← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Estera

Estera 1-2 — cu Clarke

Estera 1-2Comentariul lui Adam Clarke la Biblie18 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii. În aceste pagini Clarke deschide sensul simplu al Scripturii cu claritatea caldă a harului wesleyan, invitând fiecare credincios la sfințenie practică prin cuvânt.
Citește

Citire

Întoarceți-vă acum la capitolele 1 și 2 din Estera. Citiți relatarea încet, permițând Duhului să vă pregătească inima pentru înțelepciunea pe care Clarke o dezvăluie cu privire la curțile regale, curajul liniștit și căile ascunse ale providenței.
Studiu
Clarke începe prin a cântări opiniile privind autorul cărții. Întreaga istorie a acestei cărți în ordinea ei conectată, împreună cu evenimentele din imperiul persan din acea vreme, se va găsi în introducere: la care cititorul este trimis. Cu privire la autorul acestei cărți există mai multe opinii: unii atribuie lucrarea lui Ezra; unii unuia Joachim, un mare preot; alții, bărbaților din Marea Sinagogă; și alții lui Mardoheu. Această din urmă este cea mai probabilă opinie: nici nu trebuie trecută cu vederea cea care îi dă lui Mardoheu ca partener pe Ezra însuși; deși este probabil ca încheierea, de la Estera 9:23 până la sfârșitul cărții, să fi fost inserată de o altă mână și la o vreme mai târzie. Deși unii creștini au ezitat să primească cartea Esterei în canonul sacru; totuși ea a fost întotdeauna primită de evrei, nu doar ca perfect autentică, ci și ca una dintre cele mai alese dintre cărțile lor sacre. El afirmă apoi autenticitatea cărții prin sărbătoarea durabilă a lui Purim. Ei o numesc megillah, VOLUMUL, prin excelență; și o țin în cea mai înaltă stimă. Că ea consemnează istoria unui fapt real, observarea sărbătorii lui Purim, până în ziua de azi, este o dovadă suficientă. Într-adevăr, aceasta este una dintre cele mai puternice dovezi pe care le poate avea orice fapt, și anume că, pentru a-l comemora, un anumit rit, procesiune, sărbătoare sau ceva asemănător, ar fi trebuit să fie instituit la vremea aceea, care, fără întrerupere, a fost continuat anual prin fiecare generație a acelui popor, și oriunde ei sau grupuri din ei ar fi poposit, până în ziua de azi. Acesta este faptul privitor la sărbătoarea lui Purim menționată aici; pe care evreii, în toate locurile împrăștiării lor, au celebrat-o neîntrerupt și o continuă să o celebreze, din vremea eliberării lor de la masacrul intenționat de Aman până în prezent. Clarke se oprește pentru a lăuda modestia și curajul lui Vaști. Versetul 12. Versetul 12. Vaști a refuzat să vină — Și mult ar trebui lăudată pentru aceasta. Ce femeie, posedând chiar și o parte comună de prudență și modestie, ar putea consimți să se expună privirii unui asemenea grup de bacanali beți? Curajul ei era egal cu modestia ei: ea ar rezista mandatului regal, mai degrabă decât să încalce regulile decenței caste. Disprețul ei față de măreția lumească, când era pus în competiție cu ceea ce fiecare femeie modestă ține drag și sfânt, este demn de observat. Ea știa bine că acest act de neascultare i-ar costa coroana, dacă nu și viața: dar nu îi păsa de amândouă, deoarece considera că virtutea și onoarea ei erau în joc. Umilința ei a fost mult evidențiată în acest refuz. Ea era frumoasă; și ar fi putut să se arate cu mare avantaj și să aibă o ocazie minunată de a-și satisface vanitatea, dacă ar fi avut vreuna: dar a refuzat să vină. Salut, femeie nobilă! fii o pildă pentru tot sexul tău în orice ocazie similară! Cu siguranță, luând totul în considerare, avem puține femei ca Vaști; căci unele dintre cele mai înalte din țară se vor îmbrăca și se vor împodobi cu cea mai mare strălucire, chiar până la marginea averii lor, pentru a se expune la baluri, piese de teatru, gale, opere și adunări publice de tot felul, (aproape goale), ca să fie văzute și admirate de bărbați, și chiar, spre veșnicul reproș și larga suspiciune a onoarei și castității lor, să figureze în mascarade! Vaști trebuie considerată în vârful sexului ei: - Rara avis in terris, nigroque simillima cygno. O lebădă neagră nu este nici pe jumătate atât de rară.
Considerați

Considerare

Clarke încheie notând absența remarcabilă a numelui divin în textul ebraic. Versetul 23. Versetul Estera 2:23. A fost aflat — A fost dovedit împotriva lor, în consecință ei au fost spânzurați. Poate că cuvintele vaiyittalu al ets, au fost spânzurați pe lemn sau pe un copac, se pot referi la faptul că au fost trași în țeapă. Un țăruș ascuțit este pus drept în pământ, și vinovatul este luat, așezat pe vârful ascuțit, și apoi tras în jos de picioare până când țărușul care a intrat în fundament trece prin corp și iese pe lângă gât. O specie de pedeapsă cea mai înspăimântătoare, în care răzbunarea și cruzimea pot sătura la maximum răutatea lor. Vinovatul trăiește un timp considerabil în agonie chinuitoare. S-a observat că numele lui Dumnezeu nu apare o singură dată în această carte. Aceasta este adevărat pentru textul ebraic și toate traducerile din el; dar în Septuaginta găsim următoarele cuvinte, în Estera 2:20, după ce Estera nu și-a arătat rudenia: Οὑτως γαρ ενετειλατο αυτῃ Μαρδοχαιος, φοβεισθαι τον Θεον, και ποιειν τα προσταγματα αυτου, καθως ην μετ' αυτου; "Căci așa îi poruncise Mardoheu, să se teamă de DUMNEZEU și să păzească poruncile Lui, așa cum făcea când era cu el." Aceasta, în ceea ce privește Septuaginta, îndepărtează reproșul ciudat de la această carte. Trebuie recunoscut că nu pentru că nu au existat multe ocazii potrivite numele sacru nu a fost introdus.
Răspunde

Răspuns

Unde, în propriul tău context, te cheamă Domnul la un curaj liniștit ca al lui Vaști? Cum te invită absența numelui lui Dumnezeu în Estera să ai încredere în prezența Sa ascunsă în viața de zi cu zi? În ce feluri ai putea practica sfințenia practică pe care Clarke o recomandă atât de des?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru lumina pe care Adam Clarke o revarsă asupra cuvântului Tău. Dă-ne har să umblăm în același curaj smerit și încredere statornică pe care povestea Esterei le arată. Fie ca Duhul să formeze în noi o sfințenie care să fie atât practică cât și plină de bucurie, ca să Te putem onora în orice stare a vieții. Prin Hristos Domnul nostru, amin.

Comentariul lui Adam Clarke la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →