← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Înțelepciunea lui Isus Sirah

De la vise deșarte la adevărata jertfă: Rugăciunea care străpunge norii

Înțelepciunea lui Isus Sirah 34-36Despre Ecclesiasticus (Commentaria in Ecclesiasticum) a Sfântului Rabanus Maurus (tradus din latina de domeniu public de Eterniseed)20 min
Deschidere
Ben Sira pune alături două lucruri: fanteziile deșarte care măgulesc o inimă neliniștită și temelia sigură a celor ce se tem de Domnul. Visele și ghicitoriile făgăduiesc mult și dau vânt; darul smuls de la un sărac înșelat este lepădat la altar. Împotriva acestora stă singura jertfă pe care o primește Dumnezeu -- o viață care păzește poruncile Lui, arată milostenie și se depărtează de nelegiuire -- și rugăciunea celui smerit care străpunge norii. Sfântul Rabanus Maurus, stareț al Fuldei, citește aceste capitole duhovnicește și hristologic, auzind în capitolul 36 însăși glasul Bisericii care se roagă să fie adunată și umplută de Dumnezeu. Venim, așadar, să învățăm ce dorește cu adevărat Dumnezeu și să ne înălțăm glasurile împreună cu poporul Său.
Citește

Citire

Citește Ecleziasticul 34 cu încetineală. Observă mișcarea: de la înșelăciunea viselor și a vedenilor mincinoase (vv. 1-7), la cuvântul sigur al înțelepciunii în gura celui credincios (v. 8), la încercarea necazului care coace pe cei aleși (vv. 9-15), la adăpostul neclintit al celui ce se teme de Domnul (vv. 16-19) și, în cele din urmă, la întrebarea cercetătoare ce jertfă va primi Dumnezeu -- niciodată darul zidit din bunul săracului, căci 'pâinea celui nevoiaș este viața săracului: cel ce îi înșală este om de sânge' (vv. 21-31). Apoi citește mai departe capitolele 35 și 36, unde răspunsul se desfășoară în adevărata jertfă și în marea rugăciune pentru poporul lui Dumnezeu.
Studiu
Rabanus tratează mai întâi discernământul viselor cu sobrietatea Părinților, refuzând și credulitatea și disprețul. Temeinic pe Sfântul Grigore cel Mare, el învață că oamenii sfinți deosebesc iluzia de descoperire nu prin tehnică, ci printr-un gust lăuntric al Duhului: Oamenii sfinți, însă, deosebesc între iluzii și descoperiri, între înseși glasurile sau chipurile vedenilor, printr-un anumit gust lăuntric, astfel încât să cunoască ce primesc de la un duh bun și ce suferă din pricina iluziei. Leacul pentru o inimă amăgită nu este o altă vedenie, ci cuvântul statornic: cel ce cugetă la Scriptură și cere lui Dumnezeu înțelegere primește un dar adevărat. Astfel Rabanus trece de la fanteziile viselor la jertfa pe care Dumnezeu o va primi sau nu, iar judecata lui este fără cruțare față de jertfa cumpărată cu pieirea altuia: cel ce i-o ia cu silă își ucide aproapele cu sabia răpirii. Altarul nu poate spăla ceea ce a fost răpit; darul este pătat de rana care l-a cumpărat.
Considerați

Cugetare

De ce este plângerea omului nedreptățit mai tare înaintea lui Dumnezeu decât jertfa asupritorului? Rabanus răspunde că dragostea, nu ceremonia, poartă rugăciunea în sus: rugăciunea acestora nu se înalță la Domnul cu mireasmă de dulceață, pentru că legătura dragostei nu o aduce la urechile milostivirii dumnezeiești. Capitolul 35 numește apoi jertfa pe care o dorește cu adevărat Dumnezeu. Nu este un lucru pus pe altar despărțit de o viață, ci darul credinței făcut viu prin dragoste: Se roagă bine, așadar, cel ce păzește poruncile lui Dumnezeu; și aduce o jertfă mântuitoare cel ce înfățișează lui Dumnezeu darul dreptei credințe care lucrează prin dragoste. Și nimeni nu poate veni la acel altar gol: Se înfățișează gol înaintea feței Domnului cel ce nu poartă cu el nimic din rodul ostenelii. Milostenia arătată aproapelui și închinarea adusă lui Dumnezeu nu sunt rivale; ele sunt o singură ascultare.
Răspunde

Răspuns

Auzim acum cheia răsăriteană pe care o descuie Rabanus în capitolul 36, unde Înțelepciunea rostește marea mijlocire peste poporul lui Dumnezeu. El citește adunarea semințiilor lui Iacov ca adunarea Bisericii luate dintre neamuri, cerând să fie adunate, adică întărite în unitatea credinței catolice, astfel încât, cunoscând pe Dumnezeu cu credincioșie și povestind minunile Lui în propovăduirea Sfintei Evanghelii, să rămână moștenirea Lui pentru totdeauna. Și numește cetatea pentru care se face această rugăciune, cinstind pe Israel ca rădăcina în care sunt altoite neamurile: acest popor este Ierusalimul duhovnicesc, vederea păcii și locuința Celui Preaînalt, peste care s-a chemat numele lui Dumnezeu, pentru că este poporul Lui și turma pășunii Lui. Așadar răspunde așa cum au învățat Părinții din Răsărit și din Apus: depărtează-te de ceea ce înșală pe aproapele tău, adu-ți milostenia ca jertfă și roagă-te să fii adunat în singura pace a lui Dumnezeu.
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule al tuturor, care nu disprețuiești inima zdrobită și smerită: întoarce-ne de la orice fantezie deșartă la cuvântul Tău sigur și mântuitor. Învață-ne să nu aducem nici o jertfă smulsă din nevoia aproapelui, ci jertfa vie a credinței care lucrează prin dragoste. Adună poporul Tău risipit în unitatea păcii Tale, umple Biserica Ta cu cuvintele Tale negrăite și miluiește pe toți peste care s-a chemat numele Tău. Prin rugăciunile tuturor sfinților Tăi și ale slujitorului Tău Rabanus care s-a ostenit să ne deschidă aceste cuvinte, auzi rugăciunea celui smerit care străpunge norii. Căci Tu ești Cel ce privești veacurile și Ție Îți înălțăm slavă, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Despre Ecclesiasticus (Commentaria in Ecclesiasticum) a Sfântului Rabanus Maurus (tradus din latina de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →