← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 1-2 — cu Maclaren

Psalmii 1-2Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. Concentrându-se pe Psalmii capitolele 1 și 2, Maclaren urmărește modul în care Psaltirea se deschide și se închide cu declarații ale fericirii umane și ale gloriei divine. Expunerea sa atentă dezvăluie inelul de aur format de primul și ultimul verset, scopurile auto-revelației lui Dumnezeu și prefigurarea perfecțiunii cerești. Prin cuvintele sale suntem invitați să considerăm viața binecuvântată înrădăcinată în Legea lui Dumnezeu și lauda care răspunde iubirii Sale. Să ascultăm cu atenție în timp ce Maclaren ne călăuzește prin acești psalmi fundamentali.
Citește

Citire

Luați un moment de liniște pentru a citi Psalmii capitolele 1 și 2 în întregime. Observați contrastul dintre omul fericit care se desfată în Legea lui Dumnezeu și calea trecătoare a celor răi. Vedeți pe Împăratul uns așezat pe Sion și chemarea de a sluji Domnului cu reverență. Lăsați cuvintele să se așeze în inima voastră înainte de a ne întoarce la expunerea lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a așeza primul și ultimul verset al Psaltirii unul lângă altul. Aceste două versete pe care îndrăznesc să le pun unul lângă altul prezintă într-un mod foarte remarcabil această caracteristică. Nu este întâmplător că ele stau acolo unde sunt, primul și ultimul verset al întregii colecții, închizând totul, ca într-un inel de aur, și îndoindu-se ca să se întâlnească. Ele sunt rezumatul întregului scop și rezultat al revelației lui Dumnezeu către oameni. El leagă apoi aceste versete de Lege și Profeți. Primul și al doilea psalm răsună cele două părți principale ale vechii revelații – Legea și Profeții. Primul dintre ele este ocupat cu celebrarea fericirii și a ființei rodnice, stabile a omului care iubește Legea Domnului, în contrast cu viața fără rădăcină și stearpă a celui nelegiuit, care este ca pleava. Al doilea este ocupat cu contemplarea „decretului” divin prin care Împăratul care vine este așezat pe „sfântul deal al lui Sion” al lui Dumnezeu și a fericirii „tuturor celor ce își pun încrederea în El”, în contrast cu distrugerea grabnică ce va cădea peste închipuirile deșarte ale neamurilor răzvrătite și ale regilor uniți ai pământului. Maclaren continuă declarând scopul dublu al lui Dumnezeu în revelație. Primul nostru text poate fi tradus ca o exclamație de bucurie: „O, fericirea omului – a cărui desfătare este în Legea Domnului”. Al doilea este o invocare sau o poruncă. Primul exprimă deci scopul pe care Dumnezeu îl asigură prin darul Legii; al doilea, scopul la care El ne cheamă să împlinim prin tributul inimilor și al cântărilor noastre – fericirea omului și slava lui Dumnezeu.
Considerați

Considerare

Maclaren se îndreaptă spre profețiile perfecțiunii cerești. Deși este adevărat că ambele scopuri sunt împlinite aici și acum, este de asemenea adevărat că împlinirea lor este doar parțială și că, de aceea, pentru împlinirea lor trebuie să ne ridicăm privirile dincolo de această lume a credinței imperfecte, a fericirii incomplete, a laudei întrerupte. Dacă psalmistul a privit astfel înainte nu știm. Dar pentru noi, lipsurile bucuriilor și ale cântărilor noastre sunt profetice ale răpirii perfecte și perpetue a uneia și ale muzicii perfecte și perpetue a celeilalte. Știm că Cel care ne-a dat atât de mult nu își va opri mâna până nu va desăvârși ceea ce ne privește. Știm că Cel care a învățat inimile noastre mute să-L mărească pe numele Său nu va înceta până când „din buzele pruncilor și ale celor ce sug, a desăvârșit lauda”. Știm că pelerinii în ale căror inimi sunt căile sunt fericiți și suntem siguri că o fericire mai deplină trebuie să aparțină celor care au ajuns la capătul călătoriei. El încheie descriind fericirea desăvârșită care îi așteaptă pe cei răscumpărați. Este perfecțiunea fericirii omului. Atunci exclamația de bucurie a primului nostru text, pe care am fost nevoiți adesea să ne străduim din greu să nu o necredem, nu va mai fi un adevăr al credinței, ci un adevăr al experienței. Aici a trebuit să credem că este așa, chiar când abia puteam să ne ținem de încredere. Acolo, memoria va privi înapoi la rătăcirile noastre prin acest mare pustiu și, luminată de rezultatul lor, va vorbi doar despre Milă și Bunătate ca îngerii noștri călăuzitori de-a lungul vieții. Sfârșitul va încununa lucrarea. Conștiința pură, neamestecată a fericirii va umple toate inimile și va izbucni în vechea exclamație, pe care uneori a trebuit să o înăbușim suspinând înainte de a putea vorbi pe pământ. Când El va spune: „Intrați! voi, binecuvântații Tatălui Meu”, toate lacrimile și temerile, durerile și păcatele noastre vor fi uitate și nu vom avea decât să spunem, în uimire și bucurie: „Fericiți cei ce locuiesc în casa Ta; ei Te vor lăuda neîncetat”.
Răspunde

Răspuns

Cum provoacă fericirea descrisă în acești psalmi modul în care măsurați adevărata fericire? În ce feluri ar putea viața voastră zilnică să răsune mai clar lauda pe care Maclaren o vede ca răspunsul intenționat de Dumnezeu? Unde simțiți invitația de a avea mai multă încredere în Împăratul de pe Sion astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, plantează inimile noastre ca niște copaci lângă pâraiele de apă vie, ca să ne desfătăm în Legea Ta și să aducem rod la vremea lui. Prin Duhul Tău, păzește-ne de sfatul celor nelegiuiți și statornicește-ne în binecuvântatul adăpost al Fiului Tău, ca să stăm neclintiți în ziua judecății și să cunoaștem bucuria celor cărora Tu le faci cunoscută calea. Atrage ochii noștri spre domnia care vine a lui Hristos, până când orice gând se supune Cuvântului Tău și viețile noastre răsună de laudă. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →