← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Mi-au dat fiere, și Grăbește-Te să mă ajuți: Psalmii 69 și 70

Psalmii 69-70Un comentariu la Psalmi din scriitori primitivi și medievali (Neale & Littledale)20 min
Deschidere
Psalmul 69 este unul dintre marile Psalmi ai Patimilor — 'acest Psalm', observă catena prin Cassiodor, 'este al patrulea dintre aceia care vorbesc pe larg despre Patimile și Învierea Domnului' — și este citat de trei ori în Noul Testament, de apostolii Petru, Ioan și Pavel, despre suferințele lui Hristos. Venerabilul Beda spune despre el limpede: 'De-a lungul Psalmului Hristos vorbește în chip de rob.' Auzim în el glasul de pe Cruce — 'apele au intrat până la sufletul meu… râvna casei Tale m-a mistuit… mi-au dat fiere să mănânc, și când mi-era sete, mi-au dat oțet să beau.' Răsăritul creștin îl citește la citirea Proorocului Iona și la Evanghelia Sfântului Ioan, și îl rostește în toată Săptămâna Sfântă. Psalmul 70 este scurtul său însoțitor, strigătul grăbirii — 'Grăbește-Te, Dumnezeule, să mă izbăvești: fă grabă să mă ajuți, Doamne' — și Venerabilul Beda notează că aici 'și mădularele trebuie să vorbească după Cap, vestindu-și suferințele și slavele ce vor urma.' Primul său verset, 'Dumnezeule, grăbește-Te să ne mântuiești; Doamne, fă grabă să ne ajuți', deschide fiecare Ceas al rugăciunii Bisericii. Împreună, cei doi Psalmi ne pun Patimile Capului înainte și ne pun pe buze graba mădularelor Sale.
Citește

Citire

Citește Psalmul 69 ca pogorârea și înălțarea lui Hristos cel suferind. Începe în adânc: 'Mântuiește-mă, Dumnezeule, că au intrat apele până la sufletul meu. M-am afundat în noroiul adâncului, unde nu este temelie… M-am ostenit strigând; gâtlejul mi s-a uscat.' Numește pricina: 'Cei ce mă urăsc fără pricină sunt mai mulți decât perii capului meu… Căci râvna casei Tale m-a mistuit, și ocările celor ce Te ocărau pe Tine au căzut asupra mea.' Ajunge la centrul amar: 'Mi-au dat fiere să mănânc, și când mi-era sete, mi-au dat oțet să beau.' Se roagă de izbăvire din mormânt: 'Să nu mă înece potopul apelor, nici să nu mă înghită adâncul, și să nu închidă groapa gura ei asupra mea.' Și se sfârșește în înviere și lauda lumii: 'Iar eu, când sunt sărac și întristat, ajutorul Tău, Dumnezeule, mă va ridica… Să-L laude cerul și pământul, marea și toate cele ce se mișcă într-însa. Căci Dumnezeu va mântui Sionul și va zidi cetățile lui Iuda.' Apoi Psalmul 70, scurt și urgent: 'Grăbește-Te, Dumnezeule, să mă izbăvești… să se bucure și să se veselească întru Tine toți cei ce Te caută… Iar eu sunt sărac și întristat: grăbește-Te spre mine, Dumnezeule. Tu ești ajutorul meu și Răscumpărătorul meu: Doamne, nu zăbovi.'
Studiu
În centrul Psalmului 69 stau fierea și oțetul, împlinite literal când ostașii 'I-au dat să bea oțet amestecat cu fiere.' Fericitul Augustin, citind 'mi-au pus fiere în mâncarea Mea', scoate la iveală rana mai adâncă: Domnul dăduse deja ucenicilor Săi hrana plăcută a propriului Său Trup, Dar El Însuși luase hrană plăcută când a mâncat Paștile cu ucenicii Săi, și prin aceasta a arătat Taina Trupului Său. În acea Dulce Hrană a Unității lui Hristos se aruncă fierea — și Augustin numește cine o aruncă și acum: la această Hrană plăcută cine este acela care adaugă fiere, dacă nu cei ce se împotrivesc Evangheliei, asemenea prigonitorilor lui Hristos; căci cei ce prin viață rea aduc sminteală Bisericii dau fiere după o astfel de carne plăcută. Astfel, trădarea lui Hristos la Cină se înnoiește oriunde Euharistia iubirii este amărâtă. Totuși Psalmul este o rugăciune pentru Înviere de-a lungul întregului său. 'Să nu mă înece potopul apelor', strigă el; și Fericitul Augustin răspunde că potopul care a copleșit trupul nu va copleși duhul — A înecat după trup, să nu înece după duh. Trupul pus în mormânt nu rămâne; groapa nu-și închide gura asupra Capului.
Considerați

Considerare

Psalmul 69 se întoarce, în blestemele sale, de la Capul suferind la judecățile drepte ale lui Dumnezeu — totuși Părinții păzesc aceste versete de cruzime. Când se roagă 'Să fie șterși din cartea celor vii', Fericitul Augustin își oprește ascultătorii, ca nu cumva să-L închipuie pe Dumnezeu capricios: nu trebuie să luăm aceasta ca și cum Dumnezeu ar scrie pe cineva în Cartea Vieții și l-ar șterge. Căci preștiința lui Dumnezeu este nezdruncinată: El a preștiut, El a predestinat pe toți mai înainte de întemeierea lumii pe cei ce vor împărăți cu Fiul Său în viața veșnică. Cum sunt atunci oamenii 'șterși' dintr-o carte în care nu au fost niciodată scriși? S-a spus despre nădejdile lor, pentru că ei s-au socotit a fi scriși — ștergerea este deziluzionarea unei nădejdi false, ca să vadă limpede că nu sunt acolo și să se întoarcă. Iar Augustin păzește și cununa mucenicului de greșeala opusă. Când Psalmul strigă împotriva celor ce urăsc pe cel nevinovat fără pricină, ne amintește că suferința singură nu face un sfânt: simpla suferire a prigoanei sau a morții nu este prin sine lăudabilă, ci a îndura astfel de lucruri pentru o pricină bună. Patima lui Hristos este pricina care face crucea binecuvântată; fără ea, suferința goală este doar pierdere.
Răspunde

Răspuns

Lasă acești doi Psalmi să te pună, mai întâi, lângă Cruce. Apele care au intrat până la sufletul Său, noroiul adânc, fierea și oțetul, râvna casei Tatălui Său care L-a mistuit — toate acestea au fost purtate pentru tine, de Cel care în chip de rob nu S-a rugat să fie izbăvit de păcat, cum trebuie tu, ci de suferințele Patimii Sale. Nu amărî Hrana plăcută pe care ți-a dat-o; Augustin avertizează că a aduce sminteală Bisericii prin viață rea înseamnă a adăuga fiere după o astfel de carne dulce, a sta de partea celor ce se împotrivesc Evangheliei împotriva Domnului care te-a hrănit. Trăiește vrednic de Pâinea Trupului Său. În al doilea rând, lasă blestemele să te învețe milă și neîncredere în sine. Nu te bucura de căderea nici unui om: Dumnezeu nu scrie un suflet în Cartea Vieții ca apoi să-l șteargă; ștergerea este deziluzionarea unei nădejdi false, și cât timp mai este suflare omul se poate întoarce și fi scris cu adevărat. Și nu te bizui pe propriile tale suferințe — numai pricina face crucea binecuvântată. În al treilea rând, rostește Psalmul 70 ca suflarea ta zilnică: 'Dumnezeule, grăbește-Te să ne mântuiești; Doamne, fă grabă să ne ajuți.' Când ești sărac și întristat, când potopul se ridică după trup, lasă-l să nu te înece după duh — căci ajutorul lui Dumnezeu te va ridica, precum L-a ridicat pe Domnul tău răstignit.
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Care în chip de rob Te-ai pogorât în noroiul adâncului unde nu este temelie, în Care au intrat apele până la sufletul Tău, Care pentru râvna casei Tatălui Tău ai fost mistuit și Ți s-a dat fiere să mănânci și oțet să bei în setea Ta: prin amara Ta Patimă, mântuiește-ne. Să nu ne înece potopul apelor după duh, deși ne-a copleșit trupul; să nu ne înghită adâncul, nici să nu închidă groapa gura ei asupra noastră, ci ridică-ne împreună cu Tine prin ajutorul lui Dumnezeu, în puterea Învierii Tale. Păzește-ne de a amărî Hrana plăcută a Trupului Tău; fă-ne să trăim vrednici de Pâinea pe care ne-ai dat-o. Învață-ne să nu ne bucurăm niciodată de căderea unui păcătos, știind că Tu nu scrii un suflet în Cartea Vieții ca să-l ștergi, și că cât timp mai suflăm ne putem întoarce și fi scriși cu adevărat printre cei ce împărățesc cu Tine. Și fă rugăciunea Ta zilnică a noastră: Dumnezeule, grăbește-Te să ne mântuiești; Doamne, fă grabă să ne ajuți; nu zăbovi, că Tu ești Ajutorul și Răscumpărătorul nostru. Adu-Ți aminte de pelinul și fierea pe care Ți s-au dat să bei pentru păcătoși, și fie amărăciunea Ta dulceața noastră veșnică. Ție, Cel răstignit și înviat, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Duhul Tău cel preasfânt și de viață dătător, slavă, cinste și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Un comentariu la Psalmi din scriitori primitivi și medievali (Neale & Littledale) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →