Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa
Reaprinderea primei iubiri
Deschidere
În scrierile sale din Faptele Apostolilor, Ellen G. White desfăşoară mesajele pe care Hristos le-a dat prin Ioan celor şapte biserici. Cuvintele ei invită credincioşii de astăzi să asculte glasul Mântuitorului care le vorbeşte direct inimilor şi adunărilor lor. Pe aceste pagini ea urmăreşte începutul luminos al bisericii primare, răcirea ei treptată şi chemarea statornică a Domnului de a se întoarce. White aşază fiecare cititor înaintea Celui care umblă printre sfeşnicele de aur, oferind atât avertizare cât şi nădejde. Sfatul ei ţine mereu în vedere marea controversă şi binecuvântata nădejde, îndreptându-ne doar spre Hristos ca izvor de viaţă şi lumină pentru poporul Său până la venirea Sa.
Citește
Citeşte
Întoarce-te acum la Apocalipsa capitolul 2 şi ascultă cuvintele Domnului înviat către Efes şi către bisericile care urmează. Lasă pasajul să-ţi vorbească despre propria ta umblare cu Isus. Observă lauda, avertizarea şi făgăduinţele date celor ce biruiesc. Citeşte încet, îngăduind Duhului să aplice fiecare rând inimii tale şi bisericii pe care o iubeşti.
Studiu
Studiază
White atrage mai întâi atenţia asupra râvnei şi iubirii timpurii a bisericii faţă de Hristos.
'Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta şi că nu poţi suferi pe cei răi; şi i-ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt şi i-ai găsit mincinoşi; şi ai răbdat şi ai avut răbdare şi pentru numele Meu ai ostenit şi nu te-ai obosit.' Apocalipsa 2:2, 3. La început, experienţa bisericii din Efes era marcată de simplitate şi râvnă copilărească. Credincioşii căutau cu stăruinţă să asculte de fiecare cuvânt al lui Dumnezeu, iar vieţile lor arătau o iubire sinceră şi plină de râvnă pentru Hristos. Se bucurau să facă voia lui Dumnezeu pentru că Mântuitorul era în inimile lor ca o prezenţă statornică. Plini de dragoste pentru Răscumpărătorul lor, ţelul lor cel mai înalt era să câştige suflete pentru El. Nu se gândeau să adune comoara preţioasă a harului lui Hristos. Simţeau importanţa chemării lor şi, împovăraţi de mesajul 'Pace pe pământ, bunăvoinţă faţă de oameni', ardeau de dorinţa de a duce vestea cea bună a mântuirii până la marginile pământului. Şi lumea a cunoscut despre ei că fuseseră cu Isus. Oameni păcătoşi, pocăiţi, iertaţi, curăţiţi şi sfinţiţi au fost aduşi în parteneriat cu Dumnezeu prin Fiul Său.Ea urmăreşte apoi cum acea iubire a început să se răcească şi cum au intrat noi învăţături.
Dar după un timp, râvna credincioşilor a început să scadă, iar dragostea lor faţă de Dumnezeu şi unii faţă de alţii s-a micşorat. Răceala a intrat în biserică. Unii au uitat felul minunat în care primiseră adevărul. Unul câte unul, purtătorii de stindard au căzut la postul lor. Unii dintre lucrătorii mai tineri, care ar fi putut împărţi poverile acestor pionieri şi astfel ar fi fost pregătiţi pentru o conducere înţeleaptă, au obosit de adevărurile repetate adesea. În dorinţa lor după ceva nou şi surprinzător, au încercat să introducă faze noi de doctrină, mai plăcute multor minţi, dar nu în armonie cu principiile fundamentale ale Evangheliei. În încrederea de sine şi orbirea lor spirituală, nu au reuşit să vadă că aceste sofisme ar face pe mulţi să pună la îndoială experienţele trecutului şi ar duce astfel la confuzie şi necredinţă.White prezintă apoi apelul tandru al Domnului de a-şi aminti şi a se pocăi.
Devreme în istoria bisericii, taina fărădelegii vestită de apostolul Pavel şi-a început lucrarea sa vătămătoare; şi pe măsură ce învăţătorii mincinoşi despre care Petru îi avertizase pe credincioşi îşi îndemnau ereziile, mulţi au fost prinşi în laţ de doctrine false. Unii s-au clătinat sub încercare şi au fost ispitiţi să renunţe la credinţă. În vremea când Ioan a primit această descoperire, mulţi îşi pierduseră prima dragoste pentru adevărul Evangheliei. Dar în îndurarea Sa, Dumnezeu nu a lăsat biserica să continue într-o stare de cădere. Într-un mesaj de o duioşie nemărginită, El a descoperit dragostea Sa pentru ei şi dorinţa ca ei să facă o lucrare sigură pentru veşnicie. 'Adu-ţi aminte', a implorat El, 'de unde ai căzut şi pocăieşte-te şi fă faptele dintâi.' Versetul 5.În cele din urmă, ea consemnează făgăduinţele rostite celor ce rămân credincioşi.
Prin unul care s-a declarat a fi 'frate şi tovarăş în necaz' (Apocalipsa 1:9), Hristos a descoperit bisericii Sale lucrurile pe care trebuie să le sufere pentru numele Lui. Privind prin veacuri lungi de întuneric şi superstiţie, exilatul bătrân a văzut mulţimi suferind martiriul din cauza dragostei lor pentru adevăr. Dar a văzut de asemenea că Cel ce i-a susţinut pe martorii Săi timpurii nu-Şi va părăsi urmaşii credincioşi în veacurile de prigonire prin care trebuie să treacă înainte de sfârşitul timpului. 'Nu te teme de cele ce vei suferi', a declarat Domnul; 'iată, diavolul va arunca pe unii dintre voi în temniţă, ca să fiţi încercaţi; şi veţi avea necaz: ... fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.' Apocalipsa 2:10. Şi tuturor celor credincioşi care se luptau împotriva răului, Ioan a auzit făgăduinţele rostite: 'Celui ce biruieşte îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în mijlocul raiului lui Dumnezeu.' 'Cel ce biruieşte va fi îmbrăcat în veşminte albe; şi nu-i voi şterge numele din cartea vieţii, ci îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.' 'Celui ce biruieşte îi voi da să stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.' Versetul 7; 3:5, 21.
Considerați
Cugetă
White ne ridică privirile spre Hristos Însuşi, ţinând stelele şi umblând printre bisericile Sale.
Hristos este prezentat ca umblând în mijlocul sfeşnicelor de aur. Astfel este simbolizată legătura Lui cu bisericile. El este în comunicare continuă cu poporul Său. El cunoaşte starea lor adevărată. El observă rânduiala lor, evlavia lor, devotamentul lor. Deşi este mare preot şi mijlocitor în sanctuarul de sus, totuşi este înfăţişat ca umblând în sus şi în jos în mijlocul bisericilor Sale de pe pământ. Cu o veghere neobosită şi o vigilenţă neîncetată, El veghează să vadă dacă lumina vreunuia dintre santinelele Sale se întunecă sau se stinge. Dacă sfeşnicele ar fi lăsate doar în grija omenească, flacăra pâlpâitoare ar slăbi şi s-ar stinge; dar El este adevăratul străjer în casa Domnului, adevăratul paznic al curţilor templului. Grija Sa continuă şi harul Său susţinător sunt izvorul vieţii şi al luminii.Ea încheie secţiunea arătând răsplata biruitorului în prezenţa Mielului.
Prin unul care s-a declarat a fi 'frate şi tovarăş în necaz' (Apocalipsa 1:9), Hristos a descoperit bisericii Sale lucrurile pe care trebuie să le sufere pentru numele Lui. Privind prin veacuri lungi de întuneric şi superstiţie, exilatul bătrân a văzut mulţimi suferind martiriul din cauza dragostei lor pentru adevăr. Dar a văzut de asemenea că Cel ce i-a susţinut pe martorii Săi timpurii nu-Şi va părăsi urmaşii credincioşi în veacurile de prigonire prin care trebuie să treacă înainte de sfârşitul timpului. 'Nu te teme de cele ce vei suferi', a declarat Domnul; 'iată, diavolul va arunca pe unii dintre voi în temniţă, ca să fiţi încercaţi; şi veţi avea necaz: ... fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.' Apocalipsa 2:10. Şi tuturor celor credincioşi care se luptau împotriva răului, Ioan a auzit făgăduinţele rostite: 'Celui ce biruieşte îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în mijlocul raiului lui Dumnezeu.' 'Cel ce biruieşte va fi îmbrăcat în veşminte albe; şi nu-i voi şterge numele din cartea vieţii, ci îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.' 'Celui ce biruieşte îi voi da să stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.' Versetul 7; 3:5, 21.
Răspunde
Unde s-a potolit prima mea dragoste pentru Isus şi cum ar arăta întoarcerea la ea? Cum păzesc lumina pe care Hristos a pus-o în grija mea? În ce feluri pot încuraja pe alţii să ţină cu tărie cuvântul răbdării Lui până la venirea Sa?
Roagă-te
Doamne Isuse, mulţumesc că vorbeşti atât de personal bisericii Tale. Fereşte-ne să pierdem simplitatea şi râvna care au marcat primele noastre zile cu Tine. Umblă şi acum printre noi, taie fiecare lampă care pâlpâie şi restabileşte dragostea noastră faţă de Tine şi unii faţă de alţii. Întăreşte pe fiecare credincios care se confruntă cu încercarea şi dă-ne har să biruim prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei noastre. Fie ca nădejdea întoarcerii Tale grabnice să ardă strălucitoare până când Te vom vedea faţă în faţă. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →