Eterniseed › Curriculum › 1 Ioan
1 Ioan 3 — Eterniseed (Epoca Reformei / protestantism istoric)
Deschidere
Capitolul al treilea al primei epistole a lui Ioan prezintă demnitatea înaltă a celor pe care Dumnezeu i-a chemat la părtășia legământului cu sine însuși prin Fiul. Din hotărârea suverană a Tatălui decurge înfierea prin care credincioșii sunt socotiți copiii săi, nu prin vreun merit aflat în ei, ci prin buna plăcere deplină a voii sale. Această stare poartă cu sine o obligație de conformare cu sfințenia celui care i-a numit astfel. Apostolul trasează linia de la inițiativa divină la necesitatea consecutivă a curăției, arătând că copiii lui Dumnezeu sunt marcați de o viață care refuză practica păcatului și se manifestă în dragoste față de frați. Capitolul servește deci atât la confirmarea asigurării celor care aparțin legământului, cât și la deosebirea lor de cei care rămân sub puterea celui rău. În acest fel textul susține suveranitatea lui Dumnezeu în alegere, cerând totodată ascultarea care decurge din aceeași har alegător.
Citește
Citire
Citiți capitolul în întregime, acordând atenție mișcării de la declarația dragostei adoptive la chemarea la curăție întemeiată pe nădejdea viitoare. Observați cum textul deosebește copiii lui Dumnezeu de copiii diavolului prin semnele gemene ale dreptății și ale dragostei frățești. Notați insistența repetată că cei născuți din Dumnezeu nu continuă în păcat și marcați legătura trasată între încrederea înaintea lui Dumnezeu și păzirea poruncilor sale. Urmăriți mai ales felul în care identitatea prezentă de copii este unită cu o nădejde escatologică ce exercită putere curățitoare în prezent.
Studiu
Capitolul se deschide îndreptând atenția spre dragostea Tatălui care dăruiește anumitor persoane numele de copii. Această numire nu este un titlu gol, ci o schimbare reală a stării săvârșite prin decret divin. Deoarece lumea nu îl cunoaște pe Dumnezeu, ea nu reușește de asemenea să îi recunoască pe cei care poartă numele său. Realitatea prezentă a filiației stă totuși în tensiune cu o realitate și mai mare ce urmează a fi descoperită; ceea ce vor fi credincioșii nu s-a arătat încă, însă cunoașterea că vor fi asemenea Fiului când el se va manifesta oferă temei suficient pentru acțiunea prezentă. Această nădejde, fixată pe arătarea lui Hristos, se împlinește în curățirea de sine, căci asemănarea cu cel curat cere îndepărtarea întinării. Argumentul se întoarce apoi la natura păcatului. Păcatul este definit ca fărădelege, o călcare a rânduielii divine stabilite de Legiuitorul suveran. Hristos s-a arătat ca să îndepărteze păcatele și în el nu este păcat; de aceea cei care rămân în el nu pot persista în practica pe care el a venit s-o distrugă. Cel care continuă în păcat nu l-a văzut și nu l-a cunoscut. Aceasta duce la o deosebire clară: cel care face dreptate este drept, așa cum Hristos este drept, în timp ce cel care practică păcatul este de la diavol, care a păcătuit de la început. Fiul lui Dumnezeu a venit ca să distrugă lucrările diavolului. Cei născuți din Dumnezeu, deoarece sămânța lui rămâne în ei, nu practică păcatul; noua naștere săvârșită prin putere divină îi păzește de stăpânirea păcatului. Deosebirea dintre copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului se face evidentă în practică: cel care nu face dreptate sau care nu reușește să își iubească fratele nu este de la Dumnezeu. Porunca de a ne iubi unii pe alții este trasată înapoi la început, însă ura lui Cain față de Abel ilustrează dușmănia care persistă între cele două seminții. Ura lumii față de credincioși nu este deci motiv de surprindere; ea urmează tiparul stabilit de la început. Dragostea nu trebuie mărturisită doar în cuvânt, ci demonstrată în faptă, mai ales în disponibilitatea de a-și da viața pentru frați. Asigurarea apare când inima nu osândește, căci Dumnezeu este mai mare decât inima și cunoaște toate lucrurile. Ascultarea de porunci, în special porunca de a crede în numele Fiului și de a ne iubi unii pe alții, menține pe credincios în unire statornică cu Dumnezeu, care și-a dat Duhul ca mărturie confirmatoare.
Considerați
Considerare
Aceleași teme ale filiației adoptive și ale sfințeniei consecutive apar în capitolul al optulea din Romani, unde Duhul înfierii le îngăduie credincioșilor să strige Abba, Tată, și unde preștiința și predestinarea lui Dumnezeu duc la conformarea cu chipul Fiului. Epistola către Efeseni întemeiază de asemenea chemarea sfinților în dragostea alegătoare a lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, cu scopul sfințeniei prezentat ca rod al acelei alegeri. În cadrul scrierilor ioanine aceeași accentuare reapare în Evanghelie, unde cei dați Fiului de Tatăl sunt păziți prin putere divină și aduc rod care dovedește unirea lor cu Hristos. Teologii Reformei au citit aceste pasaje împreună ca arătând legătura de nestrămutat dintre decretul ascuns al lui Dumnezeu și ascultarea vizibilă a poporului său, refuzând orice despărțire care ar face sfințenia opțională sau care ar întemeia asigurarea în altceva decât lucrarea Dumnezeului treimic.
Răspunde
Răspuns
În ce feluri concrete nădejdea de a fi făcut asemenea lui Hristos la arătarea sa modelează alegerile zilnice pe care le faceți cu privire la păcat și dreptate? Cum încearcă deosebirea trasată în capitol între copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului autenticitatea mărturisirii voastre de credință? Unde vedeți porunca de a iubi pe frați cerută cel mai clar de la voi în împrejurările voastre prezente și ce ascultare cere acea cerință?
Roagă-te
Rugăciune
Tată suveran, care din voia ta proprie ai chemat un popor din întuneric la părtășia Fiului tău, dă-ne să umblăm vrednici de numele pe care ni l-ai dăruit. Păzește-ne de orice practică ce contrazice starea noastră de copii ai tăi și fă ca nădejdea conformării cu Hristos să ne curățească afecțiunile și faptele. Întărește-ne să iubim pe frați în faptă și în adevăr, ca semnul familiei tale să fie evident printre noi. Păzește-ne de stăpânirea păcatului prin puterea noii nașteri pe care ai săvârșit-o și confirmă-ne inimile în ascultarea credinței. Cerem acestea pentru credincioșia legământului tău, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.