← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni

1 Corinteni 2 — cu Matthew Henry

1 Corinteni 2Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem din nou la 1 Corinteni capitolul 2, unde apostolul expune atât simplitatea cât și adâncimea evangheliei. Comentariul clasic al lui Matthew Henry ne călăuzește meditația, arătând cum vorbirea simplă a lui Pavel purta putere dumnezeiască și cum adevărata înțelepciune vine doar prin Duhul. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să lăsăm deoparte noțiunile lumești despre elocvență și erudiție, pentru ca Hristos cel răstignit să stea în centru. Expunerea atentă a lui Henry ne ajută să vedem de ce mesajul crucii rămâne o nebunie pentru mintea firească, dar însăși înțelepciunea lui Dumnezeu pentru cei ce sunt mântuiți. Fie ca inimile noastre să fie pregătite să primească ceea ce numai Duhul poate descoperi.
Citește

Citire

Acordați câteva clipe de liniște pentru a citi 1 Corinteni capitolul 2 în întregime. Ascultați contrastul dintre înțelepciunea omenească și demonstrația Duhului și observați cum Pavel refuză vorbirea împodobită, dar totuși transmite înțelepciunea ascunsă a lui Dumnezeu. Lăsați cuvintele să se așeze înainte de a ne întoarce la reflecțiile lui Henry asupra aceluiași pasaj.
Studiu
Henry începe prin a aminti corintenilor cum a acționat el când a propovăduit pentru prima oară evanghelia printre ei. În acest pasaj apostolul își urmărește scopul și amintește corintenilor cum a acționat când a propovăduit pentru prima oară evanghelia printre ei. Henry abordează apoi chestiunea propovăduirii lui Pavel. I. În ce privește materia sau subiectul, ne spune (v. 2) că a hotărât să nu știe nimic între ei decât pe Iisus Hristos și pe El răstignit — să nu facă paradă de nici o altă cunoștință decât aceasta, să nu propovăduiască nimic, să nu descopere cunoștința a nimic, decât pe Iisus Hristos și pe El răstignit. Observație: Hristos, în persoana și slujirile Sale, este suma și substanța evangheliei și trebuie să fie marele subiect al propovăduirii unui slujitor al evangheliei. Sarcina lui este să înalțe steagul crucii și să cheme oamenii sub el. Oricine l-ar fi ascultat pe Pavel propovăduind ar fi văzut că el cânta neîncetat pe această coardă, încât ar fi spus că nu știe nimic decât pe Hristos și pe El răstignit. Oricare ar fi fost alte cunoștințe ale sale, aceasta era singura cunoștință pe care o descoperea și de care se arăta preocupat să o răspândească printre ascultătorii săi. Apoi Henry examinează felul în care apostolul a vestit mesajul. II. Felul în care a propovăduit pe Hristos este și el demn de observat aici. 1. Negativ. Nu a venit printre ei cu excelență de vorbire sau de înțelepciune, v. 1. Vorbirea și propovăduirea lui nu erau cu cuvinte ademenitoare ale înțelepciunii omenești, v. 4. Nu căuta să apară ca un orator desăvârșit sau ca un filosof profund; nici nu se insinua în mințile lor printr-o podoabă de cuvinte sau printr-o arătare pompoasă de rațiune adâncă și de știință și îndemânare extraordinară. Nu se străduia să cucerească urechea prin întorsături frumoase și expresii elocvente, nici să mulțumească și să distreze fantezia cu zboruri înalte de noțiuni sublime. Nici vorbirea lui, nici înțelepciunea pe care o învăța nu aveau gust de îndemânare omenească: le-a învățat pe amândouă într-o altă școală. Înțelepciunea dumnezeiască nu avea nevoie să fie împodobită cu astfel de ornamente omenești. 2. Pozitiv. A venit printre ei vestind mărturia lui Dumnezeu, v. 1. A publicat o revelație dumnezeiască și a dat dovezi suficiente pentru autoritatea ei, atât prin concordanța cu profețiile străvechi, cât și prin lucrări minunate prezente; și acolo a lăsat lucrul. Ornamentele vorbirii și îndemânarea și argumentul filosofic nu puteau adăuga greutate la ceea ce venea recomandat de o asemenea autoritate. A fost și printre ei în slăbiciune și frică și în mult tremur; și totuși vorbirea și propovăduirea lui erau în demonstrație a Duhului și a puterii, v. 3, 4. Henry încheie această secțiune arătând scopul unei astfel de propovăduiri simple. III. Aici este menționat scopul pentru care a propovăduit pe Hristos răstignit în acest fel: Ca credința voastră să nu stea în înțelepciunea omului, ci în puterea lui Dumnezeu (v. 5) — ca ei să nu fie atrași de motive omenești, nici înfrânți de simple argumente omenești, ca să nu se poată spune că fie retorica, fie logica i-a făcut creștini. Dar, când nimic altceva decât Hristos răstignit era propovăduit cu simplitate, succesul trebuia să se întemeieze nu pe înțelepciunea omenească, ci pe dovada și lucrarea dumnezeiască. Evanghelia a fost propovăduită astfel încât Dumnezeu să poată apărea și să fie slăvit în toate.
Considerați

Considerare

Henry se întoarce apoi la înțelepciunea comunicată în ciuda vestirii simple. În această parte a capitolului apostolul le arată că, deși nu venise la ei cu excelența înțelepciunii omenești, cu nici una din cunoștințele și literatura lăudate ale evreilor sau grecilor, totuși le comunicase o comoară a celei mai adevărate și mai înalte înțelepciuni: Noi vorbim înțelepciune între cei desăvârșiți (v. 6), între cei bine instruiți în creștinism și care au ajuns la o anumită maturitate în lucrurile lui Dumnezeu. Cei ce primesc doctrina ca dumnezeiască și, fiind luminați de Duhul Sfânt, au cercetat-o bine, descoperă în ea adevărata înțelepciune. Ei nu numai că înțeleg istoria simplă a lui Hristos și a Lui răstignit, ci discern planurile adânci și admirabile ale înțelepciunii dumnezeiești din ea. Deși ceea ce propovăduim este nebunie pentru lume, este înțelepciune pentru ei. Sunt făcuți înțelepți prin ea și pot discerne înțelepciunea din ea. Observație: Cei ce sunt înțelepți ei înșiși sunt singurii judecători potriviți ai ceea ce este înțelepciune; nu într-adevăr înțelepciunea acestei lumi, nici a conducătorilor acestei lumi, ci înțelepciunea lui Dumnezeu într-o taină (v. 6, 7); nu înțelepciune lumească, ci dumnezeiască; nu așa cum ar fi putut descoperi oamenii acestei lumi, nici așa cum pot primi oamenii lumești, sub conducerea mândriei, a patimii, a poftei și a interesului lumesc, și lipsiți de Duhul lui Dumnezeu. Observație: Cât de diferită este judecata lui Dumnezeu de cea a lumii! El nu vede cum vede omul. Înțelepciunea pe care o învață este de un fel cu totul diferit de ceea ce trece sub această noțiune în lume. Nu este înțelepciunea politicienilor, nici a filosofilor, nici a rabinilor (vezi v. 6), nu așa cum învață ei, nici așa cum gustă ei; ci înțelepciunea lui Dumnezeu într-o taină, înțelepciunea ascunsă a lui Dumnezeu — ceea ce ținuse multă vreme pentru Sine și ascunsese de lume și a cărei adâncime, acum când este descoperită, nimeni în afară de El nu o poate măsura. Henry reflectă mai departe asupra nevoii de revelație. III. Este o înțelepciune care nu ar fi putut fi descoperită fără o revelație, potrivit celor spuse de prorocul Isaia (Isaia 64:4): 'Ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit și la inima omului nu s-au suit lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc' — pentru cel ce așteaptă de la El, care așteaptă îndurarea Lui, așa spune LXX. A fost o mărturie de dragoste față de Dumnezeu în credincioșii evrei să trăiască în așteptarea împlinirii făgăduințelor evanghelice. Așteptarea lui Dumnezeu este o dovadă de dragoste față de El. Iată, acesta este Dumnezeul nostru, L-am așteptat, Isaia 25:9. Observație: Sunt lucruri pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce-L iubesc și-L așteaptă. Sunt astfel de lucruri pregătite într-o viață viitoare pentru ei, lucruri pe care simțurile nu le pot descoperi, nici o informație prezentă nu le poate transmite urechilor noastre, nici nu pot intra încă în inimile noastre. Viața și nemurirea au fost aduse la lumină prin evanghelie, 2 Timotei 1:10. Dar apostolul vorbește aici despre materia revelației dumnezeiești sub evanghelie. Acestea sunt lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, nici urechea nu le-a auzit. Observație: Marile adevăruri ale evangheliei sunt lucruri care stau în afara sferei descoperirii omenești: ochiul nu le-a văzut, nici urechea nu le-a auzit, nici nu au intrat în inima omului. Dacă ar fi fost obiecte ale simțurilor, dacă ar fi putut fi descoperite de ochiul rațiunii și comunicate de ureche minții, ca lucrurile de cunoștință omenească obișnuită, nu ar fi fost nevoie de o revelație. Dar, stând în afara sferei naturii, nu le putem descoperi decât prin lumina revelației. Și de aceea trebuie să le luăm așa cum stau în Scripturi și cum a binevoit Dumnezeu să ni le descopere.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în propria mea viață sunt ispitit să mă bizui pe cuvinte impresionante mai degrabă decât pe puterea Duhului? 2. Cum mai apare crucea ca o nebunie pentru lumea din jurul meu și cum răspund eu? 3. Ce pas pot face astăzi ca să primesc descoperirea înțelepciunii ascunse a lui Dumnezeu de către Duhul?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Milostiv, prin Duhul Tău dă-ne să vestim pe Hristos răstignit cu simplitate și putere, ca credința noastră să nu se întemeieze pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puternica Ta arătare. Umple-ne cu mintea lui Hristos, ca să primim ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, lucrurile pe care le-ai pregătit pentru cei ce Te iubesc. Păzește-ne de orice mândrie a elocvenței lumești și fă-ne cu totul dependenți de învățătura Duhului Tău. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →