← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Prima Carte a Omiliilor (1547)

Predică — Despre mântuirea întregii omeniri

Prima Carte a Omiliilor (1547) 3Cărțile de Omilii (Certain Sermons or Homilies)15 min
Deschidere
Această lecție zilnică este extrasă din prima Carte a Omiliilor, în special predica desemnată intitulată Despre mântuirea întregii omeniri. Omilia mărturisește singurul temei al justificării înaintea lui Dumnezeu, ancorând siguranța creștină în mila Tatălui, meritele lui Hristos și darul credinței vii. Învățătura ei rămâne o piatră de temelie a doctrinei Reformei, amintind credincioșilor că mântuirea este primită, niciodată câștigată. Angajarea acestei mărturisiri astăzi invită la o încredere proaspătă în lucrarea împlinită a crucii mai degrabă decât în orice efort uman. Cuvintele care urmează au modelat credința și practica anglicană din 1547.
Citește
Întoarce-te acum la omilie și citește paragrafele desemnate în ordine. Articolul se bazează pe tot parcursul pe pasaje precum Romani 3, Romani 8, Galateni 2 și Efeseni 2, permițând Scripturii să declare cum justificarea este dată în mod liber. Lasă textul să vorbească de la sine fără grabă, observând cum fiecare secțiune se construiește pe cea anterioară. Această citire este inima lecției.
Studiu

Studiază

Mărturisirea începe prin. Pentru că toți oamenii sunt păcătoși și ofensatori împotriva lui Dumnezeu și călcători ai legii și poruncilor Sale, de aceea niciun om nu poate prin propriile sale fapte, lucrări și fapte (oricât de bune ar părea) să fie justificat și făcut drept înaintea lui Dumnezeu: ci fiecare om este nevoit în mod necesar să caute o altă dreptate sau justificare, să fie primită din mâinile lui Dumnezeu, adică iertarea păcatelor și greșelilor sale, în acele lucruri în care a ofensat. Și această justificare sau dreptate, pe care o primim astfel din mila lui Dumnezeu și meritele lui Hristos, îmbrățișată prin credință, este luată, acceptată și îngăduită de Dumnezeu pentru justificarea noastră perfectă și deplină. Apoi desfășoară trimiterea Fiului. Pentru o înțelegere mai deplină a acestui lucru, este partea și datoria noastră să ne amintim mereu de marea milă a lui Dumnezeu, cum că (întreaga lume fiind învăluită în păcat prin călcarea Legii) Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu, Mântuitorul nostru Hristos, în această lume, ca să împlinească Legea pentru noi și, prin vărsarea preacuratului Său sânge, să facă o jertfă și o satisfacție, sau (cum s-ar putea numi) îndreptare Tatălui Său pentru păcatele noastre, ca să potolească mânia și indignarea Sa concepute împotriva noastră pentru aceleași. Apoi prezintă cele trei lucruri cerute. Trei lucruri trebuie să meargă împreună în justificarea noastră. În locurile menționate mai sus, Apostolul atinge în mod special trei lucruri care trebuie să meargă împreună în justificarea noastră. Din partea lui Dumnezeu, marea Sa milă și har: din partea lui Hristos, dreptatea, adică satisfacerea dreptății lui Dumnezeu, sau prețul răscumpărării noastre, prin jertfirea trupului Său și vărsarea sângelui Său, cu împlinirea Legii în mod perfect și deplin; și din partea noastră, credința adevărată și vie în meritele lui Isus Hristos, care totuși nu este a noastră, ci prin lucrarea lui Dumnezeu în noi: astfel încât în justificarea noastră nu este doar mila și harul lui Dumnezeu, ci și dreptatea Sa, pe care Apostolul o numește dreptatea lui Dumnezeu, și constă în plata răscumpărării noastre și împlinirea Legii: și astfel harul lui Dumnezeu nu exclude dreptatea lui Dumnezeu în justificarea noastră, ci exclude doar dreptatea omului, adică dreptatea lucrărilor noastre, ca fiind merite care merită justificarea noastră. Și de aceea Sf. Apoi clarifică mai departe slujba credinței. Pavel declară aici nimic din partea omului cu privire la justificarea sa, ci doar o credință adevărată și vie, care totuși este darul lui Dumnezeu și nu doar lucrarea omului, fără Dumnezeu: Și totuși acea credință nu exclude pocăința, nădejdea, dragostea, teama și frica de Dumnezeu, să fie unite cu credința în fiecare om care este justificat, dar le exclude din slujba de a justifica.
Considerați

Consideră

Mărturisirea rezumă folosul acestei doctrine. Folosul doctrinei că numai credința justifică. Această credință ne învață Sfânta Scriptură, aceasta este Stânca tare și temelia Religiei Creștine, această doctrină o aprobă toți autorii vechi și antici ai Bisericii lui Hristos, această doctrină înaintează și pune în lumină adevărata slavă a lui Hristos și doboară slava deșartă a omului, oricine neagă aceasta nu trebuie socotit ca un om creștin, nici ca un propovăduitor al slavei lui Hristos, ci ca un potrivnic al lui Hristos și al Evangheliei Sale și ca un propovăduitor al slavei deșarte a oamenilor.
Răspunde
Unde în propria ta viață ești încă ispitit să adaugi lucrările tale la răscumpărarea împlinită a lui Hristos? Cum reconfigurează insistența omiliei asupra credinței singure încrederea ta zilnică înaintea lui Dumnezeu? În ce mod concret te vei odihni astăzi în mila și dreptatea lui Dumnezeu unite împreună pentru mântuirea ta?
Roagă-te
Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru mărturisirea clară că justificarea noastră se sprijină cu totul pe mila Ta, satisfacția lui Hristos și credința pe care Tu Însuți o dai. Ferește-ne de orice gând că faptele noastre ar putea adăuga sau asigura ceea ce Hristos a împlinit deja. Dăruiește ca acest adevăr să ne smerească, să ne întărească și să ne miște la ascultare recunoscătoare. Fie ca aceeași credință vie care primește darul Tău să producă și lucrările bune pe care le-ai pregătit pentru noi. Să trăim fiecare zi ca cei care au fost justificați în mod liber, spre lauda slavei Tale singure. Amin.

Cărțile de Omilii (Certain Sermons or Homilies) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →