și să ridice miliția pentru a-l prinde, a format un proces împotriva lui prin cursul legii, prin care a fost condamnat fără a fi ascultat și declarat trădător de marele sfat sau curtea supremă de judecată, apoi proclamat „qui caput gerit lupinum — un lup fără lege”, pe care orice om îl putea ucide și niciun om nu-l putea proteja. Bătrânii, pentru a câștiga favoarea lui Saul, adoptând acest act de trădare, se presupune că David a scris acest psalm cu acea ocazie. I. El descrie păcatul lor și îl agravează, vers. 1-5. II. El invocă și prezice ruina lor și judecățile pe care Dumnezeul drept le va aduce asupra lor pentru nedreptatea lor (vers. 6-9) care vor aduce, 1. Mângâiere sfinților, vers. 10. 2. Slavă lui Dumnezeu, vers. 11. Păcatul apare aici atât de păcătos și atât de primejdios, iar Dumnezeu un răzbunător drept al nedreptății, de care ar trebui să fim afectați cântând acest psalm. Henry examinează apoi corupția firii care alimentează o astfel de nedreptate. II. Corupția firii lor. Aceasta a fost rădăcina amărăciunii din care au izvorât acea fiere și pelin (v. 3): Cei răi, care în inimă lucrează răutatea, sunt înstrăinați din pântece, înstrăinați de Dumnezeu și de tot binele, înstrăinați de viața dumnezeiască și de principiile, puterile și plăcerile ei, Efeseni 4:18. O stare păcătoasă este o stare de înstrăinare de acea cunoaștere a lui Dumnezeu și slujire a Lui pentru care am fost făcuți. Nimeni să nu se mire că acești oameni răi îndrăznesc să facă astfel de lucruri, căci răutatea este înnăscută în ei; au adus-o în lume cu ei; au în firea lor o înclinație puternică spre ea; au învățat-o de la părinții lor răi și au fost crescuți în ea printr-o educație rea. Ei sunt numiți, și nu greșit numiți, călcători ai legii din pântece; de aceea nu se poate aștepta altceva decât că vor lucra foarte viclean; vezi Isaia 48:8. Ei se rătăcesc de la Dumnezeu și de la datoria lor de îndată ce se nasc (adică de îndată ce pot); nebunia legată în inimile lor apare cu primele operații ale rațiunii; pe măsură ce grâul răsare, neghina răsare odată cu el. Trei exemple sunt date aici ale corupției firii: 1. Minciuna. Învață curând să vorbească minciuni și să-și îndoaie limbile, ca arcurile lor, în acest scop, Ieremia 9:3. Cât de curând vor spune copiii mici o minciună pentru a scuza o greșeală sau pentru propria lor laudă! De îndată ce pot vorbi, vorbesc spre necinstea lui Dumnezeu; păcatele limbii sunt unele dintre primele dintre călcările noastre de lege actuale. 2. Răutatea. Otrava lor (adică voința lor rea și ura pe care o purtau față de bunătate și față de toți oamenii buni, în special față de David) era ca otrava unui șarpe, înnăscută, veninoasă și foarte vătămătoare, și de care nu pot fi niciodată vindecați. Ne este milă de un câine otrăvit din întâmplare, dar urâm un șarpe care este veninos prin fire. Astfel este dușmănia blestemată din acest neam de șerpi împotriva Domnului și a Unsului Său. 3. Încăpățânarea. Sunt răuvoitori și nimic nu va lucra asupra lor, nicio rațiune, nicio bunătate, ca să-i îmblânzească și să-i aducă la o fire mai bună. Sunt ca năpârca surdă care își astupă urechea, v. 4,5. Psalmistul, după ce i-a asemănat pe acești oameni răi, de care se plânge aici, cu șerpii, pentru răutatea lor veninoasă, profită de ocazie, dintr-un alt motiv, să-i compare cu năpârca surdă sau cu vipera, despre care exista atunci această tradiție populară, că, deși prin muzică sau altă artă aveau un mod de a fermeca șerpii, astfel încât fie să-i distrugă, fie cel puțin să-i împiedice să facă rău, această năpârcă surdă își punea o ureche la pământ și o astupa pe cealaltă cu coada, astfel încât nu putea auzi glasul fermecătorului și astfel îi învingea intenția și se asigura. Folosirea acestei comparații nu verifică povestea și, chiar dacă ar fi adevărată, nu justifică folosirea acestui farmec; căci este doar o aluzie la relatarea unei astfel de lucruri, pentru a ilustra încăpățânarea păcătoșilor într-o cale păcătoasă. Scopul lui Dumnezeu, în Cuvântul și providența Sa, este de a vindeca șerpii de răutatea lor; în acest scop, cât de înțelepte, cât de puternice, cât de bine alese sunt fermecătoarele! Cât de puternice sunt cuvintele potrivite! Dar toate în zadar cu cei mai mulți oameni; și care este motivul? Este pentru că nu vor asculta. Nimeni nu este atât de surd ca cei ce nu vor auzi. Am cântat din fluier oamenilor și nu au dansat; cum ar putea, când și-au astupat urechile?
Considerați

Considerare

Henry conturează mai întâi mișcarea generală a Psalmului 57. Acest psalm este foarte asemănător cu cel care îl precede; a fost scris cu o ocazie asemănătoare, când David era atât în primejdie de necaz cât și în ispită de a păcătui; începe ca acela, „Fii milostiv cu mine”; metoda este, de asemenea, aceeași. I. Începe cu rugăciune și plângere, totuși nu fără oarecare asigurare că va primi răspuns la cererea sa, vers. 1-6. II. Încheie cu bucurie și laudă, vers. 7-11. Astfel, de aici putem lua îndrumare și încurajare, atât în cererile noastre cât și în mulțumirile noastre, și le putem oferi amândouă lui Dumnezeu, cântând acest psalm. Henry evidențiază mai târziu schimbarea bruscă de la rugăciune la laudă. Cât de ciudat se schimbă melodia aici! Rugăciunile și plângerile lui David, prin acțiunile vii ale credinței, sunt aici, dintr-o dată, prefăcute în laude și mulțumiri; sacul lui este dezlegat, este încins cu bucurie, iar aleluia-urile lui sunt la fel de fierbinți ca osanele lui. Aceasta ar trebui să ne facă să iubim rugăciunea, căci, mai devreme sau mai târziu, va fi înghițită de laudă. Observați,
Răspunde

Răspuns

1. Unde în împrejurările voastre actuale aveți cea mai mare nevoie să repetați strigătul lui David: „Fii milostiv cu mine, Dumnezeule”? 2. Cum v-ar putea încuraja observația lui Henry despre inimile statornice să vă pregătiți pentru laudă înainte ca izbăvirea să sosească? 3. În ce feluri puteți păzi împotriva înstrăinării de Dumnezeu pe care Henry o urmărește până în pântece?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, întărește inimile noastre să rămână statornice în mila Ta, pe când ne adăpostim sub umbra aripilor Tale în mijlocul oricărei încercări. Fie slava Ta mai presus de ceruri și lauda Ta să umple pământul, în timp ce cântăm credincioșia Ta chiar și când leii ne înconjoară. Prin Duhul Tău, smulge orice amărăciune și trezește limbile noastre la zori ca să vestească dragostea Ta statornică până când judecata Ta dreaptă va da dreptate celor drepți. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →