← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 21 — cu Ioan Calvin

Ioan 21Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În această lecție ascultăm din Ioan Calvin în timp ce deschide capitolul final al Evangheliei după Ioan. Calvin ne atrage atenția asupra purtărilor tandre ale Domnului înviat față de ucenicii Săi lângă mare, arătând cum fiecare detaliu servește la întărirea credinței în înviere. Expunerea sa atentă ne invită să privim cum Mântuitorul îl restaurează pe cel care Îl negase și îl recomisionează pentru slujire. Prin cuvintele lui Calvin ni se reamintește că același Domn care a stat odinioară pe acel țărm încă Își întâlnește poporul în muncile lor obișnuite și îi cheamă la o iubire și ascultare mai adâncă. Să primim comentariul Său cu inimi deschise.
Citește

Citire

Cităm acum întregul capitol douăzeci și unu al Evangheliei după Ioan. Ascultați-L pe Hristos cel înviat care Se arată la șapte ucenici, le îndrumă pescuitul, pregătește micul dejun pe țărm și apoi îl restaurează pe Petru cu întrebări cercetătoare despre iubire. Lăsați narațiunea să se desfășoare încet, permițând fiecărei scene să vorbească despre harul răbdător și comisionul clar al Domnului.
Studiu
Calvin începe prin a remarca accentul continuu al Evanghelistului pe dovedirea învierii. 1. După acestea Iisus Se manifestă din nou. Evanghelistul încă se ostenește să dovedească învierea lui Hristos și relatează că El S-a arătat la șapte ucenici, printre care îl menționează pe Toma, nu atât de mult din respect față de el, cât pentru că mărturia lui trebuie crezută cu atât mai lesne cu cât mai mare era încăpățânarea necredinței sale. Evanghelistul intră suficient de detaliat; căci adună cu grijă toate împrejurările care contribuie la dovedirea adevărului istoriei. Am menționat mai înainte că Lacul Tiberiadei, după obiceiul evreiesc, este numit Marea Tiberiadei. Calvin reflectă apoi asupra nopții fără rod a pescuitului ucenicilor. Și în noaptea aceea nu au prins nimic. Dumnezeu le-a îngăduit să se ostenească fără folos toată noaptea, pentru a dovedi adevărul minunii; căci dacă ar fi prins ceva [227] ceea ce a urmat imediat după aceea nu ar fi manifestat atât de clar puterea lui Hristos, dar când, după ce s-au ostenit fără folos toată noaptea, sunt brusc favorizați cu o captură mare de pești, au un motiv bun să recunoască bunătatea Domnului. În același fel, Dumnezeu încearcă adesea pe credincioși, ca să-i conducă să prețuiască mai mult binecuvântarea Sa. Dacă am fi mereu prosperi, ori de câte ori ne-am pune mâna la muncă, cu greu ar atribui vreun om succesului eforturilor sale binecuvântarea lui Dumnezeu, toți s-ar lăuda cu hărnicia lor și și-ar săruta mâinile. Dar când se ostenesc și se chinuiesc uneori fără niciun avantaj, dacă se întâmplă apoi să reușească mai bine, sunt constrânși să recunoască ceva ieșit din comun; și consecința este că încep să atribuie bunătății lui Dumnezeu lauda prosperității și succesului lor. Apoi, Calvin examinează răspunsul lui Petru la recunoașterea Domnului. 7. De aceea ucenicul pe care îl iubea Iisus zice lui Petru. Evanghelistul arată, prin exemplul său, că este datoria noastră să ne înălțăm inimile către Dumnezeu, ori de câte ori reușim în ceva dincolo de așteptările noastre; pentru că trebuie să ne amintim imediat că acest act de bunătate a izvorât din favoarea Celui care este Autorul oricărei binecuvântări. Acea recunoaștere sfântă a harului lui Dumnezeu, care locuia în inima lui Ioan, l-a condus și la cunoașterea lui Hristos; căci nu-L percepe pe Hristos cu ochii, ci, fiind convins că marea mulțime de pești i-a fost adusă de mâna lui Dumnezeu, conchide că Hristos a fost Cel care i-a condus mâinile. Dar, după cum Ioan merge înaintea lui Petru în credință, tot așa Petru îl întrece apoi în zel, când, nesocotind primejdia personală, se aruncă în lac. Ceilalți îl urmează în corabie. Adevărat, toți vin la Hristos în cele din urmă, dar Petru este mișcat de un zel deosebit în comparație cu ceilalți. Dacă a trecut la țărm mergând sau înotând, este nesigur; dar să ne mulțumim cu a ști că actul de a părăsi corabia și a merge pe țărm nu a fost rezultatul nebuniei și al pripelii, ci că a mers mai departe decât ceilalți proporțional cu zelul său.
Considerați

Considerare

Calvin trece la a considera cum Hristos îl restaurează pe Petru în slujba sa apostolică. 15. Când, deci, au cinat. Evanghelistul relatează acum în ce fel a fost Petru restaurat în acea treaptă de cinste din care căzuse. Acea tăgăduire trădătoare, care a fost descrisă mai înainte, îl făcuse, fără îndoială, nedemn de apostolat; căci cum ar fi putut fi capabil să-i instruiască pe alții în credință, el care se lepădase cu josnicie de ea? Fusese făcut Apostol, dar era împreună cu Iuda, și din momentul în care își părăsise postul, [230] fusese de asemenea lipsit de cinstea apostolatului. Acum, deci, libertatea, precum și autoritatea de a învăța îi sunt restaurate, ambele pe care le pierduse prin propria sa vină. Și pentru ca rușinea apostaziei sale să nu stea în calea lui, Hristos șterge și distruge amintirea ei. O astfel de restaurare era necesară, atât pentru Petru cât și pentru ascultătorii săi; pentru Petru, ca să-și poată îndeplini slujba cu mai multă îndrăzneală, fiind sigur de chemarea cu care Hristos îl investise din nou; pentru ascultătorii săi, ca pata care se atașase de persoana sa să nu fie prilej de disprețuire a Evangheliei. Și nouă, în ziua de azi, ne este de mare importanță că Petru iese înaintea noastră ca un om nou, de la care a fost îndepărtată rușinea care ar fi putut să-i micșoreze autoritatea.
Răspunde
Unde în munca ta zilnică simți că Domnul te îndrumă așa cum i-a îndrumat odinioară pe ucenici? Cum afectează memoria eșecului trecut disponibilitatea ta de a primi iubirea restauratoare a lui Hristos? În ce fel te invită Domnul să-I hrănești oile astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

O Doamne înviat, care prin harul Tău suveran Te-ai întâlnit cu robii Tăi în ostenelile lor și l-ai readus pe cel ce Te-a lepădat, grăiește-ne astăzi cuvântul Tău de îndrumare și de iubire. Prin Duhul Tău, înnoiește inimile noastre ca să păștim turma Ta și să Te urmăm chiar prin suferință, pentru ca viețile noastre să slăvească credincioșia legământului Tău. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →