Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni
2 Corinteni 9 — cu Clarke
Deschidere
Bine ați venit la această lecție Eterniseed extrasă din Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii. În tratarea sa asupra 2 Corinteni 9, venerabilul exeget metodist deschide sensul limpede al Scripturii privitor la generozitatea creștină. Cu căldura harului wesleyan el arată cum dăruirea cu bucurie izvorăște din lucrarea lui Hristos în inimă și se întoarce ca binecuvântare înmulțită asupra fiecărui credincios. Duhul care a călăuzit pana lui Clarke să ne călăuzească acum citirea, studiul și rugăciunea, pentru ca sfințenia practică să abunde în viața de fiecare zi a credinței.
Citește
Citire
Să citim acum împreună capitolul al nouălea din a doua epistolă către Corinteni. Ascultați îndemnul tandru al apostolului ca darul făgăduit al corintenilor să fie gata, generos și plin de bucurie. Pe măsură ce cuvintele sunt citite, invitați același Duh care l-a mișcat pe Pavel și mai târziu pe Clarke să vă miște și inima voastră spre generozitate veselă și laudă recunoscătoare.
Studiu
Clarke trece apoi la maxima semănătorului și la fundalul ei iudaic.
Versetul 6. 2 Corinteni 9:6. Cel ce seamănă cu zgârcenie — Aceasta este o maximă limpede: nimeni nu poate aștepta să secere decât în măsura în care a semănat. Și aici milostenia este înfățișată ca o sămânță aruncată, care va aduce o recoltă. Dacă semănatul este darnic și sămânța bună, recolta va fi pe măsură. Semănatul este folosit printre evrei pentru a exprima milostenia: așa înțeleg ei Isaia 32:20: Fericiți sunteți voi care semănați lângă toate apele; adică cei gata să ajute pe oricine este în nevoie. Iar Osea 10:12 îl tâlcuiesc astfel: Semănați-vă milostenie și veți secera îndurare — dacă arătați milă săracilor, Dumnezeu vă va arăta milă.Clarke deosebește apoi cele două lăzi din templu și duhul pe care fiecare îl reprezintă.
Versetul 7. 2 Corinteni 9:7. Nu cu părere de rău sau de nevoie — Evreii aveau în templu două lăzi pentru milostenie: una era של תובה a celor necesare, adică ceea ce cerea legea, cealaltă era של נרבה a darurilor de bunăvoie. Ca să scape de pierzare, unii dădeau cu părere de rău ceea ce îi silea nevoia; alții dădeau cu bucurie, din dragoste de Dumnezeu și din milă față de săraci. Despre primii nu se spune nimic; ei au împlinit pur și simplu cerința legii. Despre cei din urmă se spune mult; Dumnezeu îi iubește. Folosul milosteniei se pierde pentru cel ce dă atunci când o face cu inimă cârtitoare. Și, deoarece nu împlinește datoria în duhul datoriei, chiar împlinirea literei legii este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. La aceste două feluri de milostenii din templu face apostolul aluzie cât se poate de limpede. Vezi Schoettgen.Clarke arată cum Dumnezeu înmulțește sămânța pentru orice dătător darnic.
Versetul 8. 2 Corinteni 9:8. Dumnezeu poate să facă ca tot harul să prisosească — Am văzut deja, 2 Corinteni 8:1, că cuvântul χαρις, în legătura în care îl folosește apostolul în aceste capitole, înseamnă un dar de milostenie; aici are cu siguranță același înțeles: Dumnezeu poate să vă dea, în îndurarea Sa, belșug de bunuri vremelnice; astfel, având de ajuns, să prisosiți în orice faptă bună. Aceasta se referă la semănatul din belșug: cei ce fac așa vor secera din belșug — vor avea un prisos al binecuvântărilor lui Dumnezeu.
Considerați
Considerare
Clarke încheie identificând darul nespus cu harul care prisosește deja descris.
Versetul 15. 2 Corinteni 9:15. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Său nespus. — Unii susțin că aici este vorba doar de Hristos; alții, că este vorba de milostenie. După toate deosebirile dintre comentatori și predicatori, este cât se poate de limpede că ανεκδιηγητος δωρεα, darul nespus, este exact același lucru cu υπερβαλλουση χαρις, harul sau binele care prisosește, din versetul precedent. Dacă deci Iisus Hristos, darul iubirii nemărginite a lui Dumnezeu față de om, este înțelesul darului nespus din acest verset, El este avut în vedere și prin harul care prisosește din versetul anterior. Dar este cât se poate de limpede că este lucrarea lui Hristos în ei, și nu Hristos Însuși, ceea ce se are în vedere în versetul 14 2 Corinteni 9:14; și, în consecință, că este aceeași lucrare, nu Cel ce o săvârșește, la care se face referire în acest ultim verset. Câteva observații suplimentare pot fi necesare asupra încheierii acestui capitol. 1.Clarke încheie capitolul cu o ultimă îndemnare la recunoștință pentru orice bună dispoziție lucrata de Dumnezeu.
Parafraza lui Whitby poate fi primită fără ezitare ca dând sensul adevărat al pasajului. „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Său nespus: adică această admirabilă milostenie (izvorâtă din lucrarea lui Hristos în suflet) prin care Dumnezeu este atât de mult preaslăvit, Evanghelia primește atâta cinste, alții sunt atât de mult ajutați, iar voi veți fi de Dumnezeu atât de îmbelșugat răsplătiți.” Acesta este sensul cumpătat al pasajului; și niciun alt înțeles nu se potrivește cu el. Pasajul însuși este o dovadă măreață că orice bună dispoziție din sufletul omului vine de la Dumnezeu; și desființează noțiunea de bine natural, adică bine pe care Dumnezeu nu-l lucrează, ceea ce este absurd; căci niciun efect nu poate exista fără o cauză; iar Dumnezeu fiind izvorul binelui, tot ce poate fi numit bine trebuie să vină nemijlocit de la El. Vezi Iacov 1:17. 3. Cei mai mulți oameni pot vedea mâna lui Dumnezeu în rânduielile dreptății Sale, și totuși acestea apar foarte rar.
Răspunde
Răspuns
1. Unde, în împrejurările mele de acum, mă invită Duhul la un răspuns mai vesel și mai puțin cârtitor față de o nevoie cunoscută?
2. Cum am trăit recent faptul că Dumnezeu îmi pune la îndemână și mijloacele și inima de a dărui?
3. În ce chip nou pot uni mulțumirea adusă lui Dumnezeu pentru lucrarea lui Hristos acum activă în mine?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru mărturia limpede a slujitorului Tău Adam Clarke că orice bună dispoziție este darul Tău. Dă-ne har să semănăm cu dărnicie și fără cârtire, ca săracii să fie ajutați, numele Tău preaslăvit și multe rugăciuni să se înalțe pentru noi. Înmulțește sămânța pe care deja ai pus-o în mâinile noastre și ține inimile noastre vii atât față de plângere cât și față de recunoștință. Fie ca harul care prisosește al lui Hristos să stăpânească atât de mult în noi încât dăruirea și viața noastră să devină o singură și neîntreruptă faptă de laudă. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →