Eterniseed › Curriculum › Isaia
Isaia 43-44 — cu Barnes
Deschidere
În tradiția exegetică clară a erudiției prezbiteriene americane, ne întoarcem astăzi la Notele asupra Bibliei ale lui Albert Barnes pentru capitolele 43 și 44 din Isaia. Expunerea atentă verset cu verset a lui Barnes dezvăluie credincioșia legământului lui Dumnezeu față de poporul său risipit, arătând cum Domnul care a întemeiat pe Israel îi va răscumpăra și restaura de asemenea. Tratamentul său scoate în evidență argumentele succesive ale profetului pentru mângâiere în mijlocul captivității, întemeind fiecare promisiune pe caracterul neschimbător al lui Yahweh. Pe măsură ce îi urmăm analiza, suntem invitați să vedem același Dumnezeu lucrând în încercările noastre, chemându-ne să ne încredem în scopurile sale răscumpărătoare.
Citește
Citire
Să citim acum Isaia 43 și 44 cu inimi deschise, ascultând asigurările repetate ale Domnului că și-a chemat poporul pe nume și îl va trece prin foc și prin ape. Aceste capitole trec de la promisiuni duioase de eliberare la amintiri solemne ale păcatului lui Israel și ale puterii suverane a Domnului peste neamuri. Pe măsură ce textul este citit, să reflectăm cum fiecare asigurare se sprijină pe faptele anterioare ale lui Dumnezeu de creație și răscumpărare.
Studiu
Barnes începe prin a situa capitolul în argumentul mai larg al lui Isaia.
Introducere. Acest capitol este evident o continuare a subiectului discutat în capitolele precedente și se referă în principal la eliberarea promisă din Babilon. Poporul lui Dumnezeu este încă privit de profet ca suferind relele lungii și dureroasei sale captivități, iar scopul său este să-l mângâie cu asigurările eliberării. Capitolul poate fi privit ca alcătuit dintr-o succesiune de argumente, toate tinzând să le arate că Dumnezeu va fi protectorul lor și că eliberarea lor va fi sigură. Aceste argumente nu sunt distinse prin semne foarte clare de tranziție, iar toate împărțirile capitolului trebuie să fie într-o anumită măsură arbitrare. Dar poate următorul aranjament va cuprinde considerațiile pe care profetul a intenționat să le sugereze. I.Apoi se îndreaptă spre versetul de deschidere și declarația sa despre creație și răscumpărare.
Versetul 1. Dar acum - Această expresie arată că acest capitol este legat de cel precedent. Sensul este: „Deși Dumnezeu a pedepsit națiunea și le-a arătat nemulțumirea sa Isaia 42:24-25, totuși acum va avea milă și îi va elibera.” Cel care te-a creat - Cuvântul „te” este folosit aici evident într-un sens colectiv, desemnând poporul evreu. Este folosit deoarece numele „Iacov” și „Israel” la numărul singular sunt aplicate poporului. Cuvântul „creat” este folosit aici pentru a denota ideea că, ca popor special al lui Dumnezeu, ei își datorau originea lui, așa cum universul își datora originea puterii sale creatoare. Înseamnă că, ca popor, instituțiile, legile, obiceiurile și privilegiile lor și tot ce aveau valoros trebuiau toate să fie urmărite până la el. Același cuvânt apare în Isaia 43:7 și din nou în Isaia 43:15 „Eu sunt Yahweh - Creatorul lui Israel, Împăratul vostru” (vezi de asemenea Isaia 44:1; compară Psalmii 100:3).Despre promisiunea protecției, Barnes examinează apoi imaginea apei și a focului.
Versetul 2. Când vei trece prin ape - Aceasta este o promisiune generală și înseamnă că ori de câte ori și oriunde vor trece prin apă sau foc, el îi va proteja. A fost adevărat în istoria lor trecută ca popor; iar asigurarea este dată aici pentru ca ei să fie mângâiați în vederea nenorocirilor pe care le sufereau atunci în Babilon. Focul și apa sunt adesea folosite în Scripturi pentru a denota nenorocire - cea din urmă pentru că copleșește; cel dintâi pentru că mistuie; vezi Psalmii 69:1 - „Apele au intrat în sufletul meu;” de asemenea Psalmii 73:10; Psalmii 124:4-5; Psalmii 66:12 - „Am trecut prin foc și prin apă.” Voi fi cu tine - (Compară nota la Isaia 41:10). Și prin râuri - De asemenea expresiv al nenorocirii și al pericolului - ca încercarea de a traversa cursuri de apă adânci și repezi.
Considerați
Reflectare
Barnes apasă cel mai deplin sensul răscumpărării când ajunge la versetul trei.
Într-o astfel de ispășire, ceea ce era oferit ca răscumpărare se presupunea că ia locul a ceea ce pentru care ispășirea era făcută, iar această idee este păstrată distinct în versiunile acestui pasaj. Astfel Septuaginta, Ἐποίησα ἄλλαγμά σου Αἴγυπτον, κ.τ.λ. Epoiēsa allagma sou Aigupton, etc. - „Am făcut Egiptul, etc., răscumpărarea ta - o schimbare pentru tine; l-am pus în locul tău și a fost nimicit în locul tău.” Așa și Caldeea, „Am dat egiptenii ca răscumpărare pentru tine” (חליפך chălı̂ypâk). Așa și Siriacă, „Am dat Egiptul în locul tău.” Adevărata interpretare, prin urmare, este că Egiptul a fost privit ca fiind dat spre pustiire și nimicire în locul israeliților. Unul dintre ei trebuia să piară; iar Dumnezeu a ales ca Egiptul, deși mult mai puternic și mai mare, să fie redus la pustiire pentru a-și elibera poporul.
Răspunde
Răspuns
Cum întărește amintirea că Dumnezeu și-a întemeiat și numit poporul încrederea ta în încercările prezente? În ce feluri ai văzut pe Domnul scoțând binele din căderea altor puteri de dragul Bisericii sale? Unde te-ar putea chema Domnul să te odihnești în mila sa mai degrabă decât în meritul tău propriu?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule plin de har, în timp ce am cugetat la Cuvântul Tău din Isaia, întărește inimile noastre ca să se încreadă că Tu, Cel ce ai întocmit și ai răscumpărat poporul Tău, ne vei păstra cu siguranță prin orice încercare. Întoarce-ne de la orice încredere în noi înșine și învață-ne să ne odihnim cu totul în mila legământului pe care ai promis-o în Hristos. Fă-ne o cale chiar acum, așa cum ai făcut odinioară prin mare, ca viețile noastre să declare slava Ta singură. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →