← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Romani

Credința lui Avraam: Împotriva nădejdii, crezând în nădejde

Romani 4Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur21 min
Deschidere
După ce a arătat că dreptatea este darul lui Dumnezeu pentru credință, Pavel o dovedește acum de la singurul om pe care orice evreu îl venera ca tată al său: Avraam. 'Avraam a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit ca dreptate.' Dacă chiar și Avraam — prietenul lui Dumnezeu, tatăl celor credincioși — a fost îndreptățit nu prin fapte, ci prin credință, atunci nimeni nu poate pretinde o stare a sa proprie. Hrisostom este captivat de îndrăzneala pură a credinței lui Avraam: un bătrân fără copii, cu trupul 'acum mort', punând totul pe o făgăduință care părea imposibilă, 'care împotriva nădejdii a crezut în nădejde'. Iar Pavel face aplicarea uluitoare: aceasta 'nu a fost scrisă numai pentru el, ci și pentru noi' — credința lui Avraam este modelul celei a noastre, care credem în Cel ce L-a înviat pe Isus Domnul nostru din morți.
Citește

Citire

Citiți Romani 4 — Avraam îndreptățit prin credință, nu prin fapte, ca să nu aibă niciun temei de laudă înaintea lui Dumnezeu; 'Avraam a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit ca dreptate'; celui ce lucrează, răsplata i se socotește ca datorie, dar celui ce crede în Cel ce îndreptățește pe cel nelegiuit, credința i se socotește ca dreptate; fericirea omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea fără fapte; credința socotită înainte de circumcizie, astfel încât el este tatăl tuturor celor ce cred; Avraam împotriva nădejdii crezând în nădejde, fără a se clătina la făgăduință, fiind pe deplin convins că Dumnezeu era în stare să împlinească; și încheierea — 'înviat pentru îndreptățirea noastră'.
Studiu
Ce face de fapt credința? Hrisostom răspunde că credința îndrăznește să atribuie lui Dumnezeu o putere dincolo de orice posibilitate omenească — să ia un om cufundat în nelegiuire și nu doar să-l achite, ci să-l facă drept și să-l încununeze cu cinste veșnică. Căci gândește-te cât de mare lucru este să fii convins și să ai deplină încredere că Dumnezeu este în stare dintr-o dată nu doar să elibereze de pedeapsă un om care a trăit în nelegiuire, ci chiar să-l facă drept și să-l socotească vrednic de acele onoruri nemuritoare. Departe de a fi ceva mai puțin decât faptele, atunci, o astfel de credință este adevărata slavă a credinciosului, pentru că pune stăpânire pe un har atât de mare. Căci tocmai acest lucru îl face pe credincios slăvit; faptul că se bucură de un har atât de mare, că arată o credință atât de mare.
Considerați

Considerare

Credința lui Avraam a fost pusă la încercare exact în punctul în care era cel mai greu de crezut: i s-au făgăduit urmași când propriul său trup și pântecele Sarei erau 'acum moarte'. Pavel spune că el 'nu s-a clătinat la făgăduința lui Dumnezeu prin necredință, ci a fost tare în credință, dând slavă lui Dumnezeu'. Aici Hrisostom localizează însăși esența credinței — și opusul ei. A înceta să ceri ca Dumnezeu să Se explice, a refuza interogatoriul nesfârșit al făgăduinței, este în sine un act de închinare; a te lăsa pradă acestuia este un fel de răzvrătire. A te abține deci de la întrebări curioase este a-L slăvi pe Dumnezeu, după cum a te lăsa pradă lor este a-L călca. Iar întreaga relatare, insistă Pavel, a fost scrisă pentru noi: 'împotriva nădejdii, în nădejde' al lui Avraam este însăși credința pe care Dumnezeu o cere fiecărui suflet care crede în Cel ce L-a înviat pe Isus din morți. Dumnezeul care a putut da viață unui pântece mort este Dumnezeul care L-a înviat pe Fiul Său — și 'înviat pentru îndreptățirea noastră'.
Răspunde

Răspuns

Unde este credința ta pusă la încercare exact în punctul în care pare cel mai imposibil? A lui Avraam a fost — și el 'nu s-a clătinat', pentru că era 'pe deplin convins că ceea ce El a făgăduit, este în stare și să împlinească'. Observă ce numește Hrisostom ca linie de despărțire: nu absența dificultății, ci refuzul de a îneca făgăduința în 'întrebări curioase'. Există un fel de raționament nesfârșit care pare onestitate, dar este de fapt necredință, cerând mereu ca Dumnezeu să Se dovedească înainte să ne încredem. A lăsa asta jos — a da lui Dumnezeu credit pentru o putere mai mare decât împrejurările noastre — este în sine a-L slăvi. Și prinde curaj din ceea ce pune stăpânire credința ta: același Dumnezeu care a dat viață unui pântece mort L-a înviat pe Fiul Său din mormânt 'pentru îndreptățirea noastră'. Crede în El și, ca Avraam, ți se va socoti ca dreptate.
Roagă-te

Rugăciune

O, Dumnezeule care îndreptățești pe cel nelegiuit și dai viață celor morți, care ai socotit credința lui Avraam ca dreptate: dăruiește-mi credința părintelui nostru Avraam, care împotriva nădejdii a crezut în nădejde și nu s-a clătinat la făgăduința Ta. Dezvață-mă de întrebările curioase care sunt necredință deghizată și fă-mă tare în credință, dându-Ți slavă, pe deplin convins că ceea ce ai făgăduit ești în stare să împlinești. Lasă-mă să pun stăpânire pe harul care face drept pe un păcătos și să mă odihnesc cu totul în Cel ce a fost dat pentru greșelile mele și înviat pentru îndreptățirea mea. Ție, Dumnezeul lui Avraam și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, cu Duhul Sfânt, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →