← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 37-38 — cu Matei Henry

Isaia 37-38Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În mijlocul amenințărilor străvechi și al slăbiciunii personale, Domnul își descoperă grija suverană prin viața lui Ezechia. Expunerea atentă a lui Matei Henry asupra capitolelor 37–38 din Isaia ne invită să urmărim cum rugăciunea, credința și eliberarea dumnezeiască se împletesc. Reflecțiile sale luminează tiparul întoarcerii fiecărei crize spre cer și al găsirii lui Dumnezeu deja la lucru. Pe măsură ce deschidem împreună aceste capitole, perspectivele lui Henry ne ajută să vedem Dumnezeul cel viu care răspunde, apără și restaurează. Fie ca cuvintele sale să trezească o încredere proaspătă în Acela care încă aude strigătele poporului său astăzi.
Citește

Citire

Așază-te într-un loc liniștit și citește Isaia 37–38 cu încetineală. Observă neliniștea lui Ezechia, rugăciunile sale urgente și răspunsurile grabnice ale Domnului prin eliberare și vindecare. Lasă narațiunea amenințării, mijlocirii și restaurării să te cuprindă. Cere Duhului să scoată în evidență o frază care să vorbească direct nevoii tale prezente.
Studiu
Henry începe prin a examina răspunsul lui Ezechia la amenințarea asiriană. Putem observa aici: 1. Că cea mai bună cale de a zădărnici planurile răuvoitoare ale vrăjmașilor noștri împotriva noastră este să fim împinși de ei spre Dumnezeu și spre datoria noastră și astfel să scoatem hrană din cel ce mănâncă. Rabșache a intenționat să-l sperie pe Ezechia de Domnul, dar se dovedește că îl sperie spre Domnul. Vântul, în loc să smulgă haina călătorului, îl face să și-o strângă și mai tare în jurul lui. Cu cât Rabșache Îl batjocorește mai mult pe Dumnezeu, cu atât Ezechia se străduiește mai mult să-L cinstească, sfâșiindu-și hainele pentru necinstea adusă Lui și stând în sanctuarul Său ca să-I cunoască gândul. 2. Că se cuvine ca oamenii mari să dorească rugăciunile oamenilor buni și ale slujitorilor buni. Ezechia a trimis soli, și anume unii de cinste, din primul rang, la Isaia, ca să ceară rugăciunile lui, aducându-și aminte cât de mult profețiile sale din urmă arătaseră limpede spre evenimentele zilei prezente, în baza cărora, probabil, nu se îndoia că rezultatul va fi mângâietor, totuși voia ca acesta să fie așa ca răspuns la rugăciune: Aceasta este o zi de necaz, de aceea să fie o zi de rugăciune. 3. Când suntem la mare strâmtoare, trebuie să fim mai stăruitori în rugăciune: Acum când copiii au ajuns la naștere, dar nu este putere să nască, acum să vină rugăciunea și să ajute la o ridicare fără nădejde. Când durerile sunt mai puternice, rugăciunile să fie mai vii; și, când întâlnim cele mai mari greutăți, atunci este vremea să ne trezim nu numai pe noi înșine, ci și pe alții, ca să ne apucăm de Dumnezeu. Rugăciunea este moașa milei, care ajută la nașterea ei. 4. Este o încurajare să ne rugăm chiar dacă avem doar niște speranțe de milă (v. 4): Poate că Domnul Dumnezeul tău va auzi; cine știe dacă nu Se va întoarce și nu Se va căi? „Poate” al perspectivei asupra limanului binecuvântărilor trebuie să ne trezească cu îndoită sârguință să mânăm vâsla rugăciunii. 5. Când a mai rămas o rămășiță, și doar o rămășiță, ne privește să înălțăm o rugăciune pentru acea rămășiță, v. 4. Rugăciunea care ajunge la cer trebuie înălțată printr-o credință tare, dorințe arzătoare și o intenție directă spre slava lui Dumnezeu, toate acestea trebuind să fie trezite când ajungem la ultima miză. 6. Pe aceia care L-au făcut pe Dumnezeu vrăjmașul lor nu avem niciun motiv să ne temem, căci ei sunt sortiți pieirii; și, deși pot șuiera, nu pot vătăma. Rabșache L-a hulit pe Dumnezeu și de aceea să nu se teamă Ezechia de el, v. 6. El L-a făcut pe Dumnezeu parte la pricină prin invectivele sale și de aceea judecata va fi dată cu siguranță împotriva lui. Dumnezeu Își va pleda cu siguranță propria pricină. 7. Temerile păcătoșilor nu sunt decât prefațe ale căderilor lor. El va auzi zvonul măcelăririi oștirii sale, care îl va sili să se retragă în țara sa și acolo va fi ucis, v. 7. Grozăviile care îl urmăresc îl vor aduce în cele din urmă la împăratul grozăviilor, Iov 18:11,14. Blestemele care vin peste păcătoși îi vor ajunge din urmă. Henry examinează apoi scrisoarea abuzivă și rugăciunea lui Ezechia înaintea Domnului. Putem observa aici: 1. Că, dacă Dumnezeu ne dă mulțumire lăuntrică în făgăduința Sa, aceasta ne poate întări în a purta în tăcere ocările. Dumnezeu i-a răspuns lui Ezechia, dar nu se arată că el, după chibzuință, a trimis vreun răspuns lui Rabșache; ci, luând Dumnezeu lucrarea în mâinile Sale, el a lăsat în liniște pricina cu El. Astfel Rabșache s-a întors la împăratul său, stăpânul său, pentru noi instrucțiuni. 2. Cei ce se desfată în război vor avea destul din el. Sanherib, fără provocare din partea lui sau avertizare dată de el, a pornit la război împotriva lui Iuda; și acum, cu tot atâta ceremonie, împăratul Etiopiei pornește la război împotriva lui, v. 9. Cei certăreți pot aștepta să fie certați; și Dumnezeu uneori oprește furia vrăjmașilor Săi dându-i o abatere puternică. 3. Este rău să vorbești cu mândrie și profan, dar este și mai rău să scrii astfel, căci aceasta arată mai multă chibzuință și intenție, iar ceea ce este scris se răspândește mai departe, durează mai mult și face mai mult rău. Ateismul și lipsa de religie, scrise, vor fi cu siguranță socotite într-o altă zi. 4. Marile succese întăresc adesea inimile păcătoșilor în căile lor păcătoase și îi fac mai îndrăzneți. Pentru că împărații Asiriei au nimicit toate țările (deși, de fapt, au fost doar câteva care au căzut în raza lor), de aceea nu se îndoiesc că vor nimici țara lui Dumnezeu; pentru că zeii neamurilor nu au putut ajuta, trag concluzia că Dumnezeul lui Israel este la fel; pentru că împărații idolatri ai Hamatului și Arpadului au devenit o pradă ușoară pentru ei, de aceea nu se îndoiesc că vor nimici țara lui Dumnezeu; pentru că împărații idolatri ai Hamatului și Arpadului au devenit o pradă ușoară pentru ei, de aceea împăratul religios și reformator al lui Iuda trebuie să fie și el așa. Astfel acest om mândru este copt pentru pieire de soarele prosperității. 5. Libertatea de acces la tronul harului și libertatea de a vorbi acolo sunt privilegiul nespus al poporului Domnului în toate timpurile, mai ales în vremuri de necaz și primejdie. Ezechia a luat scrisoarea lui Sanherib și a întins-o înaintea Domnului, nu intenționând să facă nicio plângere împotriva lui decât cele întemeiate pe propria lui scriere de mână. Lasă lucrul să vorbească de la sine; iată-l scris negru pe alb: Deschide ochii Tăi, Doamne, și vezi. Dumnezeu îngăduie poporului Său care se roagă să fie cu smerenie liber cu El, să rostească toate cuvintele sale, cum a făcut Iefta, înaintea Lui, să întindă scrisoarea, fie a unui prieten sau a unui vrăjmaș, înaintea Lui și să lase conținutul, grija ei, cu El. 6. Marile și fundamentalele principii ale religiei noastre, aplicate prin credință și folosite în rugăciune, vor fi de folos suveran pentru noi în nevoile și necazurile noastre particulare, oricare ar fi ele; la ele deci trebuie să recurgem și să rămânem la ele; așa a făcut Ezechia aici. S-a încurajat cu aceasta, că Dumnezeul lui Israel este Domnul oștirilor, al tuturor oștirilor, al oștirilor lui Israel, ca să-l însuflețească, al oștirilor vrăjmașilor lor, ca să-i descurajeze și să-i oprească, — că El este singurul Dumnezeu și nu este altul care să poată sta în competiție cu El, — că El este Dumnezeul tuturor împărățiilor pământului și le rânduiește pe toate cum Îi place; căci El a făcut cerul și pământul și de aceea poate face orice și face totul. 7. Când ne temem de oameni care sunt mari nimicitori, putem cu smerită îndrăzneală să apelăm la Dumnezeu ca marele Mântuitor. Ei au nimicit într-adevăr neamurile, care s-au aruncat afară din ocrotirea adevăratului Dumnezeu prin închinarea la dumnezei mincinoși, dar Domnul, singurul Dumnezeu, este Dumnezeul nostru, Împăratul nostru, Legiuitorul nostru și El ne va mântui, care este Mântuitorul celor ce cred. 8. Avem destul de apucat în lupta noastră cu Dumnezeu prin rugăciune, dacă putem doar pleda că slava Sa este interesată în pricina noastră, că numele Său va fi profanat dacă suntem doborâți și slăvit dacă suntem ușurați. De acolo deci vor fi trase cele mai biruitoare cereri ale noastre: „Fă-o pentru slava Ta”. Henry desfășoară apoi răspunsul dumnezeiesc și împlinirea sa dramatică. Putem observa aici: 1. Că cei care primesc mesaje de teroare de la oameni cu răbdare și trimit mesaje de credință lui Dumnezeu prin rugăciune pot aștepta mesaje de har și pace de la Dumnezeu pentru mângâierea lor, chiar când sunt mai mult doborâți. Isaia a trimis un răspuns lung la rugăciunea lui Ezechia în numele lui Dumnezeu, l-a trimis în scris (căci era prea lung ca să fie trimis prin viu grai) și l-a trimis ca răspuns la rugăciunea lui, având legătură cu ea: „Deoarece te-ai rugat Mie, să știi, spre mângâierea ta, că rugăciunea ta a fost auzită.” Isaia ar fi putut să-l trimită la profețiile pe care le rostise (în special la cap. 10) și să-i spună să aleagă un răspuns de acolo; dar, ca să aibă mângâiere din belșug, i se trimite un mesaj anume. Corespondența dintre pământ și cer nu este niciodată întreruptă din partea lui Dumnezeu. 2. Cei ce se măresc pe ei înșiși, mai ales cei ce se măresc împotriva lui Dumnezeu și a poporului Său, se micșorează cu adevărat pe ei înșiși și se fac disprețuiți în ochii tuturor oamenilor înțelepți: „Fecioara, fiica Sionului, l-a disprețuit pe Sanherib și toată răutatea și amenințările lui neputincioase; ea știe că, atâta vreme cât își păstrează integritatea, este sigură de ocrotirea dumnezeiască și că, deși vrăjmașul poate lătra, nu poate mușca. Toate amenințările lui sunt o glumă; nu este decât un fulger fără tunet”. 3. Cei ce abuzează poporul lui Dumnezeu Îl ofensează pe Dumnezeu Însuși; și El ia ceea ce se spune și se face împotriva lor ca fiind spus și făcut împotriva Sa: „Pe cine ai ocărât? Pe Sfântul lui Israel, pe care L-ai ocărât pentru că este un Sfânt”. Și a agravat necinstea pe care Sanherib a adus-o lui Dumnezeu faptul că nu numai că L-a ocărât el însuși, ci și-a pus slujitorii să facă același lucru: Prin slujitorii tăi, ticăloșii, M-ai ocărât. 4. Cei ce se laudă cu ei înșiși și cu propriile lor realizări reflectă asupra lui Dumnezeu și a providenței Sale: „Tu ai zis: Am săpat și am băut apă; am făcut fapte mari și voi face mai multe; și nu vei recunoaște că Eu am făcut-o”, v. 24-26. Cei mai activi oameni nu sunt mai mult decât îi face Dumnezeu, și Dumnezeu îi face nu mai mult decât a hotărât din vechime să-i facă: „Ce am plăsmuit din vremurile străvechi, într-un sfat veșnic, acum am adus la împlinire” (căci Dumnezeu face totul după sfatul voii Sale), „ca să nimicești cetăți întărite; este deci o aroganță intolerabilă să faci din aceasta propria ta faptă”. 5. Toată răutatea și toate mișcările și planurile vrăjmașilor Bisericii sunt sub cunoștința și controlul Dumnezeului Bisericii. Sanherib era activ și iute, aici, acolo și pretutindeni, dar Dumnezeu îi cunoștea ieșirea și intrarea și Îl avea mereu ochiul asupra lui, v. 28. Și nu era totul; avea și o mână asupra lui, o mână strictă, o mână tare, un cârlig în nas și o zăbală în buze, cu care, deși era foarte încăpățânat și nestăpânit, putea și voia să-l întoarcă pe drumul pe care venise, v. 29. Până aici va veni și nu mai departe. Dumnezeu semnase comisia lui Sanherib împotriva lui Iuda (cap. 10:6); aici o anulează. L-a speriat, dar nu trebuie să-i vatăme, și de aceea este oprit să meargă mai departe; ba chiar angajamentul lui este semnat aici, prin care este închis, ca să răspundă pentru ceea ce a făcut dincolo de comisia sa. 6. Dumnezeu este binefăcătorul darnic al poporului Său, precum și ocrotitorul lor puternic, atât soare cât și scut pentru cei ce se încred în El. Ierusalimul va fi apărat (v. 35), asediatorii nu vor intra în el, nici nu vor veni înaintea lui cu vreun atac regulat, ci vor fi puși pe fugă înainte de a începe asediul, v. 33. Dar nu este totul; Dumnezeu Se va întoarce cu milă la poporul Său și le va face bine. Țara lor va fi mai roditoare decât de obicei, astfel încât pierderile lor vor fi din belșug reparate; nu vor simți niciunul dintre efectele rele ale risipirii țării de către vrăjmași sau ale faptului că au fost luați de la agricultură. Dar pământul, ca la început, va aduce rod de la sine și ei vor trăi și vor trăi din belșug din producțiile sale spontane. Binecuvântarea Domnului poate, când Îi place, să îmbogățească fără mâna celui sârguincios. Și să nu creadă că pustiirile țării lor i-ar scuti de a păzi anul sabatic, care s-a întâmplat (după cum se pare) în anul următor și când nu trebuiau să arate sau să semene; nu, deși nu aveau acum provizia obișnuită dinainte pentru acel an, totuși trebuie să-l păzească cu sfințenie și să se bizuie pe Dumnezeu să le poarte de grijă. Dumnezeu trebuie să fie încrezut în calea datoriei. 7. Nu este stat în picioare înaintea judecăților lui Dumnezeu când vin cu însărcinare. (1.) Cele mai mari numere nu pot sta înaintea lor: un înger va, într-o singură noapte, culca o armată vastă de oameni morți pe loc, când Dumnezeu îl însărcinează astfel, v. 36. Iată 185.000 de soldați viteji transformați într-o clipă în tot atâtea cadavre. Mulți cred că Psalmul 76 a fost scris cu ocazia acestei înfrângeri, unde din jefuirea celor cu inima tare și trimiterea lor la somnul lor lung (v. 5) se deduce că Dumnezeu este mai slăvit și mai ales decât munții de pradă (v. 4) și că El, chiar El, trebuie temut, v. 7. Îngerii sunt folosiți, mai mult decât ne dăm seama, ca slujitori ai dreptății lui Dumnezeu, ca să pedepsească mândria și să zdrobească puterea oamenilor răi. (2.) Cei mai mari oameni nu pot sta înaintea lor: marele împărat, împăratul Asiriei, pare foarte mic când este silit să se întoarcă, nu numai cu rușine, pentru că nu poate împlini ceea ce proiectase cu atâta siguranță, ci cu teroare și frică, ca nu cumva îngerul care îi nimicise armata să-l nimicească pe el; totuși este făcut să pară și mai mic când propriii săi fii, care ar fi trebuit să-l păzească, l-au jertfit idolului său, a cărui ocrotire o căuta, v. 37,38. Dumnezeu poate opri repede suflarea celor ce suflă amenințări și măcel împotriva poporului Său și o va face când și-au umplut măsura fărădelegii; și Domnul este cunoscut prin aceste judecăți pe care le execută, cunoscut ca un Dumnezeu care se împotrivește celor mândri. Multe profeții s-au împlinit în această providență, care ar trebui să ne încurajeze, în măsura în care privesc mai departe și sunt menite ca asigurări comune și generale ale siguranței Bisericii și a tuturor celor ce se încred în Dumnezeu, să ne bizuim pe Dumnezeu pentru împlinirea lor. Cel ce a izbăvit izbăvește și va izbăvi. Doamne, iartă pe vrăjmașii noștri; dar așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne!
Considerați

Considerare

Henry încheie cu lecții practice trase din boala și vindecarea lui Ezechia. Putem observa de aici, printre altele, aceste lecții bune: — 1. Că nici măreția oamenilor, nici bunătatea lor nu îi va scuti de arestarea bolii și a morții. Ezechia, un puternic potentat pe pământ și un mare favorit al Cerului, este lovit de o boală care, fără o minune, va fi cu siguranță mortală; și aceasta în mijlocul zilelor sale, al mângâierilor și al utilității sale. Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav. Se pare că această boală l-a cuprins când era în mijlocul triumfurilor sale asupra armatei nimicite a asirienilor, ca să ne învețe să ne bucurăm totdeauna cu frică. 2. Ne privește să ne pregătim când vedem moartea apropiindu-se: „Pune-ți casa în ordine și inima mai ales; pune atât afecțiunile cât și treburile tale în cea mai bună postură pe care o poți, ca, atunci când vine Domnul tău, să fii găsit de El în pace cu Dumnezeu, cu propria ta conștiință și cu toți oamenii și să nu mai ai nimic altceva de făcut decât să mori.” Pregătirea noastră pentru moarte nu o va face să vină mai devreme, ci mult mai ușor: și cei ce sunt gata să moară sunt mai gata să trăiască. 3. Este cineva întristat de boală? Să se roage, Iacov 5:13. Rugăciunea este un leac pentru orice rană, personală sau publică. Când Ezechia era necăjit de vrăjmașii săi, s-a rugat; acum, când era bolnav, s-a rugat. Unde ar trebui să meargă copilul, când îl doare ceva, decât la Tatăl său? Necazurile sunt trimise ca să ne aducă la Bibliile noastre și la genunchii noștri. Când Ezechia era sănătos, se ducea la casa Domnului ca să se roage, căci aceea era atunci casa de rugăciune. Când era bolnav în pat, și-a întors fața spre zid, probabil spre templu, care era un tip al lui Hristos, la care trebuie să privim prin credință în fiecare rugăciune. 4. Mărturia conștiinței noastre pentru noi că, prin harul lui Dumnezeu, am trăit o viață bună și am umblat strâns și smerit cu Dumnezeu va fi un mare sprijin și mângâiere pentru noi când vom veni să privim moartea în față. Și deși nu ne putem bizui pe ea ca pe dreptatea noastră, prin care să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu, totuși o putem pleda cu smerenie ca o dovadă a interesului nostru în dreptatea Mijlocitorului. Ezechia nu cere o răsplată de la Dumnezeu pentru slujbele sale bune, ci cere cu modestie ca Dumnezeu să-și aducă aminte, nu cum a reformat împărăția, a îndepărtat înălțimile, a curățit templul și a reînviat rânduielile neglijate, ci, ceea ce era mai bun decât toate arderile de tot și jertfele, cum s-a aprobat înaintea lui Dumnezeu cu ochi curat și inimă cinstită, nu numai în aceste fapte eminente, ci într-un curs regulat și constant de viață sfântă: Am umblat înaintea Ta în adevăr și sinceritate și cu o inimă desăvârșită, adică dreaptă; căci dreptatea este desăvârșirea noastră evanghelică. 5. Dumnezeu are o ureche milostivă deschisă la rugăciunile poporului Său întristat. Același profet care a fost trimis la Ezechia cu avertizarea de a se pregăti de moarte este trimis la el cu făgăduința că nu numai că se va însănătoși, ci va fi readus la o stare confirmată de sănătate și va mai trăi cincisprezece ani. Așa cum Ierusalimul a fost necăjit, tot așa Ezechia a fost bolnav, ca Dumnezeu să aibă slava izbăvirii amândurora și ca rugăciunea să aibă și ea cinstea de a fi instrumentală în izbăvire. Când ne rugăm în boala noastră, deși Dumnezeu nu ne trimite un răspuns ca cel trimis aici lui Ezechia, totuși, dacă prin Duhul Său ne îndeamnă să fim cu inimă bună, ne asigură că păcatele ne sunt iertate, că harul Său ne va fi de ajuns și că, fie că trăim, fie că murim, vom fi ai Lui, nu avem niciun motiv să spunem că ne rugăm în zadar. Dumnezeu ne răspunde dacă ne întărește cu putere în sufletele noastre, chiar dacă nu cu putere trupească, Ps. 138:3. 6. Un om bun nu poate lua multă mângâiere în propria sa sănătate și prosperitate decât dacă vede și bunăstarea și prosperitatea Bisericii lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu, știind ce era aproape de inima lui Ezechia, i-a făgăduit nu numai că va trăi, ci că va vedea binele Ierusalimului în toate zilele vieții sale (Ps. 128:5), altfel nu poate trăi cu mângâiere. Ierusalimul, care acum este izbăvit, va fi totuși apărat de asirieni, care poate amenințau să se adune din nou și să reînnoiască atacul. Astfel Dumnezeu prevede cu milă ca să-l facă pe Ezechia ușor sub toate aspectele. 7. Dumnezeu este gata să arate moștenitorilor făgăduinței imutabilitatea sfatului Său, ca ei să aibă o credință nezdruncinată în el și odată cu ea o mângâiere tare. Dumnezeu îi dăduse lui Ezechia asigurări repetate ale bunăvoinței Sale; și totuși, ca și cum toate ar fi fost socotite prea puține, ca să aștepte de la El favoruri neobișnuite, i se dă un semn, un semn neobișnuit. Nimeni, după cât știm, nu a avut o făgăduință absolută de a trăi un anumit număr de ani de acum înainte, cum a avut Ezechia, Dumnezeu a socotit potrivit să confirme această favoare fără precedent printr-o minune. Semnul a fost întoarcerea umbrei pe cadranul solar. Soarele este un măsurător credincios al timpului și se bucură ca un om puternic să alerge o cursă; dar Cel ce a pus acel ceasornic în mișcare îl poate da înapoi când Îi place și îl poate face să se întoarcă; căci Tatăl luminilor este îndrumătorul lor.
Răspunde
Unde te invită Domnul în viața ta să-ți întinzi îngrijorările înaintea Lui în rugăciune? Cum întărește tiparul eliberării lui Dumnezeu din aceste capitole nădejdea ta astăzi? Ce pas de încredere poți face săptămâna aceasta, știind că același Domn apără și restaurează poporul Său?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne credincios, Îți mulțumim pentru consemnarea rugăciunilor lui Ezechia și a răspunsurilor Tale grabnice. Învață-ne să aducem fiecare amenințare și fiecare slăbiciune la tronul Tău cu aceeași smerită îndrăzneală. Întărește credința noastră ca să credem că Tu încă aperi poporul Tău și restaurezi ceea ce pare pierdut. Fie ca amintirea îndurărilor Tale străvechi să trezească o încredere proaspătă în grija Ta prezentă. Ține inimile noastre fixate pe slava Ta și dă-ne har să umblăm înaintea Ta în adevăr. În numele lui Isus, amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →