← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni

1 Corinteni 6 — cu notele marginale

1 Corinteni 6Notele marginale ale Bibliei de la Geneva (1599)20 min
Deschidere
În căldura simplă a mărturisirii reformate, anotatorii de la Geneva și-au expus notele marginale la Prima Epistolă către Corinteni, capitolul șase. Teodor Beza, William Whittingham și tovarășii lor de muncă se străduiesc să țină Biserica departe atât de curțile lumii cât și de necurăția lumii, îndreptând pe fiecare credincios către Domnul care ne-a răscumpărat. Distincțiile lor atente între ceea ce este îngăduit și ceea ce este potrivit, între arbitrajul privat și ofensa publică, încă călăuzesc astăzi casa credinței. De aceea deschidem din nou aceste note, cerând Duhului care i-a sfințit pe corinteni să ne sfințească și pe noi.
Citește

Citire

Să auzim acum capitolul al șaselea din prima epistolă a lui Pavel către corinteni, ascultând acele chestiuni pe care anotatorii de la Geneva le-au socotit cele mai necesare pentru curăția și pacea Bisericii. Citiți cu încetineală, ca avertismentele împotriva judecății nedrepte și a îngăduinței trupești să cerceteze inima.
Studiu
Anotatorii de la Geneva încep prin a trata a treia chestiune a judecăților civile. Versetul 1. 6:1 Îndrăznește {1} {a} vreunul dintre voi, având o pricină împotriva altuia, să se judece {b} înaintea celor nedrepți, {2} și nu înaintea sfinților? (1) A treia chestiune este despre judecățile civile. Dacă este îngăduit unuia dintre credincioși să tragă pe un alt credincios înaintea scaunului de judecată al unui necredincios? El răspunde că nu este îngăduit, pentru că este o ofensă ca credincioșii să facă aceasta, căci nu este rău în sine ca o pricină să fie adusă înaintea scaunului de judecată, chiar al unui necredincios. (a) Ca și cum ar fi zis: 'Ați ajuns atât de nerușinați, încât nu vă este rușine să faceți din Evanghelie un obiect de râs pentru oamenii profani?' (b) Înaintea celor nedrepți. (2) El adaugă că nu interzice ca un vecin să se judece cu altul, dacă este nevoie, dar totuși sub judecători sfinți. Ei apasă apoi concluzia că arbitrii particulari sunt de ajuns pentru asemenea pricini. Versetul 4. 6:4 {4} Dacă deci aveți {c} judecăți ale lucrurilor ce țin de viața aceasta, puneți-i să judece pe cei ce sunt {d} socotiți cei mai de jos în Biserică. (4) Concluzia, în care prescrie un remediu pentru această greșeală: adică, dacă își încheie treburile lor particulare între ei prin arbitri aleși din Biserică: pentru care materie și scop, cel mai de jos dintre voi, zice el, este de ajuns. De aceea nu condamnă scaunele de judecată, ci arată ce este potrivit pentru împrejurarea vremii, și aceasta fără a micșora cu nimic dreptul magistratului. Căci nu vorbește despre judecăți care se practică între credincioși și necredincioși, nici despre judecăți publice, ci despre controverse care pot fi încheiate de arbitri particulari. (c) Curți și locuri de judecată. (d) Chiar și cel mai de jos dintre voi. Ei expun apoi greșeala mai adâncă ce îi mână pe credincioși înaintea judecătorilor necredincioși. Versetul 7. 6:7 {6} Acum deci este cu totul o {e} slăbiciune între voi, pentru că vă judecați unii cu alții. {7} De ce nu suferiți mai degrabă nedreptatea? De ce nu vă lăsați mai degrabă înșelați? (6) Acum merge mai departe și, deși prin a le îngădui arbitri particulari din adunarea credincioșilor, nu condamnă pur și simplu, ci mai degrabă întărește judecățile particulare, astfel încât ele să se exercite fără ofensă. Totuși arată că, dacă ar fi așa cum ar trebui să fie și cum s-ar dori, nu ar avea nevoie să folosească acel remediu nici. (e) O slăbiciune a minții care se spune că este la cei ce se lasă biruiți de poftele lor, și este o greșeală ce diferă mult de cumpătare și moderație: astfel încât îi mustră pe cei ce nu puteau îndura o nedreptate făcută lor. (7) Aceasta se referă mai ales la cealaltă parte a mustrării, adică faptul că s-au judecat chiar sub necredincioși, când ar fi trebuit mai degrabă să sufere orice pierdere, decât să dea acea ofensă. Dar totuși este în general adevărat că ar trebui mai degrabă să renunțăm la dreptul nostru, decât să încercăm până la capăt legea în grabă și dintr-o pornire de a răzbuna o nedreptate. Dar corintenii nu au purtat grijă de niciuna, și de aceea zice că trebuie să se pocăiască, dacă nu vor fi scoși afară din moștenirea lui Dumnezeu.
Considerați

Considerare

După ce au tratat chestiunile mai mici, anotatorii se întorc la avertismentul mai greu împotriva nedreptății. Versetul 9. 6:9 Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? {8} Nu vă înșelați: nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici efeminații, nici cei ce se împreunează cu bărbați, (8) Acum se pregătește să treacă la al patrulea tratat al acestei epistole, care privește alte materii, privind mai întâi această chestiune, cum pot oamenii să folosească bine o femeie sau nu. Și această chestiune are trei părți: desfrânarea, căsătoria și viața singură. Cât despre desfrânare, o condamnă cu totul. Iar căsătoria o poruncește unora, ca un remediu bun și necesar pentru ei: altora o lasă liberă. Iar altora o descurajează, nu ca fiind nelegiuită, ci ca fiind nepotrivită, și aceasta nu fără excepție. Cât despre viața singură (sub care cuprind și fecioria) nu o impune nimănui: totuși îi îndeamnă pe oameni la ea, dar nu pentru ea însăși, ci pentru un alt motiv, nici tuturor oamenilor, nici fără excepție. Și fiind pe cale să vorbească împotriva desfrânării, începe cu o mustrare generală a acelor vicii, de care acea cetate bogată și dezmățată abundă cel mai mult: avertizându-i și învățându-i cu stăruință, că pocăința este unită în chip nedespărțit cu iertarea păcatelor, și sfințirea cu îndreptățirea. Ei încheie prin a declara că trupul însuși este un templu cumpărat de Hristos. Versetul 19. 6:19 {14} Ce? Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt [care este] în voi, pe care îl aveți de la Dumnezeu, și {15} nu sunteți ai voștri? (14) Al treilea argument: pentru că cel ce se desfrânează este sacrileg, deoarece trupurile noastre sunt închinate lui Dumnezeu. (15) Al patrulea argument: pentru că nu suntem ai noștri, ca să ne dăm altuia, cu atât mai puțin lui Satan și cărnii, văzând că Dumnezeu însuși ne-a cumpărat, și aceasta cu un mare preț, ca atât în trup cât și în suflet, să slujim slavei Sale.
Răspunde

Răspuns

Unde am căutat îndreptățire înaintea lumii mai degrabă decât înaintea sfinților? În ce lucruri indiferente m-am lăsat robit? Cum voi cinsti pe Domnul cu trupul pe care El l-a cumpărat?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care ne-ai cumpărat cu un preț, dă-ne ca niciodată să nu tragem numele Tău înaintea celor nedrepți, nici să ne închinăm mădularele noastre necurăției. Învață-Ți Biserica să-și așeze propriile treburi în dreptate și să prețuiască moștenirea pe care cei nedrepți nu o pot împărtăși. Același Duh care i-a spălat și sfințit pe corinteni să ne țină de la orice robie a poftei și de la orice ofensă împotriva sfinților. Trupurile noastre, acum temple ale Duhului Tău Sfânt, să Te slăvească atât în judecată cât și în curăție, prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Notele marginale ale Bibliei de la Geneva (1599) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →