Eterniseed › Curriculum › 1 Tesaloniceni
1 Tesaloniceni 2 — cu Simeon
Deschidere
În spiritul căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de căldură exegetică și precizie pastorală. În al doilea capitol al Primei Epistole către Tesaloniceni, Simeon dezvăluie modelul apostolic al slujirii cu gingășia unui tată și dragostea jertfitoare a unei mame. Cuvintele sale ne invită să privim atât chemarea slujitorului cât și răspunsul poporului ca expresii vii ale puterii Evangheliei. Duhul care l-a însuflețit pe Sfântul Pavel și l-a călăuzit pe Simeon să ne învioreze acum inimile pe măsură ce ascultăm.
Citește
Citire
Să luăm aminte la cuvântul lui Dumnezeu din Prima Epistolă către Tesaloniceni, capitolul al doilea. În aceste versete Apostolul își descoperă inima, dezvăluind gingășia, osteneala și autoritatea sfântă cu care a slujit Bisericii din Tesalonic. Pe măsură ce citim, să auzim nu doar glasul lui Pavel, ci însăși chemarea lui Hristos adresată fiecărui păstor credincios și fiecărei turme care răspunde.
Studiu
Simeon începe prin a pune în contrast lauda deșartă cu mărturia plină de inimă a apostolului.
Apostolul, scriind către Corinteni, a fost silit să-și înalțe, ca să zicem așa, propriile laude, pentru a răspunde calomniilor care fuseseră răspândite despre el: dar în această epistolă el vorbește doar din plinătatea inimii sale către aceia pe care îi privea cu cea mai caldă afecțiune: și tot ceea ce putea fi numit lăudăroșie nu era decât revărsarea unei minți arzând de dragoste și însuflețită de cele mai nobile sentimente. Din ceea ce spune despre sine în cuvintele de față, vom lua prilejul să arătăm, I. Care sunt dispozițiile și obiceiurile unui slujitor credincios — Slujitorii sunt înfățișați în Scripturi sub o mare varietate de chipuri.El prezintă apoi chipul mamei care alăptează ca model al îngrijirii slujitorului.
Există totuși un chip și mai gingaș prin care Dumnezeu binevoiește să înfățișeze dragostea Sa nemăsurată față de poporul Său și prin care este zugrăvită și datoria slujitorilor; mă refer la acela al unei mame care își alăptează pruncul [Notă: Isaia 66:10-13]. Sfântul Pavel, arătându-și îngrijorarea pentru bunăstarea convertiților săi, compară simțămintele sale cu durerile unei femei la naștere [Notă: Galateni 4:19]; iar bucuria sa față de ei, cu aceea a unei mame care își strânge la sân pruncul nou-născut. Limbajul din textul nostru este de o frumusețe și o emoție desăvârșite. Doica despre care se vorbește nu este o străină, ci o mamă care alăptează: nu doar în brațe, ci la sânul ei își ține pruncul. În tot felul ei de a-l trata, ea nu este aspră, ca una care se ostenește curând în împlinirea faptelor de dragoste; ci este blândă.Simeon continuă să dezvăluie afecțiunea gingașă care marchează pe orice slujitor credincios.
Dacă exista cea mai mică pricină de teamă că vreo ispită lucrase spre vătămarea sufletelor lor, el nu avea odihnă în duhul său până nu afla starea lor reală; iar dacă primea o veste bună despre ei, atunci orice încercare devenea ușoară și orice necaz ușor [Notă: 1 Tesaloniceni 3:5-8]. Astfel este și cu orice slujitor al Domnului Isus. „Dacă cineva nu se îngrijește de oile sale, este un simbriaș” și nevrednic de numele de slujitor al lui Hristos. Păstorul adevărat va, aproape că aș spune, „își da viața pentru oi”. El știe bine că nimic altceva decât Evanghelia, administrată cu credincioșie, nu poate folosi sufletelor lor: și aceasta este gata să le-o împărtășească după toată puterea sa, ca leac pentru toate bolile lor și ca împlinire a tuturor lipsurilor lor: iar după lucrarea ei asupra sufletelor lor vor fi nădejdile și temerile sale, bucuriile și durerile sale.El arată mai departe ostenelile jertfitoare cerute celor care slujesc în acest duh.
„El nu are bucurie mai mare decât să-și vadă copiii umblând în adevăr [Notă: 3 Ioan, v. 4].”] 2. Ostenelile sale jertfitoare — [Sfântul Pavel lucra cu mâinile sale noaptea, ca să-și acopere nevoile vremelnice, în timp ce se ostenea, cu un efort de necrezut, toată ziua, ca să comunice binefaceri duhovnicești sufletelor oamenilor. Deși ar fi putut pretinde pe drept hrana pentru trupul său, totuși s-a abținut, ca să aibă mulțumirea de a împărți în dar binecuvântările pe care el însuși le primise în dar [Notă: v. 9 și 2 Tesaloniceni 3:8-9 cu 1 Corinteni 9:12-18 și 2 Corinteni 11:7-12]. Nu orice slujitor este chemat să renunțe în același fel la pretențiile sale de sprijin vremelnic; dar orice slujitor trebuie să poată spune poporului său, ca în prezența lui Dumnezeu: „Nu caut ale voastre, ci pe voi”.
Considerați
Cugetare
Simeon încheie prin a sublinia datoriile reciproce care singure pot produce și reînvia o asemenea fericită comuniune.
[Să cugete toți la legătura în care au fost aduși: și mai presus de toate, să cugete cum cinstea Domnului nostru Isus Hristos și succesul Evangheliei Sale sunt legate de purtarea lor. Slujitorii nu pot nădăjdui să fie de folos pe scară largă dacă nu leapădă toate interesele lumești și egoiste și nu se ostenesc să dobândească toate acele simțăminte sfinte pe care le cere cu stăruință starea lor. Nici vreun popor nu poate împodobi cu adevărat sfânta sa mărturisire dacă nu caută și el, la rândul său, să devină ca niște prunci și să cultive o purtare smerită, iubitoare și cerească. Să ne silim deci, fiecare în starea sa, la aceasta; și să ne rugăm cu stăruință lui Dumnezeu pentru harul Său, care singur ne poate face în stare să ne împlinim datoriile respective.] 2. Cum poate fi reînviată o asemenea stare fericită? [Trebuie să ne așteptăm ca acolo unde Evanghelia a fost propovăduită multă vreme, Satana să semene neghină printre grâu și să apară felurite rele.
Răspunde
Răspuns
Unde, în propria mea viață sau parohie, chipul mamei care alăptează mustră o abordare doar profesională a slujirii sau a uceniciei? Cum aș putea eu, fie păstor sau oaie, să cultiv dragostea recunoscătoare și supunerea promptă pe care ni le înfățișează Simeon? În ce fel concret pot osteni săptămâna aceasta ca să refac sau să adâncesc unirea de familie despre care vorbesc Apostolul și Simeon?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Isuse, care l-ai chemat pe Sfântul Pavel să-și îngrijească turma cu inima unei mame, dăruiește tuturor celor ce slujesc în numele Tău aceeași afecțiune gingașă și râvnă jertfitoare. Ridică în Biserica Ta un popor care primește cuvântul ca de la Însuși Dumnezeu și care umblă vrednic de înalta sa chemare. Vindecă orice ruptură, supune orice duh îndărătnic și unește-ne în dragoste, ca să creștem templu sfânt în Domnul. Prin Acela care ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi, chiar Isus Hristos Mântuitorul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →