← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 14 — cu Coke

Ioan 14Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie20 min
Deschidere
În această lecție zilnică deschidem Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie, lucrarea asociatului de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist. Cu o claritate reverentă, Coke îi călăuzește pe cititori prin discursul din camera de sus, arătând cum cuvintele lui Hristos întăresc credința, aprind dragostea și pregătesc inima pentru prezența statornică a Duhului. Expunerea sa respiră spiritul cald și practic al metodismului timpuriu, invitând fiecare credincios să se odihnească în promisiunile Mântuitorului și să umble în ascultare voioasă. Pe măsură ce ascultăm, același Duh care s-a odihnit peste Coke să lumineze aceste pagini sfinte și să ne apropie de Tatăl și de Fiul.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul 14 din Ioan într-un duh de așteptare liniștită. Auziți glasul Mântuitorului care își mângâie ucenicii tulburați, se declară pe sine cale, adevăr și viață și promite Mângâietorul care rămâne. Citiți încet, lăsând fiecare promisiune să se așeze în inimă. Amintiți-vă că aceste cuvinte au fost rostite pentru voi la fel de sigur ca pentru primii apostoli și primiți-le ca niște angajamente personale din partea Domnului înviat.
Studiu
Coke începe prin a așeza în scenă încercarea care urma să vină peste ucenici. Versetul 1. Ioan 14:1. Să nu vi se tulbure inima voastră: — Iisus nu numai că i-a prevenit dinainte pe ucenicii Săi cu privire la marea încercare care urma să vină peste ei și le-a poruncit să se înarmeze împotriva ei (vezi Luca 22:35-38), ci a rostit un lung discurs în care i-a însuflețit să îndure acea încercare cu bărbăție și i-a mângâiat sub înfricoșătoarele presimțiri pe care le-ar fi putut trezi în ei. Aveau să-L vadă răstignit pe Acela pe care Îl recunoscuseră ca Mesia; de aceea, fiind obișnuiți totdeauna să considere stăpânirea vremelnică drept caracteristica eliberatorului lor și prosperitatea lumească mare drept privilegiul supușilor Săi, moartea Stăpânului lor și prigonirile care cădeau asupra lor nu puteau să nu dea o lovitură violentă credinței lor. Dar, ca puterea acestor lovituri să fie slăbită, Domnul nostru a prezis dinainte suferințele Sale și astfel a făcut evident că S-a supus lor de bunăvoie. El expune apoi declarația Domnului că El este calea, adevărul și viața. Versetul 6. Ioan 14:6. Eu sunt calea, adevărul și viața: — Domnul nostru, foarte probabil, avea aici în vedere metaforele pe care le folosise mai înainte: Eu sunt ușa oilor, cap. Ioan 10:7. Eu sunt pâinea vieții, cap. Ioan 6:35. Și de aceea s-ar fi putut aștepta ca, după ce rostiseră de curând aceleași gânduri, ucenicii să-L fi înțeles acum. Unii au socotit forma de exprimare dinaintea noastră ca fiind un ebraism, al cărui înțeles este: Eu sunt calea adevărată și vie; precum în Daniel 3:7 „toate popoarele, neamurile și limbile” înseamnă popoare din toate neamurile și limbile. Dar oricum am rezolva propoziția, înțelesul ei este același; și anume: „credința în Mine și ascultarea de poruncile Mele vă vor duce la casa Tatălui Meu, unde Mă duc Eu. Ele sunt singura cale adevărată spre locuințele fericirii.” Vezi cap. Ioan 1:4; Ioan 1:14; Ioan 1:17; Ioan 5:33. Coke arată apoi cum dragostea se dovedește prin păzirea poruncilor. Versetul 15. Ioan 14:15. Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele. — Termenul de a-L iubi pe Dumnezeu este luat adesea de la acea exprimare a dragostei care constă în a face astfel de lucruri care sunt socotite plăcute sau folositoare obiectului iubit: dar deoarece strădaniile noastre nu pot spori nici folosul, nici fericirea lui Dumnezeu, iar a face lucruri care Îi sunt plăcute constă în împlinirea a ceea ce El poruncește, de aceea ascultarea noastră de voia și poruncile lui Dumnezeu este numită adesea a-L iubi pe El; pentru că cel mai bun mod, dacă nu singurul, de a ne dovedi dragostea față de Dumnezeu este să ne străduim să-I fim plăcuți; și nu-I putem fi plăcuți decât ascultându-L. De aceea dragostea de Dumnezeu este folosită, în unele locuri, ca sinonim cu păzirea poruncilor Sale, după cum se va vedea comparând Exod 20:6; Deuteronom 5:10. Domnul nostru binecuvântat, deci, văzând că inimile ucenicilor Săi erau topite de prezicerea plecării Sale, îi mângâie cu noblețe, spunându-le că ascultarea lor va fi un semn mult mai plăcut al afecțiunii lor față de El decât orice întristare pe care ar putea-o arăta. El încheie secțiunea desfăcând promisiunea Mângâietorului care rămâne. Versetele 16-17. Ioan 14:16-17. El vă va da un alt Mângâietor, — Sau un alt avocat. Cuvântul παρακλητον înseamnă avocat sau îndrumător, precum și mângâietor; și este evident că Duhul binecuvântat a împlinit fiecare dintre aceste caractere; totuși, deoarece discursul dinaintea noastră este de fel mângâietor, termenul mângâietor pare să fi fost folosit cu mare potrivire de către traducătorii noștri. Domnul nostru promite apostolilor Săi că acest Mângâietor va rămâne cu ei nu pentru puțin timp, cum a făcut El în firea Sa omenească, ci pentru totdeauna; și Îl numește Duhul adevărului, căruia lumea îi este totdeauna potrivnică; și, orbită de senzualitate, nu va discerne nici lucrările Lui, nici nu va avea parte de bucuriile Lui. „Dar voi Îl cunoașteți, pentru că este cu voi, într-o anumită măsură, deja; și vă va fi dat mult mai din belșug mai târziu;” aluzând în mod deosebit la ziua Cincizecimii; de la care vreme Duhul a locuit în ei printr-o comunicare mult mai amplă a darurilor și harurilor Sale.
Considerați

Reflectare

Coke trage cele mai bogate concluzii din întregul discurs. Deoarece Domnul nostru a cunoscut dinainte, firește, primejdia la care Se expunea prin această mișcare, nimic nu poate da o mai mare ilustrare a modului de bunăvoie în care a înfruntat moartea decât îndrăzneala și mărinimia acestor puține cuvinte: Sculați-vă, să mergem de aici. Pasajul de față apare ceva mai limpede în traducerea doctorului Heylin: Căci vine stăpânitorul lumii acesteia și el nu are nimic în Mine: Ioan 14:31. Ci numai ca lumea să cunoască, etc. Concluzii. — Ce nobil tonic a pregătit Domnul nostru ca să ușureze toate necazurile inimilor noastre! a cărui putere va continua până în cele mai îndepărtate veacuri; și anume credința în Tatăl Său și în El. Fie ca acest principiu dumnezeiesc și lucrător să fie întărit prin ceea ce am citit acum! El încheie apăsând moștenirea păcii lui Hristos asupra fiecărui credincios. Avem cu siguranță motive să spunem, prin admirație, ceea ce apostolii au spus prin preeminență: „Doamne, cum și de unde este că Te vei arăta nouă și nu lumii? Ce am făcut noi ca să merităm aceste arătări harice și deosebitoare? Ba chiar, cât de mult am făcut ca să le pierdem?” Cu ce bucurie de nespus ar trebui să privim înapoi la acea bogată moștenire a Domnului nostru muribund: Pace vă las vouă; pacea Mea v-o dau vouă. Doamne, dă-ne totdeauna această pace; pace cu Dumnezeu, pace cu propriile noastre conștiințe, pace cu semenii noștri: căci dacă Tu vei da liniște, cine poate pricinui necaz? Cât de senin putem atunci trece prin cele mai tulburi scene ale vieții, când totul este liniștit și armonios înăuntru! Tu ai făcut pace prin sângele crucii Tale; să păstrăm neatinsă prețioasa cumpărare, un dar neprețuit, până ce va ajunge la pacea veșnică!
Răspunde

Răspuns

1. Unde este inima mea cea mai tulburată astăzi și cum o liniștește credința în Tatăl și în Fiul? 2. În ce feluri practice păzesc poruncile lui Hristos ca cea mai adevărată dovadă a dragostei pentru El? 3. Cum primesc prezența și pacea Mângâietorului în momentele obișnuite ale acestei zile?
Roagă-te

Rugăciune

Preadulce Tată, Îți mulțumim pentru cuvintele de viață rostite de Fiul Tău în camera de sus și păstrate pentru noi în Sfânta Scriptură. Dă-ne, prin același Duh care l-a inspirat pe Thomas Coke, o încredere nezdruncinată în Hristos, calea, adevărul și viața noastră. Fie ca pacea Lui să ne păzească inimile, dragostea Lui să ne constrângă ascultarea și Mângâietorul făgăduit să locuiască bogat în noi. Ferește-ne de orice gând îngrijorat, umple-ne de îndrăzneală sfântă la tronul harului și lasă nădejdea multor locuințe să ne atragă afecțiunile spre cer. În numele lui Iisus ne rugăm. Amin.

Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →